Fosfor – rol in organism, surse alimentare

Fosforul este un mineral abundent in organism – al doilea dupa calciu. Iata ce rol are fosforul, ce beneficii are, in ce alimente se gaseste si care sunt riscurile date de prea mult sau prea putin fosfor in organism.

Cuprins:

1. Fosfor – rol in organism
2. Doza zilnica recomandata de fosfor
3. Surse alimentare de fosfor
4. Deficitul de fosfor
5. Excesul de fosfor
6. Interactiuni ale fosforului cu medicamente

Fosfor – rol in organism

Fosforul este al doilea cel mai abundent mineral din organism (dupa calciu), prezent in fiecare celula a corpului. Cea mai mare parte a fosforului din organism se gaseste in oase si dinti. Corpul are nevoie de fosfor pentru multe functii, cum ar fi filtrarea deseurilor si repararea tesuturilor si a celulelor. Fosforul actioneaza impreuna cu calciul pentru a ajuta la formarea oaselor. Fosforul joaca, de asemenea, un rol structural important in acizii nucleici si in membranele celulare si este implicat in productia de energie.

In general, obtinem necesarul de fosfor din dieta – de fapt, este mai comun sa fie vorba de prea mult fosfor si nu prea putin. Nivelurile prea mari sau prea mici de fosfor pot cauza complicatii medicale, cum ar fi probleme de inima, dureri articulare sau oboseala. Fosfatii sunt o forma de fosfor – se pot gasi in diferite alimente si ingrediente, si sunt forma gasita in medicamente sau suplimente.

Iata care sunt principalele functii ale fosforului in organism:

• mentinerea sanatatii oaselor;
• productia de energie;
• sanatatea muschilor;
• sanatatea dintilor;
• filtrarea deseurilor din rinichi;
• repararea tesuturilor si celulelor;
• productia de ADN si ARN;
• mentinerea ritmului cardiac regulat etc.

Beneficii ale fosforului

Aproape toate reactiile biochimice care au loc in organism implica fosforul, inclusiv reglarea proteinelor si productia de energie prin procesul cunoscut sub numele de fosforilare, semnalizarea hormonilor, cresterea si repararea celulelor. De asemenea, acest mineral e implicat in contractia inimii, activitatea nervoasa si musculara, metabolismul calciului, glucozei, grasimilor si amidonului si reglarea pH-ului pentru a mentine echilibrul acid-alcalin in organism.

Suplimentele de fosfor pot fi uneori prescrise pentru anumite probleme si cand exista o deficienta. Dincolo de prevenirea sau tratarea deficitului de fosfor, un supliment de fosfat poate oferi beneficii specifice pentru sanatate, in special pentru adultii in varsta si persoanele predispuse la infectii ale tractului urinar.

Fosforul si sanatatea oaselor

Aproximativ 85% din fosforul din corp este depozitat in oase. Restul circula liber in fluxul sangvin pentru a facilita alte functii biologice. Fosforul functioneaza impreuna cu calciul pentru a ajuta la construirea oaselor si a dintilor sanatosi. Aceste minerale sunt transformate in organism in saruri de fosfat de calciu care se rigidizeaza si intaresc oasele. De asemenea, fosforul regleaza nivelul de calciu din corp si cat de mult este excretat in urina. Astfel, impiedica depunerea excesului de calciu in vasele de sange, ceea ce poate creste riscul de ateroscleroza (intarirea arterelor). Fosforul poate creste densitatea osoasa, reducand riscul de osteoporoza.

Infectii urinare si fosforul

Suplimentele de fosfat sunt uneori folosite pentru a face urina mai acida. Acest lucru poate ajuta la tratarea anumitor infectii ale tractului urinar sau poate preveni formarea de pietre la rinichi. Cu toate acestea, infectiile urinare sunt mai frecvente la femeile cu hipercalcemie (calciu anormal de ridicat), deoarece calciul urinar crescut poate favoriza cresterea bacteriana. Pietrele la rinichi compuse din oxalat de calciu se dezvolta atunci cand pH-ul urinei este mai mic de 6,0 (ceea ce inseamna ca este acid).

