Infectia cu HIV / SIDA – simptome, mod de transmitere, tratament

Infectia cu HIV duce la distrugerea progresiva a sistemului imunitar. Daca nu se intervine cu tratament la timp, poate progresa spre SIDA sau sindromul imunodeficientei dobandite. Iata care sunt simptomele, metodele de transmitere si ce presupune tratamentul.

Cuprins:

1. Ce este HIV/SIDA?
2. Tipuri si etape ale infectiei HIV
3. Simptome
4. HIV si infectiile oportuniste
5. Transmitere
6. Diagnostic pentru infectia cu HIV
7. Profilaxia post si pre expunere
8. Tratament
9. Viata cu HIV
10. Cum poate fi prevenita infectia cu HIV?

Ce este HIV/SIDA?

Infectia cu HIV este o problema majora de sanatate publica. In 2016, aproximativ 36,7 milioane de oameni din intreaga lume erau infectati cu HIV. Dintre acestia, 2,1 milioane erau copii cu varsta sub 15 ani. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in 2018 in Romania erau 16.000 persoane infectate cu HIV.

SIDA este acronimul pentru sindromul de imunodeficienta dobandita, o boala transmisibila a sistemului imunitar cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV). HIV este un lentivirus (care inseamna literalmente „virus lent” cu perioada prelungita de incubatie), un membru al familiei retrovirusului. Acesta ataca lent si distruge sistemul imunitar, apararea organismului impotriva infectiei. Asta lasa pacientul vulnerabil la o varietate de alte infectii si afectiuni maligne care in cele din urma provoaca decesul.

Cum actioneaza virusul HIV?

Cand HIV afecteaza sistemul imunitar, persoana devine susceptibila la imbolnaviri si unele infectii pe care in mod obisnuit organismul le-ar elimina. Aceste infectii si boli pot fi fatale. HIV infecteaza si distruge anumite celule albe din sange numite celule CD4 +. Daca sunt distruse prea multe celule CD4 +, organismul nu se mai poate apara de infectie. Ultima etapa a infectiei cu HIV este SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite). Persoanele cu SIDA au un numar redus de celule CD4 + si apar infectii sau cancere care apar rar la oamenii sanatosi. Acestea pot fi fatale.

Odata ce o persoana devine infectata cu HIV, virusul ramane in organism pentru toata viata. Nu exista nicio metoda de vindecare pentru HIV, dar medicamentele pot tine simptomele sub control si pot preveni alte boli asociate. Tratamentul este intr-adevar important (de aceea este important sa se faca teste pentru a depista boala). Fara tratament, HIV poate duce la SIDA.

HIV vs SIDA

HIV si SIDA nu sunt acelasi lucru. Persoanele cu HIV nu au intotdeauna SIDA. HIV este virusul transmis de la o persoana la alta. SIDA este stadiul final al infectiei cu HIV. Fara tratament, de obicei dureaza aproximativ 10 ani ca cineva cu HIV sa dezvolte SIDA.

Cum devine HIV SIDA?

HIV distruge celulele T CD4 – globule albe care joaca un rol important in a ajuta organismul sa lupte impotriva bolilor. Cu cat ai mai putine celule T CD4, cu atat sistemul tau imunitar devine mai slab. SIDA este diagnosticata atunci cand numarul de celule T CD4 scade sub 200 sau daca apare o complicatie care defineste SIDA.

Tipuri si etape ale infectiei HIV

Infectia cu HIV poate fi de doua tipuri:

• HIV-1, care cauzeaza aproape toate cazurile de SIDA la nivel mondial;
• HIV-2, care provoaca o boala asemanatoare cu SIDA.

Etapele infectiei cu HIV

Exista trei etape pentru infectia cu HIV. La fel ca in cazul tuturor bolilor, modul in care progreseaza, cat timp dureaza si efectul pe care il are asupra individului depinde de o serie de factori, de exemplu, sanatatea generala, stilul de viata, dieta etc.

