Tulburarea de adaptare – cauze, simptome si cum inveti sa te adaptezi

Tulburarea de adaptare cuprinde un grup de simptome, emotionale si/sau de comportament, care pot sa apara in urma unui eveniment de viata puternic stresant. Afla cum se manifesta tulburarea de adaptare si ce solutii de tratament exista.

Cuprins:

(1) Ce este tulburarea de adaptare?
(2) Simptome si tipuri de tulburari de adaptare
(3) Cauze ale tulburarilor de adaptare
(4) Tulburari de adaptare la copii
(5) Solutii de tratament
(6) Sfaturi pentru a invata sa te adaptezi usor noilor situatii

Ce este tulburarea de adaptare?

Tulburarea de adaptare, numita uneori si depresia situationala, se refera la reactia emotionala si/sau de conduita, excesiva sau anormala in fata unor evenimente stresante de viata, modificari importante ale stilului de viata, aparitia sau posibilitatea aparitiei unei boli grave, dezastre naturale. Aceasta reactie poate avea un impact ridicat asupra functionarii pe mai multe planuri – social, academic, ocupational.

Tulburarea de adaptare este considerata un sindrom al raspunsului la stres, fiind clasificata in DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale) si in ICD-11 (Clasificarea Internationala a Bolilor) alaturi de alte tulburari legate de stres.

Incapacitatea de adaptare consta intr-un grup de simptome precum tristetea, teama, ingrijorarea, lipsa de speranta, modificari ale comportamentului. Aceste manifestari apar intr-o perioada de pana la 3 luni de la evenimentul stresor si dispar in maximum 6 luni.

Tulburarea de adaptare este una dintre cele mai frecvente tulburari de natura psihica diagnosticate.

Tulburarea de adaptare poate aparea la orice varsta, ambele genuri fiind afectate in egala masura.
Daca tulburarea de adaptare nu este gestionata, poate evolua catre depresia majora.

Tulburarea de adaptare versus tulburarea de stres posttraumatic

Aceste doua tulburari pot avea unele simptome similare, insa diferentele dintre ele sunt:

• cauzele – tulburarea de adaptare apare in urma unui eveniment relativ obisnuit, din sfera celor obisnuite (o despartie, mutarea intr-un alt oras etc), in timp ce la tulburarea de stres posttraumatic cauzele sunt evenimente traumatice, care in general sunt amenintatoare de viata;
• durata simptomelor in cazul tulburarii de adaptare este de maxim 6 luni, in timp ce in cazul PTSD manifestarile pot fi pe termen lung, daca tulburarea nu este tratata;
• debutul simptomelor in tulburarea de adaptare are loc intr-o perioada de 3 luni de la eveniment, in timp ce stresul posttraumatic se poate manifesta dupa cateva luni sau ani de la evenimentul declansator.

Simptome si tipuri de tulburare de adaptare

Tulburarea de adaptare se caracterizeaza prin:

• simptome psihologice asociate cu depresia, precum stari de deprimare, lipsa de speranta, izolare sociala; mai putin frecvente: iritabilitate, comportament agresiv sau care incalca normele sociale;
• simptome psihologice asociate cu anxietatea: neliniste, nervozitate, ingrijorare;

Aceste manifestari variaza ca intensitate si tablou simptomatic de la o persoana la alta. La copii si adolescenti pot fi mai frecvente simptomele la nivel comportamental (tulburari ale somnului, probleme la scoala, comportament ostil, violent), in timp ce la adulti pot fi mai frecvente simptomele emotionale.

In general, tulburarea de adaptare afecteaza functionalitatea pe mai multe planuri (de exemplu, poate face mai dificile socializarea, mersul la scoala, serviciul).

