Anexita, numita si boala inflamatorie pelvina, este o afectiune ce apare cel mai adesea la femeile active sexual, in urma unei infectii la nivelul sistemului reproducator.
1. Informatii generale
2. La cine apare anexita?
3. Forme de anexita
4. Simptome
5. Diagnosticare
6. Tratament
7. Complicatii
8. Preventie
Ce e anexita? Anexita este numita si boala inflamatorie pelvina, fiind o inflamatie ce afecteaza organele din pelvis. Este cauzata de o infectie ce se extinde din vagin prin cervix catre uter si mai departe, cauzand chiar ovare inflamate. Cervicita este infectia colului uterin, salpingita este infectia trompelor uterine, endometrita este infectia uterului – acestea tind sa apara impreuna, impreuna uneori cu o inflamatie ovare. Daca este severa, infectia se poate raspandi in ovare si apoi in peritoneu (peritonita).
Anexita este un proces inflamator care afecteaza organele feminine din pelvis. Este frecventa si tinde sa afecteze femeile mai tinere (sub varsta de 45 de ani). Cele sub varsta de 25 de ani sunt mai expuse riscului. Apare de obicei la femei active sexual care au dobandit o infectie cum ar fi gonoreea sau chlamydia de la un partener sexual.
Multe tipuri de bacterii pot provoca anexita, dar infectiile cu gonoree sau chlamydia sunt cele mai frecvente. Aceste bacterii sunt de obicei dobandite in timpul sexului neprotejat. In 85% dintre cazuri, infectia este cauzata de bacterii cu transmitere sexuala. Aproximativ 10 – 15% dintre femeile cu N. gonorrhoeae endocervical sau C. trachomatis vor dezvolta anexita. Agentii patogeni responsabili de vaginoza bacteriana (specia Peptostreptococcus, speciile Bacteroides), patogeni respiratori (Haemophilus influenza, Streptococcus pneumonia, Staphylococcus aureus) si patogeni enterici (Escherichia coli, Bacteroides fragilis, streptococi de grup B) reprezinta aproximativ 15% din totalul cazurilor.
Anumiti factori pot creste riscul de anexita, inclusiv:
Anexita poate fi cel mai adesea cauzata de infectii cu transmitere sexuala, dar nu numai. Uneori se poate dezvolta dupa un avort sau dupa o interventie chirurgicala la nivelul organelor pelvine sau abdominale. Chlamydia si gonoreea sunt cele mai frecvente cauze ale anexitei. Boala poate aparea, de asemenea, dupa o infectie intestinala sau apendice rupt si unele proceduri, inclusiv implantarea unor dispozitive intrauterine.
Anexita acuta se prezinta cu febra, durere abdominala severa, insotita de o scurgere vaginala galbuie sau cu sange.
Mai frecvent, debutul anexitei este gradual, mai putin sever si, adesea, trece neobservat pana cand boala se agraveaza.
Anexita cronica este o consecinta a anexitei acute sau subacute netratate sau la care tratamentul nu a dat rezultate. Se manifesta, de obicei, prin durere pelvina, perioade menstruale dificile si dureroase, durere in timpul actului sexual (dispareunie) si / sau infertilitate.
De multe ori pot sa nu apara simptome, sau sa fie simptome usoare care trec neobservate. In general, insa, simptomele anexitei pot include:
Unele dintre aceste semne sau simptome nu inseamna ca aveti neaparat anexita. Ar putea fi un semn al unei alte probleme de sanatate.
Daca aveti dureri abdominale frecvete, ar putea fi din cauza sindromului intestinului iritabil (IBS), infectiei urinare (cistita), chistului ovarian, apendicitei sau chiar bolii inflamatorii intestinale, cum ar fi colita ulcerativa sau boala Crohn. Sarcina este o cauza foarte importanta a durerii abdominale, mai ales daca sarcina se dezvolta intr-un loc gresit, cum ar fi sarcina extopica.
Diagnosticarea incepe cu un examen fizic si un control ginecologic. Testele de laborator ar trebui sa includa un test de sarcina pentru a exclude posibilitatea unei sarcini ectopice. Se va analiza microscopia secretiei vaginale sau cervicale (daca este prezenta) impreuna cu teste pentru C. trichomatis si N. gonorrhoeae. Testarea altor infectii cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV si Treponema pallidum (sifilis), ar trebui luate in considerare, de asemenea. Se poate efectua si o ecografie pelvina.