Etapa 1: Infectarea – stadiul acut, primele cateva saptamani dupa transmitere

E numita si infectia acuta cu HIV. Este cea mai timpurie etapa a infectiei cu HIV si se dezvolta in general in 2 – 4 saptamani dupa infectia cu HIV. HIV se reproduce rapid in organism dupa infectie. Unele persoane dezvolta simptome asemanatoare gripei, de exemplu, dureri de cap, febra, dureri in gat si eruptii cutanate in cateva zile sau saptamani dupa infectie. In acest timp, sistemul imunitar reactioneaza la virus dezvoltand anticorpi – aceasta este denumita „seroconversie”. In stadiul acut al infectiei, HIV se reproduce rapid si se raspandeste in tot corpul. Virusul ataca si distruge celulele CD4. In perioada infectiei acute cu HIV, nivelul HIV in sange este foarte ridicat, ceea ce creste considerabil riscul de transmitere a HIV.

Etapa 2 – latenta clinica, sau stadiul cronic

In prima faza a acestei etape –asimptomatica – dupa cum sugereaza si numele, infectia nu provoaca initial semne sau simptome exterioare. O persoana poate parea si se simte bine, dar HIV continua sa slabeasca sistemul imunitar. Aceasta etapa poate dura cativa ani (in medie intre 8 – 10 ani) si fara un test HIV multe persoane nu stiu ca sunt infectate. E numita si infectia cronica cu HIV. In aceasta etapa, HIV continua sa se multiplice in organism, dar la niveluri foarte mici.

In timp, sistemul imunitar devine deteriorat si slabit de HIV si apar simptome – etapa simptomatica. Initial pot fi usoare, dar se agraveaza. Simptomele includ oboseala, scadere in greutate, ulcere bucale, tuse si diaree severa. Simptomele sunt cauzate de aparitia infectiilor oportuniste. Sunt numite asa deoarece „profita” de sistemul imunitar slabit al unei persoane. Cateva exemple de infectii oportuniste sunt toxoplasmoza, TBC si sarcomul kaposi.

Etapa 3 – SIDA / Progresia HIV spre SIDA

Nu exista un singur test pentru SIDA; medicii vor analiza o varietate de simptome, inclusiv numarul de CD4, incarcarea virala si prezenta infectiilor oportuniste pentru a face un diagnostic de SIDA. Persoanele cu HIV sunt diagnosticate cu SIDA daca au un numar de CD4 mai mic de 200 celule / mm3 sau daca au anumite infectii oportuniste. Odata ce o persoana este diagnosticata cu SIDA, aceasta poate avea o incarcare virala mare si este capabila sa transmita HIV foarte usor altora. Fara tratament, persoanele cu SIDA supravietuiesc de obicei aproximativ 3 ani.

Desi evolutia bolii HIV este descrisa in etape, nu este imposibil ca o persoana sa treaca de la infectia din stadiul 1 la stadiul de SIDA. Exista un numar de persoane care traiesc cu HIV si care nu au dezvoltat SIDA, chiar si fara interventie medicala. Aceste persoane sunt denumite „fara progres pe termen lung”.

Simptome

Simptomele HIV si SIDA variaza, in functie de faza infectiei.

Simptome infectie primara (HIV faza acuta)

Majoritatea persoanelor infectate cu HIV dezvolta o boala asemanatoare gripei in termen de o luna sau doua de la patrunderea virusului in organism. Aceasta boala, cunoscuta sub numele de infectie cu HIV primara sau acuta, poate dura cateva saptamani. Semnele si simptomele posibile includ:

• febra;
• dureri de cap;
• dureri musculare si articulare;
• eczema;
• dureri in gat si dureri la nivelul gurii;
• umflarea ganglionilor limfatici, mai ales in zona gatului.

Aceste simptome pot fi atat de usoare incat poate nici nu le observati. Cu toate acestea, nivelul de virus din fluxul sangvin (incarcarea virala) este destul de mare in acest moment. Drept urmare, infectia se raspandeste mai usor in timpul infectiei primare decat in ​​urmatoarea etapa.

Simptome infectie clinica latenta (faza cronica HIV)

La unele persoane, umflarea persistenta a ganglionilor limfatici apare in aceasta etapa. In caz contrar, nu exista semne si simptome specifice. HIV ramane in organism si in celulele albe din sange infectate.