Specific pentru tulburarea de adaptare este faptul ca simptomele apar in decurs de 3 luni de la evenimentul stresor si nu dureaza mai mult de 6 luni de la trecerea/disparitia evenimentului (sau consecintele acestuia). Daca se depaseste aceasta perioada, simptomatologia este cel mai probabil explicata de o alta tulburare, intrucat diagnosticul de tulburare de adaptare nu mai este indeplinit. Frecvent, daca simptomele nu dispar in 6 luni, tulburarea de adaptare poate evolua catre depresie.

Tulburarea de adaptare – tipuri

Conform DSM-5, exista 6 subtipuri ale tulburarii de adaptare:

• tulburare de adaptare cu dispozitie depresiva – predominante sunt simptomele depresive (tristete, deprimare, lipsa de speranta, plans);
• tulburare de adaptare cu anxietate – sunt frecvente simptome precum: nervozitatea, nelinistea, ingrijorarea, teama (in cazul copiilor, teama de separare);
• tulburare de adaptare cu dispozitie mixta, depresiva si anxioasa – persoanele cu acest subtip al tulburarii de adaptare prezinta o combinatie a celor doua tipuri de simptome, tablul clinic variind de la o persoana la alta;
• tulburare de adaptare cu perturbarea de conduita – specifice acestui subtip sunt modificarile de comportament, caracterizata fie prin lipsa de respect fata de drepturile si sentimentele celorlalti, fie de lipsa de respect fata de reguli si normele sociale;
• tulburare de adaptare mixta, a emotiilor si conduitei – poate aparea o combinatie de simptome depresive si de anxietate, cu modificari de comportament;
• tulburarea de adaptare nespecificata – reactia severa la stres nu se incadreaza in niciunul dintre subtipurile de mai sus.

Cauze ale tulburarilor de adaptare

In categoria factorilor stresori intra orice situatie care poate crea un nivel foarte ridicat de stres, pe care persoana nu il poate gestiona si la care nu se poate adapta. Acesti factori stresori pot fi negativi sau pozitivi (casatoria, achizitia unei case, nasterea unui copil).

Tulburarea de adaptare poate aparea in urma unui singur eveniment (divort, pensionarea, pierderea unui loc de munca, o boala grava, fie proprie, fie a unei persoane apropiate) sau a unei combinatii de factori (mutarea intr-o tara straina, unde persoana incepe si un nou job, probleme de cuplu care au loc simultan cu dificultati financiare).

Factorii stresori pot fi si:

• recurenti (se intampla periodic) – de exemplu, un copil care ocazional isi vede parintii in conflict;
• continui (persoana este expusa permanent la acesti factori).

Persoanele la care apare tulburarea de adaptare pot prezenta si o anumita vulnerabilitate la factorii de stres. Factorii de risc includ:

• prezenta altor tulburari psihice;
• lipsa unui sistem de suport social (familie, prieteni, comunitate care sa ii ofere sustinere la nevoie);
• confruntarea cu factori stresori de lunga durata (cum ar fi dificultatile financiare, o boala de lunga durata, probleme domestice);
• un istoric de evenimente cu un puternic impact emotional in copilarie (violenta, abuz sexual, alte evenimente traumatice, mutari frecvente, parinti hiperprotectivi);
• nivel educational scazut.

Tulburari de adaptare la copii

Si copiii pot dezvolta tulburari de adaptare, atunci cand trec prin situatii sau evenimente de viata puternic stresante pentru ei. Evenimentul stresor este extrem de important pentru un copil, in timp ce pentru ceilalti e posibil sa nu aiba un atat de mare impact ca pentru el.

Exemple de evenimente de viata sau schimbari majore cu potential stres pentru copii:

• divortul sau separarea parintilor;
• mutarea intr-o alta casa, un alt cartier sau oras;
• probleme la scoala (cerinte scolare careia nu le poate face fata, mutarea intr-o alta clasa sau scoala,
• dificultati de relationare cu ceilalti colegi);
• moartea unui membru apropiat al familiei.