Doza zilnica recomandata de fosfor

Barbatii si femeile (adulti) au nevoie de 700 mg fosfor pe zi – valoarea e valabila si pentru femeile gravide sau care alapteaza. Daca aveti o problema de sanatate care va impiedica sa consumati sau sa asimilati fosforul din alimente, medicul va poate prescrie un supliment.

Recomandarile de fosfor pentru copii sunt:

• 0-6 luni: 100 mg
• 7-12 luni: 275 mg
• 1-3 ani: 460 mg
• 4-8 ani: 500 mg
• 9-18 ani: 1.250 mg

Surse alimentare de fosfor

Majoritatea alimentelor contin fosfor. Alimentele bogate in proteine ​​sunt, de asemenea, surse excelente de fosfor. Acestea includ:

• carne (porc, curcan, pui);
• peste si fructe de mare;
• lactate;
• oua.

De asemenea, fosforul se gaseste si in multe alimente de origine vegetala:

• cereale integrale;
• cartofi;
• usturoi;
• fructe uscate;
• seminte.

Versiunile integrale de paine si cereale contin mai mult fosfor decat cele facute din faina alba. Cu toate acestea, fosforul din nuci, seminte, boabe si fasole este legat de fitat, care este slab absorbit.

Deficitul de fosfor

In general, deficitul de fosfor este rar, pentru ca acest mineral se gaseste in aproape orice aliment. Uneori, insa, anumite persoane pot sa se confrunte cu o deficienta de fosfor. Factorii de risc pentru deficienta de fosfor sunt:

• consum excesiv de alcool – alcoolul poate atrage aportul de fosfor din oase, scazand nivelul general din organism;
• inlocuitori de sare – inlocuitorii sarii care contin potasiu pot reduce nivelurile de fosfor pe termen lung;
• sportivi de performanta – persoanele care fac efort prelungit pierd electrolitii prin transpiratie si trebuie sa-si reinnoiasca nivelul de sodiu, potasiu, magneziu si fosfor;
• deshidratarea – deshidratarea duce la scaderea nivelului de sodiu, potasiu, magneziu si fosfor.

Exista si unele medicamente ce pot reduce nivelul de fosfor, precum antiacide – antiacidele cu aluminiu, calciu sau magneziu pot impiedica absorbtia fosforului in sistemul digestiv, anticonvulsive – anticonvulsivele, cum ar fi fenobarbitalul si carbamazepina, pot reduce nivelurile de fosfor din organism si pot crea enzime care impiedica absorbtia, sau insulina.

Deficitul de fosfor – simptome

Deficitul de fosfor este denumit hipofosfatemie. Hipofosfatemia apare atunci cand nivelurile de fosfor din sange sunt prea mici. Asta duce la scaderea energiei, slabiciune musculara, oboseala, toleranta redusa la exercitii fizice. Deficitul de fosfor care coincide cu nivelurile scazute de calciu si vitamina D poate duce la oase mai slabe si mai moi pe perioade lungi de timp – poate provoaca dureri articulare si musculare.

Alte simptome ale unui nivel redus de fosfor pot include:

• dureri articulare si osoase;
• scaderea poftei de mancare;
• iritabilitate sau anxietate.

Suplimentele de fosfor

Suplimentele de fosfat sunt disponibile sub forma de tablete sau capsule sub diferite marci. Fosfatul este, de asemenea, inclus in multe suplimente multivitamine / minerale, precum si in suplimente co-formulate, concepute special pentru sanatatea oaselor. Dozele tind sa varieze de la 50 mg la 100 mg.

Fosfatul injectabil este uneori utilizat pentru a trata deficienta severa. Injectiile sunt, in general, indicate cand nivelul fosforului din sange scade sub 0,4 mmol / L. Intervalul normal este de 0,87 la 1,52 mmol / L.

Contraindicatii

Persoanele cu boli renale cronice trebuie uneori sa evite suplimentele de fosfat. Intrucat rinichii sunt mai putin capabili sa elimine fosfatul din organism, mineralul se poate acumula si duce la hiperfosfatemie (niveluri excesiv de mari de fosfor).