Aceasta etapa a infectiei cu HIV dureaza in general in jur de 10 ani daca nu se beneficiaza de terapie antiretrovirala. Dar, uneori, chiar si cu acest tratament, dureaza zeci de ani. Unii oameni dezvolta boli mai severe mult mai devreme.

Infectie HIV simptomatica

Deoarece virusul continua sa se inmulteasca si sa distruga celulele imune – celulele din corp care ajuta la combaterea germenilor – puteti dezvolta infectii usoare sau semne cronice si simptome, cum ar fi:

• febra;
• oboseala;
• ganglionii limfatici umflati;
• diaree;
• pierdere in greutate;
• afte bucale;
• zona zoster.

Progresul spre SIDA

Datorita tratamentelor antivirale mai bune, majoritatea persoanelor cu HIV nu dezvolta in prezent SIDA. Netratat, virusul HIV se transforma de obicei in SIDA in aproximativ 10 ani. Cand apare SIDA, sistemul imunitar inseamna ca a fost grav deteriorat. Sunt astfel mai multe riscuri sa dezvoltati infectii sau cancere oportuniste – boli care nu ar afecta de obicei o persoana cu un sistem imunitar sanatos.

Semnele si simptomele unora dintre aceste infectii pot include:

• transpiratii nocturne abundente;
• febra recurenta;
• diaree cronica;
• pete albe persistente sau leziuni neobisnuite pe limba sau in gura;
• oboseala persistenta, inexplicabila;
• pierdere in greutate;
• eruptii sau umflaturi ale pielii.

HIV si infectiile oportuniste

Acestea sunt infectii care, in mod normal, nu afecteaza un individ cu un sistem imunitar sanatos, dar pacientii cu SIDA sunt sensibili la ele. Acestea includ infectii precum:

• virusul herpes simplex;
• infectie cu herpes zoster;
• cancere precum sarcomul Kaposi, limfomul non-Hodgkin;
• infectii fungice precum candidoza;
• infectii bacteriene precum tuberculoza.

Alte infectii includ angiomatoza bacilara, candidoza esofagiana, pneumonia cu Pneumocystis jiroveci, diareea data de Cryptosporidium, meningita criptococica si encefalita legata de Toxoplasma.

Transmitere

HIV se gaseste in fluidele corporale ale unei persoane infectate. Acestea includ lichidul seminal, vaginal si anal, sangele si laptele matern. Este un virus fragil si nu supravietuieste in afara corpului mult timp. HIV este transmis prin sperma, lichide vaginale, mucus anal, sange si lapte matern. Virusul ajunge in corp prin taieturi sau rani la nivelul pielii si mucoaselor (cum ar fi interiorul vaginului, rectului si deschiderea penisului). Astfel, virusul HIV se poate transmite prin:

• sex neprotejat – vaginal sau anal;
• schimb de ace sau seringi pentru medicamente, droguri, piercing-uri, tatuaje etc.;
• contact cu sange infectat cu HIV;
• contactul ranilor sau leziunilor deschise cu sange, sperma sau lichide vaginale infectate.

HIV poate fi, de asemenea, transmis copiilor in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii – transmiterea de la mama la copil in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii. O femeie insarcinata cu HIV poate lua medicamente pentru a reduce foarte mult riscul ca bebelusul ei sa ia HIV.

Virusul poate fi transmis si printr-o transfuzie de sange sau prin transplant de organe si tesuturi. Cu toate acestea, testarea riguroasa a HIV in randul donatorilor de sange, organe si tesuturi asigura ca acest lucru este foarte rar.

Teoretic este posibil, dar considerat extrem de rar, ca HIV sa se raspandeasca si prin:

• sex oral (daca exista gingii sangerande sau rani deschise in gura persoanei);
• a fi muscat de o persoana cu HIV (numai daca saliva este cu sange sau exista rani deschise in gura persoanei);
• contactul dintre pielea ranita, leziuni sau mucoase si sangele cuiva care are HIV.

