Sindromul Sjogren – cauze, simptome, tratament

Sindromul Sjogren, descoperit de oftalmologul suedez Henrik Sjogren, al carui nume il si poarta, este o boala autoimuna care afecteaza, in principal, glandele exocrine (lacrimale si salivare).

Cuprins:

1. Ce este sindromul Sjogren?

2. Tipuri de boala

3. Persoane predispuse la dezvoltarea bolii

4. Cauze

5. Factori de risc

6. Simptome

7. Tiroidita Hashimoto si sindromul Sjogren

8. Tratament

9. Complicatii

10. Prognostic

Ce este sindromul Sjogren?

Sindromul Sjogren este o boala autoimuna diagnosticata rar, caracterizata prin uscaciunea gurii si a ochilor. Afectiunile autoimune sunt cunoscute pentru producerea anormala de anticorpi suplimentari in sange, proteine care ataca diferite tesuturi, glande sau organe ale corpului. Din pacate, aceasta dereglare a sistemului imunitar, in care anticorpii indreptati gresit catre organele care functioneaza normal, tinde sa duca la inflamarea tesuturilor.

Sindromul Sjogren este caracterizat de inflamatii si disfunctii ale glandelor organismului care sunt responsabile pentru producerea lacrimilor si a salivei. Din cauza acestor dereglari, consecintele pot fi grave pentru suferinzi. Mai precis, inflamatia glandelor care produc lacrimi (glande lacrimale) conduce la scaderea productiei de apa (secretii) pentru lacrimi si, automat, la uscarea ochilor. La fel stau lucrurile si in cazul inflamatiei glandelor care produc saliva (glandele salivare, inclusiv glandele parotide). Aceasta conduce la scaderea productiei de saliva si, implicit, la uscarea gurii si a buzelor.

Tipuri de boala

Afectiunea poate fi de cateva feluri, in functie de simptome si caracteristicile prezente.

• Sindromul primar Sjogren se caracterizeaza prin inflamatie a glandelor lacrimale si salivare, rezultand uscaciunea ochilor si a gurii. Acest tip de sindrom Sjogren nu este asociat cu o alta boala de tesut conjunctiv
• Sindromul Sjogren secundar, in schimb, este asociat cu o boala de tesut conjunctiv, cum ar fi artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia.
• Mai exista si afectiunea caracterizata de uscaciunea ochilor si a gurii, la pacienti cu sau fara sindromul Sjogren, afectiune denumita sindromul sica.

Persoane predispuse la dezvoltarea bolii

Un aspect foarte important e legat de perioada vietii in care boala se poate declansa boala. Potrivit statisticilor, desi sindromul Sjogren poate fi dezvoltat la orice varsta, in majoritatea cazurilor este vorba de persoane trecute de varsta de 40 de ani in momentul diagnosticarii. De asemenea, incidenta bolii este mai mare in randul femeilor. De mentionat este si faptul ca nu exista vindecare completa a maladiei, tratamentul concentrandu-se pe ameliorarea simptomelor.

Cauze

Cauza exacta a aparitiei acestei afectiuni momentan nu este complet cunoscuta. Cu toate acestea, printre cauzele dezvoltarii acestei maladii, potrivit specialistilor, se numara factorii ereditari, dar si factorii de mediu.

In plus, din cauza faptului ca incidenta aparitiei bolii in randul femeilor este mai mare decat in randul barbatilor, cercetatorii sunt de parere ca aparitia sindromului este strans legata de factorii hormonali estrogenici.

De asemenea, virusurile care provoaca maladii grave pot fi asociate cu aparitia acestei boli. De-a lungul timpului, s-a descoperit, in urma cercetarilor, ca multi dintre pacientii diagnosticati cu Sjogren erau infectati cu virusurile HIV, HTLV-1 sau cu virusul hepatitei C. Activitatea sistemului imunitar ar fi devenit anormala in urma infectarii cu unul dintre aceste virusuri.
Desi este bine-cunoscut faptul ca sistemul imunitar ataca glandele care produc lacrimi si saliva, sindromul Sjogren poate afecta si alte parti ale corpului, cum ar fi:

• Articulatiile
• Glanda tiroida
• Rinichii
• Ficatul
• Plamanii
• Pielea
• Nervii

Factori de risc

Potrivit cercetatorilor, cei care fac parte din familii ai caror membri sunt afectati de boli autoimune au sanse mai mari sa dezvolte acest sindrom. Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca aceste persoane sa se imbolnaveasca, insa este mai probabil decat daca nu exista cazuri de afectiuni autoimune in familie. Mai exact, exista posibilitatea ca anumite gene care sunt mostenite sa duca la aparitia sindromului Sjogren.

sindrom Sjogren

In acelasi timp, in mult mai putine cazuri, ce-i drept, sindromul poate fi dezvoltat si de catre o persoana membra a unei familii in care bolile autoimune nu au fost inregistrate.

