Nistagmus inseamna miscari necontrolate ale ochilor si poate fi o problema congenitala sau dobandita. Iata care sunt simptomele, cauzele, metodele de diagnostic si tratament.
1. Ce este nistagmus?
2. Cauzele nistagmusului
3. Simptomele nistagmusului
4. Metode de diagnostic
5. Metode de tratament
Nistagmusul este o afectiune in care ochii se misca rapid si necontrolat. Se pot deplasa dintr-o parte in alta (nistagmus orizontal), sus – jos (nistagmus vertical) sau circular (nistagmus rotativ). Miscarea poate varia de la lent la rapid si apare de obicei la ambii ochi. Ochii pot sa tremure mai mult atunci cand privesc in anumite directii. Persoanele cu nistagmus pot inclina sau intoarce capul pentru a vedea mai clar – acest lucru ajuta la incetinirea miscarilor ochilor.
In general, nistagmusul este un simptom al unei alte probleme oculare sau medicale. Oboseala si stresul pot agrava nistagmusul. Cu toate acestea, cauza exacta este adesea necunoscuta.
👀 Citeste tot ce trebuie sa stii despre vedere.
Exista doua tipuri de nistagmus: congenital si dobandit.
Acest tip de nistagmus apare la sugari, de obicei intre 6 saptamani si 3 luni. Copiii cu aceasta afectiune tind sa aiba problema la ambii ochi, care se misca lateral. De obicei, nu se stie cauza – poate fi uneori o problema mostenita. Copiii cu nistagmus nu vad de obicei obiectele ca „tremurand”. In schimb, pot avea o vedere neclara. Ochii tind sa se miste intr-un mod oscilant orizontal.
Nistagmusul congenital tinde sa fie impartit in doua grupuri – copii cu vedere anormala si copii cu vedere normala. La copiii cu tulburari de vedere sau vedere anormala, ochii sunt incapabili sa trimita inapoi la creier un mesaj clar despre ceea ce vad. Creierul are nevoie de feedback sau stimulare de la ochi – prin vedere – pentru a invata sa-i mentina stabili. Acest tip este uneori denumit „nistagmus senzorial”, referindu-se la faptul ca ochii au o capacitate afectata de a „simti” vederea. Acest tip de nistagmus tinde sa inceapa in jurul varstei de 2-3 luni si persista pe tot parcursul vietii. Este adesea asociat cu alte afectiuni, cum ar fi albinismul, absenta congenitala a irisului, nervii optici subdezvoltati si cataracta congenitala.
Celalalt tip de nistagmus infantil apare la copiii care au vedere normala sau aproape normala, dar creierul are un control motor afectat al stabilitatii ochilor. Din acest motiv, acest tip de nistagmus este denumit in mod obisnuit „nistagmus motor congenital”. Acest tip de nistagmus este mai frecvent, dar de obicei nu are o cauza identificabila.
Aceasta afectiune apare mai tarziu in viata. Are multe cauze, inclusiv afectiuni medicale grave sau consumul de droguri si alcool. Spre deosebire de copiii cu nistagmus congenital, adultii cu nistagmus vad adesea obiectele ca tremurand. Cauza este adesea necunoscuta, dar poate avea multe etiologii – anomalii structurale si functionale ale creierului, efecte secundare ale medicamentelor, cancer, tulburari genetice si metabolice si multe altele.
Creierul controleaza miscarea ochilor. Ochii se misca automat pentru a se regla atunci cand miscati usor capul. Acest lucru stabilizeaza imaginea pe care o vedem, astfel incat sa apara o imagine mai clara. La persoanele cu nistagmus, de obicei zonele creierului care controleaza miscarile ochilor nu functioneaza corect. In unele cazuri, nu este clara cauza. In alte situatii, nistagmusul poate fi legat de alte probleme oculare. Cele mai multe forme ale tulburarii au o cauza neurologica, dar unele sunt legate de urechea interna.
Nistagmusul poate fi legat de factori precum:
Principalul simptom al nistagmusului este miscarea rapida a ochilor, care nu poate fi controlata. De obicei, miscarea este laterala. Poate fi, de asemenea, in sus si in jos sau circular. Miscarea poate varia de la lent la rapid si apare de obicei la ambii ochi. In plus fata de miscarea rapida a ochilor, simptomele nistagmusului includ:
Medicul oftalmolog poate diagnostica nistagmusul in urma unui examen ocular. O modalitate de a depista nistagmusul este sa se invarta persoana timp de aproximativ 30 de secunde, sa se opreasca repede si apoi sa incerce sa priveasca fix un obiect. Daca e vorba de nistagmus, ochii se vor misca mai intai incet intr-o directie, apoi se vor misca rapid in directia opusa. Medicul va adresa intrebari despre istoricul medical pentru a stabili daca problemele de sanatate, medicamentele sau conditiile de mediu care stau la baza pot contribui la problemele de vedere. De asemenea, se va efectua un control pentru a depista anumite vicii de refractie, modul in care se concentreaza, se misca si functioneaza ochii impreuna etc. Se vor cauta si alte probleme oculare care ar putea fi legate de nistagmus. Aceste probleme ar putea include strabism, cataracta sau o problema cu retina sau nervul optic.
Daca medicul nu poate determina cauza nistagmusului dupa analiza istoricului medical si dupa examen fizic, se vor face si alte teste. Analizele de sange pot ajuta medicul sa excluda orice deficienta de vitamine. Testele de imagistica, precum CT si RMN, pot ajuta medicul sa stabileasca daca anumite anomalii structurale din creier sau din zona capului cauzeaza nistagmusul.
Tratarea nistagmusului depinde de cauza. In caz de nistagmus congenital, problema nu poate fi tratata. Cu toate acestea, se pot recomanda ochelari sau lentile de contact. Acestea nu reduc nistagmusul, dar o vedere mai clara poate ajuta la incetinirea miscarilor ochilor. Rar, se poate face o interventie chirurgicala pentru a repozitiona musculatura oculara care misca ochii. O astfel de interventie chirurgicala nu poate vindeca nistagmusul, dar poate reduce gradul in care persoana trebuie sa intoarca capul pentru a-si imbunatati vederea.
Uneori, nistagmusul dobandit poate disparea. Acest lucru se intampla daca este tratata afectiunea care provoaca nistagmusul. Daca nistagmusul e dobandit, tratamentul se va concentra pe cauza de baza. Unele tratamente obisnuite pentru nistagmusul dobandit includ schimbarea medicamentelor, corectarea deficientelor de vitamine cu suplimente si ajustari dietetice, picaturi oftalmice medicamentoase pentru infectii oculare, antibiotice pentru infectiile urechii interne, toxina botulinica pentru tratarea tulburarilor severe ale vederii cauzate de miscarea ochilor, lentile speciale numite prisme sau chirurgie cerebrala pentru tulburari ale sistemului nervos central sau probleme ale creierului.
Fiecare caz de nistagmus variaza ca severitate si simptome, iar afectarea vederii este frecventa. Copiii cu nistagmus vor avea nevoie de sprijin suplimentar si timp mai lung pentru a citi. Insa, asta nu inseamna ca au dificultati de invatare. Pur si simplu necesita un efort suplimentar.
Referinte:
(1) https://www.aoa.org/healthy-eyes/eye-and-vision-conditions/nystagmus?sso=y
(2) https://www.webmd.com/eye-health/nystagmus
(3) https://www.healthline.com/health/nystagmus
(4) https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/nystagmus
(5) https://aapos.org/glossary/nystagmus