Tulburarea de adaptare la copii se poate manifesta prin deprimare, anxietate, ostilitate, refuzul de a merge la scoala, tulburari ale somnului, episoade de plans, iritabilitate, izolarea de familie si prieteni, comportamente care incalca normele sociale (vandalism, batai).

Netratate, tulburarile de adaptare la copii si adolescenti pot duce la aparitia depresiei, tulburarilor de anxietate sau abuzului de substante.

Solutii de tratament

Psihoterapia este tratamentul de baza in tulburarea de adaptare. In cadrul terapiei, obiectivele principale sunt de ameliorare a simptomelor, redobandirea functionalitatii dinaintea evenimentului stresor si invatarea unor metode eficiente de a face fata evenimentelor stresante, actuale si viitoare.

Totodata, persoana este ajutata sa inteleaga rolul sau in evenimentul stresor si reactiile sale la acesta, precum si a invata sa priveasca factorii stresori dintr-o alta perspectiva (de exemplu, ca o posibilitate de dezvoltare personala). Invatarea unor tehnici de relaxare si/sau de mindfulness in terapie, cu practicarea acestora zilnic sau cat mai frecvent ajuta la reducerea simptomelor.

Pe langa psihoterapia individuala, terapia de grup este de asemenea utila.

Atunci cand un eveniment stresant marcheaza un copil, un adolescent sau intreaga familie, terapia de familie este foarte utila pentru a ajuta toti membrii sa gestioneze mai usor.

In unele cazuri, alaturi de psihoterapie se pot prescrie si medicamente pentru ameliorarea simptomelor depresive sau anxioase. Insa psihoterapia ramane tratamentul de prima intentie.

Sfaturi pentru a invata sa te adaptezi usor noilor situatii

Confruntate cu acelasi factor stresor, persoane diferite vor avea reactii diferite, in functie de semnificatia evenimentului, varsta, implicatiile pe termen lung si scurt, abilitatile de coping (de a face fata), experienta anterioara cu factori stresori similari etc.

Tulburarea de adaptare nu poate fi prevenita, insa pot fi luate unele masuri pentru a putea gestiona mai usor evenimentele foarte stresante.

• Foarte important este suportul emotional din partea apropiatilor. Mentineti relatii de calitate cu membrii familiei si prieteni cu care rezonati. Cand va confruntati cu evenimente stresante de viata, impartasiti ceea ce simtiti cu acestia si cereti ajutor atunci cand e cazul.
• Strategiile nesanatoase de coping (de a face fata) pot contribui la cresterea impactului negativ al evenimentelor stresante (consumul excesiv de cafea sau alcool, consumul de droguri, fumatul excesiv, consumul de alimente in exces, refugierea in munca etc). Inlocuiti-le cu strategii sanatoase de a face fata stresului – pe de o parte o igiena de viata corecta (alimentatie sanatoasa, somnul suficient, activitatea fizica), pe de alta parte strategii specifice utile in a gestiona stresul (acceptarea evenimentelor care nu sunt in controlul nostru, managementul emotiilor, managementul timpului, utilizarea tehnicilor de relaxare si mindfulness, rezolvarea de probleme etc.)
• Dezvoltarea rezilientei, adica a capacitatii de a face fata si a gestiona mai usor evenimentele dificile de viata. Informatii pe larg despre rezilienta sunt prezentate in acest articol.

Referinte:

(1) Adjustment Disorder – https://medlineplus.gov/ency/article/000932.htm
(2) Adjustment Disorder Symptoms – https://psychcentral.com/disorders/adjustment-disorder-symptoms/
(3) Adjustment Disorder – https://www.psychologytoday.com/intl/conditions/adjustment-disorder
(4) Adjustment Disorder Basics – https://childmind.org/guide/guide-adjustment-disorder/
(5) Adjustment Disorder – https://ada.com/conditions/adjustment-disorder/
(6) Adjustment Disorder – https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/adjustment-disorders/symptoms-causes/syc-20355224?page=0&citems=10