Cum NU se transmite HIV

HIV nu se raspandeste prin saliva (scuipat), astfel incat nu va puteti infecta HIV din sarutat, consum comun de mancare sau bauturi sau folosind aceeasi furculita sau lingura. De asemenea, HIV nu se raspandeste prin:

• contact piele-pe-piele;
• imbratisare, tinut de maini;
• sarut;
• transpiratie, saliva, lacrimi – cat timp nu sunt amestecate cu sange;
• urina;
• tuse sau stranut;
• scaun de toaleta, prosoape sau lenjerie de pat;
• tantari sau alte insecte.

Factori de risc

Orice persoana de orice varsta, rasa, sex sau orientare sexuala poate deveni infectata. Cu toate acestea, riscul de HIV / SIDA este mai mare in urmatoarele situatii:

• contact sexual neprotejat – se recomanda un nou prezervativ din latex sau poliuretan de fiecare data cand faceti sex;
• infectii cu transmitere sexuala – acestea produc plagi deschise pe organele genitale, ce pot actiona ca situri prin care virusul HIV sa intre in cor;
• administrarea de droguri intravenoase – persoanele care utilizeaza droguri intravenoase adesea impart ace si seringi. Acest lucru ii expune picaturilor de sange ale altor persoane.

Diagnostic pentru infectia cu HIV

Singura modalitate de a afla daca aveti HIV este sa faceti un test HIV. Aceasta implica testarea unei mostre de sange sau saliva pentru semne ale infectiei. Un medic poate suspecta HIV daca persista unele simptome si nu poate fi gasita o alta cauza. Daca ati fost expus la HIV, sistemul imunitar va produce anticorpi pentru a incerca sa distruga virusul. Medicii folosesc teste pentru a gasi acesti anticorpi sau antigeni HIV in urina, saliva sau sange. Daca un test pe urina sau saliva arata ca sunteti infectat cu HIV, se va face un test de sange pentru a confirma rezultatele.

Daca testul este pozitiv – HIV pozitiv (ceea ce inseamna ca se gasesc anticorpi HIV sau antigene), se va face un test pentru a detecta ADN-ul sau ARN-ul HIV. Anticorpii HIV pot aparea in sange inca de ala 2 – 4 saptamani dupa contact, dar poate dura, de asemenea, pana la 3 – 6 luni pana sa apara in sange.

Fereastra imunologica si testele HIV

Perioada dintre expunerea la HIV si momentul in care acesta poate fi detectat in sange se numeste fereastra HIV. Majoritatea oamenilor dezvolta anticorpi HIV detectabili in 23 – 90 de zile de la infectare. Daca o persoana face un test HIV in perioada de fereastra, este probabil sa primeasca un rezultat negativ. Cu toate acestea, in acest timp pot transmite virusul altora. Daca cineva crede ca ar putea sa fi fost expus la HIV, dar rezultate au fost negative in acest timp, trebuie sa repete testul in cateva luni pentru a confirma. In aceasta perioada, ei trebuie sa utilizeze prezervative si sa ia toate masurile de precautie pentru a preveni raspandirea eventuala a virusului HIV.

Ce teste sunt utilizate pentru a diagnostica infectia cu HIV?

Mai multe teste diferite pot fi utilizate pentru a diagnostica HIV.

Testele antigen/anticorpi

Testele antigen-anticorpi sunt cele mai utilizate teste. Ele pot arata rezultate pozitive, in mod obisnuit, in intervalul 18–45 de zile. Aceste teste verifica sangele pentru anticorpi si antigene.

Testele de anticorpi

Aceste teste verifica sangele doar pentru anticorpi. Intre 23 si 90 de zile dupa transmitere, majoritatea oamenilor vor dezvolta anticorpi HIV detectabili, care pot fi gasiti in sange sau in saliva. Aceste teste sunt facute folosind probe de sange sau tampoane bucale si nu este necesara nicio pregatire. Unele teste ofera rezultate in 30 de minute sau mai putin.

