Calculii renali (pietre la rinichi) se formeaza de-a lungul intregului tract urinar si reprezinta cauze comune de durere, infectie si obstructie. Afla din materialul urmator totul despre litiaza renala.
Calculii renali se formeaza de-a lungul intregului tract urinar si migreaza apoi spre distal, patogeneza fiind multifactoriala.
Denumirea medicala pentru aceasta afectiune este de litiaza renala sau nefrolitiaza. Calculii renali, popular numiti si pietre la rinichi, sunt acumulari de minerale sau saruri ce se formeaza la nivelul rinichilor. Concentratia crescuta a constituientilor urinari relativ insolubili, cand ingestia de lichide este mica, poate conduce la formarea acestor calculi. Litiaza renala se manifesta prin durere lombara si “colica renala” durere agonizata in flanc, care apare si dispare, hematurie, disurie, mictiuni frecvente, febra si frisoane daca se asociaza cu infectie acuta, dar si hipertensiune provocata de durere. Bolnavul poate fi si asimptomatic.
Printre factorii de risc se numara aportul insuficient de lichide, dieta bogata in proteine animale si stilul de viata sedentar.
Evolutia este una favorabila. Intoarcerea la starea anterioara de sanatate este obisnuita. Recurentele sunt comune – pana la 50% in primii 5 ani.
Rolul principal al rinichiilor, doua organe complexe situate in partea din spate a abdomenului, este acela de curatare a sangeluri de substante toxice. Sangele curat este redirectionat in corp, iar produsele reziduale sunt eliminate prin urina. Aceste reziduuri din sange pot forma ocazional cristale ce se colecteaza in interiorul rinichilor. Se pot dezvolta astfel acumulari minerale dure (calculi) pe care organismul va incerca sa le elimine prin urina. Calculii de dimensiuni mici pot fi eliminati fara probleme pe cale urinara, dar exista posibilitatea blocarii unei astfel de pietre intr-o zona a sistemului urinar (ureter sau uretra) provocand dureri severe, intense sau aparitia infectiilor urinare. Dezvoltarea acestor calculi la nivelul rinichilor este numita litiaza renala, deplasarea acestor acumulari in alte zone ale sistemului urinar conducand la aparitia altor tipuri de pietre la rinichi (calculilor uretrali sau vezicali).
Calculii renali pot exista intr-o varietate de forme, marimi si culori, unii fiind de dimensiuni foarte mici (fire de nisip), in timp ce altii pot ajunge la marimea unei mingi de golf. In functie de constituientii urinari, exista mai multe tipuri de calculi:
Calculii renali (pietre la rinichi) se formeaza atunci cand exista o scadere a volumului de urina si / sau un exces de constituienti insolubili in urina. In mod frecvent, calculii renali contin calciu in combinatie cu oxalat sau fosfat, aproximativ 75% dintre calculi renali sunt cei formati din calciu. Alti compusi chimici care pot forma calculi in tractul urinar includ acidul uric, fosfat de amoniu si cistina.
Concentratia excesiva de calciu in urina poate fi determinata de:
Calculii de acid uric sunt prezenti frecvent la persoanele cu manifestari de guta sau la cele care au fost tratate de o boala neoplazica prin chimioterapie. Calculii de cistina reprezinta o forma rara de calculi renali si sunt derminati de cresterea aminoacidului cistina produsa de o afectiune ereditara numita cistinurie.
Anumiti factori ar putea produce modificari in compozitia urinei si ar putea influenta riscul de aparitie si dezvoltare a pietrelor la rinichi. Acestia sunt:
In timpul unei crize de rinichi, bolnavul prezinta frisoane si se confrunta cu un sentiment de anxietate si frica. De asemenea, este necesar ca pacientul sa spuna ca, in timpul durerilor provocate de pietrele la rinichi, nu-si gaseste nicio pozitie prin care sa-si calmeze durerile.
Simptomatologia poate fi inexistenta sau foarte usoara in cazul unor pietre la rinichi de mici dimensiuni. Acestea se elimina cu usurinta prin urina. Manifestarile specifice apar de obicei in cazul in care calculii renali raman blocati in rinichi, se deplaseaza prin ureter (tubul care leaga rinichii de vezica urinara) sau provoaca o infectie.
Obstructia ureterului poate provoca o infectie renala. Aceasta este cauzata de faptul ca substantele toxice nu mai pot fi eliminate prin ureter, ceea ce poate cauza acumularea de bacterii si aparitia infectiei. In cazul unei infectii simptomele sunt mai severe si se manifesta prin:
Calculii renalii foarte mici pot fi eliminati din organism prin urina fara a provoca simptome. In schimb, pietrele la rinichi mai mari se pot bloca in ureterul ingustat. Acest lucru poate provoca:
Litiaza renala este o afectiune destul de frecventa care afecteaza, de obicei, persoane cu varste intre 30 si 60 de ani. Barbatii sunt mai mult predispusi decat femeile la aparitia acestei afectiuni. Se estimeaza ca pietrele la rinichi se dezvolta la aproximativ 10-20% dintre barbati si 3-5% dintre femei.