Anexita poate fi tratata, dar persista adesea efectele infectiei de la baza. Cu cat infectia e tratata mai tarziu, cu atat creste riscul de probleme pe termen lung, cum ar fi infertilitatea.
Antibioticele pot fi indicate pentru infectie, ca parte din tratament anexita. Pot fi prescrise doua sau mai multe antibiotice. Acestea pot fi administrate sub forma de pastile, injectabil sau intravenos. Spitalizarea poate fi recomandata in cazul in care diagnosticul nu este clar, daca femneia este gravida, daca sunt necesare antibiotice intravenos sau daca simptomele sunt severe.
Daca anexita e cauzata de o infectie cu transmitere sexuala e necesar si tratamentul partenerilor sexuali. Trebuie sa se evite contactul sexual pana cand tratamentul este finalizat si se obtine un rezultat negativ al testului.
Anexita implica de obicei administrarea a doua tipuri diferite de antibiotice. Se prescrie de obicei un curs de antibiotice de 2 saptamani.
Tratamentul de anexita antibiotice poate include una dintre urmatoarele combinatii:
Se recomanda adaugarea metronidazolului (500 mg oral de doua ori pe zi timp de 14 zile) daca se crede ca e vorba si de trichomonas.
Se recomanda adesea si analgezice ca paracetamol sau ibuprofen pentru dureri (anexita tratament antiinflamator). Inainte de a va relua activitatea sexuala va trebui sa asteptati pana cand ati terminat tratamentul cu antibiotice si ati facut un control.
Daca boala nu este tratata, poate duce la infertilitate, sarcina ectopica (in cazul in care sarcina incepe sa se dezvolte in trompele uterine si nu in uter) sau durere cronica.
Tratamentul naturist trebuie administrat doar la indicatiile medicului si nu inlocuieste tratamentul medical de baza.
Se pot recomanda suplimente probiotice, capsule cu ulei de seminte de grapefruit, ceai verde, suplimente de bromelaina, ulei de castor, spalaturi cu musetel si cu ceai de cimbru etc. Aceste remedii sunt folosite doar pentru a facilita ameliorarea unor simptome si manifestari.
Anexita netratata poate duce la formarea de tesut cicatricial. S-ar putea sa dezvoltati, de asemenea, acumulari de lichid infectat (abcese) in trompele uterine, care ar putea deteriora organele reproductive.
Alte complicatii ar putea include:
Prevenirea si tratamentul precoce al infectiilor cu transmitere sexuala sunt principala masura preventiva pe care o pot lua femeile pentru a evita anexita. Infectiile cu transmitere sexuala pot fi prevenite in urmatoarele moduri:
Daca o femeie contracteaza o infectie cu transmitere sexuala, tratamentul precoce reduce foarte mult riscul de a dezvolta anexita. Deoarece multe infectii transmise sexual si, in special, Chlamidia pot fi asimptomatice, este important sa se efectueze un screening pentru chlamydia daca ati facut sex neprotejat. In cazul in care sunteti diagnosticata cu chlamydia, este important ca toti partenerii sexuali recenti sa fie verificati pentru infectii.
De asemenea, este important sa evitati relatiile sexuale pana cand tu si partenerul ati fost tratati corect impotriva infectiei. Asta inseamna terminarea cursului de antibiotice si efectuarea de controale medicale pentru a vedea daca intr-adevar infectia a fost eliminata. Evitati actul sexual si daca tu sau partenerul aveti simptome genitale neobisnuite cum ar fi mancarimi genitale sau scurgeri anormale. Mergeti la medic pentru ca simptomele sa fie analizate cat mai curand posibil.
Referinte:
(1) Pelvic inflammatory disease, link: https://www.mydr.com.au/womens-health/pelvic-inflammatory-disease
(2) Pelvic Inflammatory Disease (PID), link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499959/
(3) Pelvic inflammatory disease (PID), link: https://www.myvmc.com/diseases/pelvic-inflammatory-disease-pid/
(4) Pelvin inflammatory disease, link: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pelvic-inflammatory-disease/symptoms-causes/syc-20352594