Excesul de fosfor

Prea mult fosfor in organism – hiperfosfatemie – poate fi toxic si poate cauza o serie de probleme si simptome. Nivelurile ridicate de fosfor pot afecta capacitatea organismului de a utiliza eficient alte minerale, precum fier, calciu, magneziu si zinc.

Unele dintre simptomele hiperfosfatemiei se suprapun cu cele date de un continut scazut de fosfor. Aceste simptome includ dureri articulare, dureri musculare si slabiciune musculara. Persoanele cu un nivel ridicat de fosfor pot experimenta, de asemenea, mancarimi si ochi rosii. Simptomele cazurilor mai severe de fosfor ridicat pot include constipatie severa, greata, varsaturi si diaree.

Medicii pot prescrie liganzi de fosfor pentru a reduce nivelul fosforului. Acestea sunt luate in timpul meselor si gustarilor si limiteaza cantitatea de fosfor pe care corpul o poate absorbi. Alegerile ce tin de stilul de viata pot ajuta la echilibrarea nivelurilor ridicate de fosfor.

Excesul de fosfor si rinichii

Rinichii ajuta la eliminarea excesului de fosfor din sange, mentinand nivelul echilibrat si normal. Nivelurile de fosfor pot deveni prea mari atunci cand rinichii nu functioneaza corect. Depozitele de calciu periculoase se pot forma in inima, vase de sange, ochi si plamani. Persoanele cu afectiuni renale pot avea nevoie de dializa pentru a ajuta rinichii sa elimine excesul de fosfor.

Fosforul este indepartat din corp prin doua sisteme, tractul gastrointestinal, (150 mg / zi) si urina (800 mg / zi). Aportul de fosfor la cei cu o functie renala normala duce la fosfaturie imediata. Pacientii cu insuficienta renala isi pierd progresiv capacitatea de a excreta fosforul.

Nivelul de fosfor din organism poate fi tinut sub control prin dieta si medicamente pentru controlul fosforului. Fosforul se gaseste in alimente vegetale (fosfor organic) si alimente de origine animala. Cel gasit in alimentele de origine animala este absorbit mai usor decat cel din alimente vegetale. Fosforul poate fi si adaugat in alimente sub forma activa sau conservant (fosfor anorganic). Fosforul din aditivii alimentari este complet absorbit. Evitarea aditivilor de fosfor poate reduce aportul de fosfor. Aditivii fosfati se gasesc pe lista ingredientelor de pe eticheta cu informatii nutritionale. Aditivii fosfati din alimente includ:

• Fosfat dicalcic
• Fosfat disodic
• Fosfat monosodic
• Acid fosforic
• Hexameta-fosfat de sodiu
• Fosfat de trisodiu
• Tripolifosfat de sodiu
• Pirofosfat de Tetrasodiu

Interactiunile medicamentoase

Fosfatul poate interactiona cu unele medicamente si suplimente. Anumite medicamente pot provoca scaderi ale nivelului de fosfor din sange, inclusiv:

• inhibitori ai enzimei convertoare de angiotensina (ACE) precum benazepril, captopril sau enalapril;
• antiacide care contin aluminiu, calciu sau magneziu;
• anticonvulsive precum fenobarbital sau carbamazepina;
• medicamente care scad colesterolul precum colestiramina sau colestipol;
• diuretice precum clorhidiazida sau furosemida;
• insulina.

Alte medicamente pot determina cresterea excesiva a nivelului de fosfor, inclusiv:

• corticosteroizi precum prednison sau metilprednisolon;
• suplimente de potasiu;
• diuretice care economisesc potasiu precum spironolactona si triamteren.

Referinte:
(1) https://www.healthline.com/health/phosphorus-in-diet
(2) https://www.livescience.com/28932-phosphorus.html
(3) https://ods.od.nih.gov/factsheets/Phosphorus-HealthProfessional/
(4) https://www.medicalnewstoday.com/articles/325623
(5) https://www.webmd.com/vitamins-and-supplements/what-is-phosphorus