Simptome

Simptomele sindromului Sjogren apar, in principal, la nivelul glandelor exocrine, insa pot exista si efecte posibile ale bolii in care sa fie implicate si alte organe ale corpului, acestea fiind incluse la capitolul manifestari extraglandulare.

Atunci cand glanda este inflamata din cauza sindromului, uscaciunea ochiului poate duce treptat la simptome cum ar fi iritarea ochilor, scaderea productiei de secretii lacrimale, infectia ochilor si abraziunea grava a corneei. Situatia poate deveni grava in momentul in care apar infectii ale ochilor si inflamatii ale pleoapelor (blefarite). Uscaciunea mucoasei conjuctivale are denumirea de xeroftalmia, inflamatia ochilor se numeste keratoconjunctivita sicca.

Printre simptomele inflamatiei glandelor salivare se numara:

• gura uscata
• dificultari la inghitire
• stare dentara precara
• carii
• infectie gingivala
• ulceratii si umflaturi la nivelul gurii
• raguseala
• deteriorarea sau pierderea gustului
• tuse uscata
• pietre si /sau infectii ale glandei parotide din interiorul obrajilor

Buzele uscate vin, de obicei, la pachet cu uscaciunea gurii. Gura uscata este o afectiune care, medical, poarta numele de xerostomie.

De asemenea, desi in mai putine cazuri, sindromul Sjogren poate duce si la inflamarea altor glande, cum ar fi cele ale aparatului respirator, care conduc la infectii pulmonare, dar pot provoca si uscaciune la nivelul vaginului, uneori aceasta fiind insotita de dureri in timpul actului sexual sau de infectii vaginale recurente.

Printre simptomele inflamatiei extraglandulare se regasesc oboseala, durerea sau inflamatia articulara, fenomenul Raynaud, inflamatia pulmonara, marirea ganglionilor limfatici, bolile musculare insotite de dureri si slabiciune. De asemenea, sindromul Sjogren poate produce inflamarea vaselor de sange (vasculita), care poate deteriora tesuturile organismului alimentate de aceste vase.

Tiroidita Hashimoto si sindromul Sjogren

O alta boala asociata cu sindromul Sjogren este tiroidita autoimuna, cunoscuta si sub numele de tiroidita Hashimoto. Aceasta poate duce la o crestere anormala a hormonilor tiroidieni detectati de testele de sange ale tiroidei. Printre afectiunile asociate cu sindromul Sjogren se numara si o maladie extrem de grava: ciroza biliara primara, o afectiune autoimuna a ficatului. Potrivit statisticilor, o mica parte a celor afectati de sindrom dezvolta cancer al ganglionilor limfatici (limfom). Teribila maladie poate fi prevenita, ea dezvoltandu-se, de obicei, la multi ani dupa declansarea bolii. De aceea, este recomandat ca tulburarile neobisnuite ale ganglionilor limfatici sa fie raportate imediat medicului.

Tratament

Din pacate, nu exista niciun leac pentru sindromul Sjogren. Cu toate acestea, cei afectati de boala au la dispozitie cateva tratamente directionate catre zonele afectate ale corpului. De asemenea, foarte importanta in privinta tratamentului este prevenirea complicatiilor cum ar fi infectia.

Pentru a ameliora senzatia provocata de uscaciunea ochilor, pot fi folosite lacrimi artificiale, unguente cu lubrifianti pentru ochi, in timpul noptii, dar si folosirea tot mai rara a uscatorilor de par. Semnele de infectie oculara (conjunctivita), cum ar fi puroiul, roseata sau durerea excesiva, trebuie evaluate de catre medic. De asemenea, suplimentele de vitamina D pot ajuta, in special in cazul celor cu insuficienta de vitamina D in sange.

Uscaciunea gurii poate fi combatuta de consumul de lichide, de aerul umed, dar si de o buna ingrijire dentara pentru a evita cariile dentare. Glandele pot fi stimulate pentru a produce saliva prin folosirea picaturilor de lamaie fara zahar ca tratament naturist pentru sindromul Sjogren.

Medicamente pentru sindrom Sjogren

In plus, doctorii recomanda utilizarea unor tratamente suplimentare pentru simptomele de gura uscata, de genul stimulentilor pentru saliva, cum ar fi pilocarpina (Salagen) si cevimelina (Evoxac), medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala. Aceste tratamente ar trebui evitate de persoanele cu anumite boli cardiace, astm sau glaucom. Saliva artificiala poate face minuni in cazul multora dintre problemele asociate cu uscaciunea gurii.

In cazul aparitiei infectiilor, lucru care poate complica boala, se administreaza antibiotice adecvate. O alta complicatie, desi extrem de rara, este dezvoltarea cancerului ganglionilor limfatici (limfom). Pentru acesta, medicii pun in aplicare un tratament independent.

Se anticipeaza ca multe tratamente noi vor fi disponibile in viitorul apropiat. Cercetarile au sugerat ca rituximab (Rituxan) poate fi benefic pentru ameliorarea multora dintre simptomele sindromului Sjogren.

Sindromul Sjogren: tratament naturist

Uleiul de vitamina E a fost folosit cu succes in tratarea acestor afectiuni. Specialistii recomanda ca infectiile gurii si ale dintilor sa fie tratate cat mai repede cu putinta pentru a evita complicatiile mai severe. Ingrijirea dentara este extrem de esentiala. Glandele parotide pot fi tratate cu comprese calde pentru a ajuta la ameliorarea umflaturilor si a durerii.

Spray-urile cu apa sarata sunt extrem de utile in rezolvarea problemei uscaciunii nazale. De asemenea, foarte importanta pentru femei este lubrifierea vaginala in timpul raporturilor sexuale daca uscaciunea vaginala a devenit o problema.

Complicatii

Interventia cat mai rapida in cazul aparitiei acestor simptome este extrem de necesara pentru prevenirea dezvoltarii in principal a infectiilor.

Este foarte comun ca persoanele cu sindrom Sjogren sa dezvolte complicatii ale bolii. Cele mai des intalnite infectii in randul acestor bolnavi sunt infectii dentare, infectiile oculare, sinuzita, bronsita si vaginita. Medicii recomanda monitorizarea atenta a evolutiei simptomelor, dar si inceperea unui tratament cat mai rapid al acestor infectii.

De asemenea, la unii dintre pacienti pot aparea inflamatii ale glandei parotide in obraji, ducand la uscarea canalelor care dreneaza glanda. Acest lucru poate fi extrem de grav si necesita utilizarea unor antibiotice agresive si interventii chirurgicale.

Printre complicatiile ce pot insoti dezvoltarea sindromului Sjogren se numara:

• Cariile dentare. Saliva ajuta la protejarea dintilor de bacteriile care cauzeaza cariile, de aceea exista o predispozitie la dezvoltarea cariilor daca gura este uscata.
• Aparitia aftelor bucale
• Probleme de vedere. Uscaciunea oculara produce sensibilitate la lumina, vedere incetosata si leziuni ale corneei.

Complicatii mai putin frecvente:

• Plamani, rinichi sau ficat. Inflamatia poate provoca pneumonie, bronsita sau alte probleme la plamani, probleme ale functiei renale si hepatita sau ciroza.
• Ganglionii limfatici. Un procent mic de persoane cu sindrom Sjogren dezvolta cancer al ganglionilor limfatici (limfom).
• Aparitia unor amorteli, furnicaturi si arsuri la nivelul mainilor si picioarelor (neuropatie periferica).

sindrom Sjogren

Prognostic

In ciuda faptului ca nu exista un remediu definitiv pentru sindromul Sjogren, vestile pot fi imbucuratoare. Prognosticul pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune este in general favorabil, in sensul ca boala poate fi tinuta sub control.

Cei afectati trebuie sa pastreze o atentie corespunzatoare privind ochii si ingrijirea orala pentru ca perspectivele sa fie pozitive. Pentru a evita vatamari grave ale ochiului, in special a corneei, din cauza uscaciunii ochiului, consultarea unui specialist oftalmolog este esentiala. Pentru a preveni deteriorarea dintilor, infectia glandei parotide si aparitia pietrelor parotide date de uscaciunea gurii, se recomanda imbunatatirea igienei orale.

In cazul complicatiilor date de ciroza si limfomul biliar primar, situatii care pot afecta dramatic prognosticul, este extrem de importanta monitorizarea in cadrul vizitelor facute la medic.

Conform cercetatorilor, sindromul Sjogren poate afecta serios organele vitale ale corpului, iar simptomele pot stagna, se pot agrava sau pot intra in remisie.

Din pacate, aparitia sindromului Sjogren nu poate fi prevenita, specialistii sustinand ca boala poate fi mostenita.

Referinte:

• MedicineNet
• Mayo Clinic
• National Institute of Neurological Disorders and Stroke (NINDS)
• Emedicine