Test de amplificare a acidului nucleic (NAT)

Acest test este mai scump si nu este utilizat pentru screeningul general. Este pentru persoanele care au simptome precoce ale HIV sau au un factor de risc cunoscut. Acest test nu cauta anticorpi; cauta virusul in sine. Este nevoie de 5 – 21 de zile pentru ca HIV sa poata fi detectat in sange. Acest test este de obicei insotit sau confirmat de un test de anticorpi.

Profilaxia post si pre expunere

Cineva care presupune ca a fost expus la virus si are un rezultat negativ in timpul ferestrei poate beneficia de profilaxia post-expunere (PEP) sau medicatia anti-HIV de urgenta. Aceasta este medicatia luata dupa o expunere pentru a preveni infectarea cu HIV. PEP trebuie luat cat mai curand posibil dupa expunere; ar trebui sa fie luate in cel mult 72 de ore de la expunere, dar in mod ideal mai devreme. Un diagnostic precoce inseamna ca puteti incepe tratamentul mai devreme, ceea ce va poate imbunatati sansele de a controla virusul, reduce riscul de agravare si reduce riscul de a transmite virusul altor persoane.

Un alt mod de a preveni infectarea HIV este profilaxia pre-expunere (PrEP). O combinatie de medicamente anti-HIV luate inainte de expunerea potentiala la HIV, PrEP poate scadea riscul de a contracta sau a raspandi HIV atunci cand este luat in mod constant.

Tratament

Tratamentul e destinat prevenirii replicarii virusului, ameliorarii simptomelor si prevenirea agravarii. Nu exista niciun tratament pentru SIDA odata ce se dezvolta. Exista agenti disponibili care va pot ajuta sa mentineti simptomele sub control si sa imbunatateasca calitatea si durata de viata pentru cei care au dezvoltat deja simptome.

Terapia antiretrovirala

Medicamentele impotriva HIV includ terapia antiretrovirala. Acestea impiedica replicarea virusului HIV in organism. Medicamentele antiretrovirale sunt utilizate pentru a trata HIV. Acestea lucreaza oprind replicarea virusului in organism, permitand sistemului imunitar sa se repare si prevenind deteriorarea ulterioara. Sunt sub forma de tablete, care trebuie luate in fiecare zi.

O combinatie de mai multe medicamente antiretrovirale, numita terapie antiretrovirala extrem de activa (HAART), poate fi foarte eficienta in reducerea numarului de particule HIV din fluxul sangvin. Prevenirea replicarii virusului poate imbunatati numarul de celule T sau numarul de celule CD4 si poate ajuta sistemul imunitar sa se recupereze de la infectia cu HIV. De asemenea, medicamentele sunt prescrise pentru a preveni infectiile oportuniste daca numarul de CD4 este scazut.

Terapia antiretrovirala previne progresul spre SIDA. De asemenea, ajuta la reducerea riscului de transmitere a HIV catre altii.

Terapia antiretrovirala si incarcatura virala

Cand tratamentul este eficient, incarcatura virala va fi „nedetectabila”. Persoana are inca HIV, dar virusul nu este vizibil in rezultatele testelor.

Dupa ce a evaluat o serie de studii mari, CDC a ajuns la concluzia ca persoanele care nu au nicio incarcatura virala detectabila „nu au in realitate niciun risc de a transmite sexual un virus catre un partener HIV-negativ”. Profesionistii din domeniul medical se refera la acest lucru ca HIV nedetectabil = netransmisibil (U = U).

Cu toate acestea, virusul este inca in organism. Astfel, daca persoana respectiva inceteaza sa mai ia terapie antiretrovirala, incarcatura virala va creste din nou, iar HIV poate incepe din nou sa fie activ.

Tipuri de terapii antiretrovirale

Tratamentul HIV presupune medicamente antiretrovirale care combat infectia cu HIV si incetinesc raspandirea virusului in organism. Persoanele care traiesc cu HIV iau, in general, o combinatie de medicamente numite terapie antiretrovirala extrem de activa (HAART) sau terapie antiretrovirala combinata (CART).

Aceste medicamente antiretrovirale sunt in diferite clase, principalele fiind:

• inhibitori nucleozidici / nucleotidici ai Revers Transcriptazei (NRTI) – abacavir (Ziagen), lamivudina / zidovudina (Combivir), emtricitabina (Emtriva), tenofovir disproxil (Viread);
• Inhibitori non-nucleozidici ai revers-transcriptazei (NNRTIs);
• inhibitori de proteaza – atazanavir / cobicistat (Evotaz), lopinavir / ritonavir (Kaletra), darunavir / cobicistat (Prezcobix);
• inhibitori de integraza – elvitegravir (Vitekta), dolutegravir (Tivicay), raltegravir (Isentress);
• antagonisti CCR5, cunoscuti si ca inhibitori de intrare.

Viata cu HIV

Pentru o persoana cu HIV, administrarea unui tratament HIV eficient reduce semnificativ riscul de a transmite HIV altora. De asemenea, pacientul va fi incurajat sa adopte un stil de viata sanatos – sport, o dieta sanatoasa, sa renunte la fumat, vaccin antigripal anual pentru a reduce riscul de imbolnaviri grave.

Fara tratament, sistemul imunitar va fi grav deteriorat si pot aparea boli care pot pune viata in viata, precum cancerul si infectiile severe.

Tratamentul pentru HIV este de obicei permanent, pe tot parcursul vietii si se bazeaza pe dozarea de rutina. O persoana care traieste cu HIV trebuie sa ia pastile in mod regulat. Fiecare clasa de antiretrovirale are efecte secundare diferite, dar posibilele reactii adverse comune includ:

• greata
• oboseala
• diaree
• durere de cap
• iritatii ale pielii

Sfaturi pentru pacientii cu HIV

Iata sfaturile generale pentru a preveni raspandirea HIV catre alte persoane:

• Foloseste un prezervativ nou de fiecare data cand faci sex. Daca utilizezi lubrifiant, asigura-te ca este pe baza de apa. Lubrifiantii pe baza de ulei pot slabi prezervativele si le pot rupe. In timpul sexului oral, folositi un prezervativ special – prezervativ sau folia pentru sex oral.
• Protejeaza-te de infectiile oportuniste pentru a preveni alte boli cu transmitere sexuala si discuta cu medicul despre vaccinarile posibile.
• Urmeaza tratamentul prescris de medic. Protejeaza-te de alte infectii cu transmitere sexuala.
• Spune-le partenerilor sexuali daca ai HIV. Este important sa le spui tuturor partenerilor actuali si din trecut ca esti HIV-pozitiv pentru a fi testati si ei.
• Pentru injectarea medicamentelor asigura-te ca se folosesc doar ace sterile.
• Daca esti gravida, consulta imediat medicul pentru a te asigura ca primesti tratamentul necesar, pentru a reduce riscurile asupra copilului.
• Limiteaza expunerea la germeni – ca toxoplasmoza de la animale de companie. Ia masuri de precautie, cum ar fi purtarea manusilor de protectie in timpul schimbarii gunoiului.
• Evita alimentele cu risc de contaminare, cum ar fi ouale crude, lactatele si sucul de fructe nepasteurizat etc.
• Nu bea apa din surse nesigure. Bea apa imbuteliata sau foloseste filtre de apa.
• Ai grija de sanatatea ta emotionala si cere ajutorul unui consilier sau psiholog. Te poti alatura si unui grup de suport HIV, personal sau online, pentru a putea discuta cu alte persoane care se confrunta cu aceleasi probleme ca tine.
• Mergi periodic la medic pentru testarile necesare.
• Discuta cu medicul despre PrEP si PEP. Atunci cand sunt utilizate in mod constant de o persoana fara HIV, profilaxia pre-expunere (PrEP) si profilaxia post-expunere (PEP) pot scadea riscul de transmitere. PrEP este cel mai adesea recomandat persoanelor fara HIV in relatiile cu persoanele cu HIV, dar poate fi utilizat si in alte situatii.

Tratament complementar sau alternativ

Desi multe persoane care au HIV incearca optiuni complementare, alternative sau pe baza de plante, cum ar fi remedii pe baza de plante, nicio dovada nu confirma ca sunt eficiente. Conform unor studii limitate, suplimentele de vitamine sau minerale pot oferi unele beneficii pentru sanatatea generala. Este important sa discutati aceste optiuni cu medicul, deoarece unele dintre aceste optiuni, chiar si suplimente de vitamine, pot interactiona cu medicamentele antiretrovirale.

Cum poate fi prevenita infectia cu HIV?

Nu exista niciun vaccin care sa previna infectia cu HIV si nu exista leac impotriva SIDA. Insa, te poti proteja pe tine si pe ceilalti de infectii.

Actul sexual protejat

Cea mai comuna modalitate de raspandire a HIV este prin sexul anal sau vaginal fara prezervativ. Acest risc nu poate fi eliminat complet decat daca sexul este evitat in totalitate, dar riscul poate fi redus considerabil luand cateva masuri de precautie:

• Foloseste prezervative din latex pentru fiecare act sexual (vaginal, anal sau oral). Foloseste doar lubrifianti pe baza de apa. Nu folosi vaselina sau lubrifianti obtinuti cu ulei mineral sau vegetal (uleiul poate provoca deteriorarea prezervativului). Asigura-te ca prezervativele sunt nedeteriorate si foloseste-le corect.
• Evita actele sexuale cu parteneri multipli sau cu parteneri care ar putea fi contaminati cu HIV.
• Testeaza-te pentru HIV periodic si solicita asta si partenerului / partenerilor.
• Testeaza-te pentru alte infectii cu transmitere sexuala (ITS). Infectiile cu transmitere sexuala cresc riscul de a contracta HIV.
• Ia in considerare circumcizia masculina. Exista dovezi ca circumcizia poate ajuta la reducerea riscului unui barbat de a se infecta cu HIV cu pana la 60%, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Asta pentru ca suprafata interna a preputului contine celule cu receptori HIV, care par a fi punctul principal de patrundere a infectiei in zona penisului la un barbat necircumcis.

Alte masuri pentru a preveni raspandirea HIV includ:

• Evita contactul cu sangele altei persoane sau cu ace utilizate.
• Nu folosi in comun ace pentru injectare de substante. HIV se transmite prin sange si poate fi contractat folosind materiale contaminate.
• Ia in considerare medicamentele HIV de urgenta daca ai fost expus la HIV. Acestea pot reduce riscul de a contracta HIV. Terapia este formata din trei medicamente antiretrovirale administrate timp de 28 de zile. Trebuie luate cat mai curand posibil dupa expunere, dar inainte de 36 – 72 de ore.
• O persoana cu risc ridicat de HIV poate lua in considerare la indicatiile medicului profilaxia pre-expunere (PrEP). Daca se ia in mod constant, poate scadea riscul de a contracta HIV. PrEP este o combinatie de doua medicamente disponibile sub forma de pilule.

Speranta de viata pentru persoanele cu HIV a crescut considerabil, in mare parte datorita terapiei antiretrovirale. Cu un tratament adecvat, multe persoane cu HIV duc o viata normala sau aproape normala. Desigur, multe lucruri afecteaza speranta de viata pentru o persoana cu HIV. Printre ele se numara incarcatura virala, boli legate de HIV, consumul de droguri, stilul de viata, aderenta si raspuns la tratament, varsta.

Utilizarea constanta a acestor medicamente ajuta la prevenirea evolutiei HIV spre SIDA. Cand HIV avanseaza spre SIDA, speranta de viata fara tratament este de aproximativ trei ani.

 1 Decembrie este Ziua Mondiala de combatere a SIDA – scopul este cresterea gradului de constientizare a acestei pandemii si de informare cu privire la metodele de preventie si control.

Referinte:
(1) HIV/AIDS, link: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hiv-aids
(2) HIV (Human Immunodeficiency Virus), link: https://www.fda.gov/patients/get-illnesscondition-information/hiv-human-immunodeficiency-virus
(3) HIV/AIDS, link: https://medlineplus.gov/hivaids.html
(4) What Are HIV and AIDS? , link: https://www.hiv.gov/hiv-basics/overview/about-hiv-and-aids/what-are-hiv-and-aids
(5) HIV & AIDS, link: https://www.plannedparenthood.org/learn/stds-hiv-safer-sex/hiv-aids