Persoanele cu diverse boli si afectiuni (cum ar fi: guta, hipercalciurie, afectiuni renale, diabetul zaharat , hipertensiune arteriala, bolile inflamatorii intestinale, etc) sau cei care iau anumite medicamente sunt mai predispuse la acumularea diferitelor minerale si saruri in rinichi. De asemenea, calculii de acid uric sunt mai intalniti la persoanele cu un nivel cronic crescut de acid uric in sange (hiperuricemie). In schimb, femeile gravide pot dezvolta destul de frecvent pietre la rinichi. Exista unele dovezi ca modificarile din organism povocate de o sarcina pot creste riscul de formare a calculilor.
Diagnosticul de pietre la rinichi este suspectat atunci cand sunt prezente simptomele caracteristice si cand alte cauze posibile ale durerii abdominale sunt excluse. Dupa stabilirea istoricului medical, medicul poate recomanda o serie de teste si analize pentru identificarea precisa a diagnosticului.
Analizele de sange stabilesc daca functia renala este normala, precum si nivelul substantelor chimice care ar putea provoca acumulari minerale in rinichi (calciu, fosfor, acid uric).
Analizele urinare (sumar de urina si urocultura) permit depistarea prezentei infectiilor sau diferitelor sedimente in urina.
Radiografia sau ecografia abdominala evidentiaza calculii renali sau alte surse alte durerii.
Testele imagistice (CT) ofera imagini privind calculii sau obstructiile aparute in tractul urinar.
Pielografia intravenoasa (IVP), radiografii ale sistemului urinar, realizate dupa injectarea intravenoasa a unei substante de contrast ce permite punerea in evidenta a traseului tractului urinar si a zonei rinichilor.
Determinarea compozitiei calculilor renali si a cauzei formarii acestora permite stabilirea masurilor de prevenire a recurentei litiazei renale. Pentru acesta este necesarea colectarea calculilor eliminati prin urina.
Tratamentul instituit in urma stabilirii unui diagnostic de litiaza renala are ca obiectiv eliminarea calculilor formati si prevenirea recidivei. Cei mai multi calculi renali sunt suficient de mici pentru a fi eliminati prin urinare. Exista mai multi factori care influenteaza posibilitatea eliminarii naturale a pietrelor, incluzand dimensiunea calculului, eliminari repetate, afectiuni de prostata, o eventuala sarcina, etc.
Un calcul cu dimensiunea de 4 mm are 80% sanse de eliminare, in timp pietre de 9 – 10 mm foarte rar pot fi eliminate fara tratament specific. Cele mai multe pietre la rinichi pot trece de la sine prin tractul urinar intr-un interval variabil (de la cateva zile la 1-2 saptamani), cu un consum marit de lichide. De obicei, durerea provocata de eliminarea acestor pietricele dureaza cateva zile si dispare dupa eliminare.
In acest caz, tratamentul este indreptat spre controlul simptomelor (dureri, senzatie de greata si varsaturi) si include antiinflamatoare, antiemetice si analgezice. Aportul marit de lichide este un factor extrem de important in eliminarea rapida a calculilor. Este necesara consumarea a 2 pahare de apa la un interval de 2 ore. Tratamentul se poate realiza la domiciliu, dar apariti unor simptome agravante (cum ar fi: febra ridicata insotita de frisoane, intesificarea brusca a durerii, etc) necesita solicitarea asistentei medicale de urgenta.
In cazul in care dimensiunea calculilor este prea mare pentru a fi eliminata in mod natural (6-7mm in diametru sau mai mare), este necesara instituirea unui tratament specific. In functie de marimea si localizarea pietrei, acesta poate include:
Patrunjelul este esential pentru ca dizolva pietrele la rinichi daca este consumat cu mare atentie. Patrunjelul este o planta bogata in antioxidanti si flavonoide care lupta impotriva daunelor provocate de radicalii liberi. De asemenea, previne formarea oxalatului de calciu, care este cauza principala a pietrelor la rinichi. In plus, prezenta vitaminei K, a vitaminei E si a acidului folic previne calcificarea. Prin urmare, puteti dizolva pietrele la rinichi acasa cu patrunjel datorita proprietatilor sale uimitoare.
Extract, ceai sau suc de papadie
Papadia contine compusi care sporesc productia de bila si urina, ajutand la eliminarea toxinelor din corp.
Extractul de papadie uscata poate ajuta la ameliorarea simptomelor pietrelor la rinichi sau la prevenirea formarii acestora. Sub forma de ceai sau suc, se recomanda intre 3 si 4 cani zilnic.
Sucul de busuioc
Busuiocul contine acid acetic, care ajuta la descompunerea pietrelor la rinichi si la reducerea durerii. De asemenea, este plina de substante nutritive. Acest remediu a fost utilizat in mod traditional pentru tulburarile digestive si inflamatorii. Sucul de busuioc contine antioxidanti si agenti antiinflamatori si poate fi util in mentinerea sanatatii renale.
Folositi frunze de busuioc proaspete sau uscate pentru a face un ceai si beti mai multe cesti pe zi.
Litiaza renala este o afectiune cu o rata mare de recurenta. Determinarea substantelor chimice ce constituie calculi renali si stabilirea factorilor principali de risc pot constitui o baza de pornire pentru instituirea unui tratament de prevenire a recidivei. Astfel, medicul poate recomanda anumite medicamente ce previn formarea calculilor (cum ar fi tiazidele sau citratul de potasiu) sau maresc posibilitatea de eliminarea a calculilor (nifedipina).
Referinte: