Hiperactivitatea la copii – cauze si solutii

Hiperactivitatea la copii – afla cum o diferentiem, care sunt cauzele, cum se manifesta si ce trebuie sa stie parintii despre ingrijire si tratament.

Cuprins:

1. Ce este hiperactivitatea la copii?
2. Simptome
3. Cauze
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Educatia si hiperactivitatea copilului
7. Sfaturi pentru ingrijirea unui copil hiperactiv

Ce este hiperactivitatea la copii?

Cel mic te ignora si simti ca nu faci tu ceva bine ca parinte? Nu respecta deloc regulile impuse de tine si este foarte usor distras? Hiperactivitatea la copii este o tulburare comportamentala caracterizata in principal de un comportament nelinistit si de o lipsa de atentie. E vorba de comportamente automate, spontane, excesive, non-adaptive, cu implicatii in diferite domenii ale vietii copilului. Actiunile care implica atentie, concentrare si necesitatea calmului pot genera tensiuni si anxietate pentru acestia.

Aceasta problema este definita subiectiv ca o crestere a activitatii motorii la un nivel care interfera cu activitatea copilului la scoala, acasa sau in colectivitate. Comportamentul hiperactiv include caracteristici cum ar fi agresivitate, activitate constanta, impulsivitate, lipsa concentrarii, copilul fiind distras cu usurinta.

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie este o forma mai severa a hiperactivitatie. ADHD are o incidenta de aproximativ 3-5% in randul copiilor scolari.

Simptome

Comportamentele tipice pot include:

• dificultati de atentie;
• nevoia permanenta de a se misca;
• destul de impulsivi, este greu sa isi controleze comportamentele sau interactiunile;
• nerabdatori, provoaca intreruperi dese;
• neliniste;
• dificultati de concentrare pe o singura sarcina;
• nevoia crescuta de a vorbi permanent;
• intreruperea frecventa a altor persoane;
• ticuri nervoase;
• tulburari de somn, inclusiv pavor nocturn;
• este foarte usor distras etc.

Hiperactivitatea este adesea considerata mai degraba o problema pentru profesori si parinti decat pentru copil. Nu toti copiii cu hiperactivitate au aceleasi caracteristici. Copiii hiperactivi dezvolta deseori stima de sine scazuta, fiind uneori incapabili sa se comporte ca ceilalti colegi.

Este doar ceva normal pentru varsta lui?

Daca cel mic este hiperactiv, asa fiind perceput de cei din jur, poate fi uneori ceva normal pentru varsta lui. De fapt, este normal ca un copil de orice varsta sa aiba foarte multa energie. Prescolarii, de exemplu, pot fi foarte activi – adesea trec rapid de la o activitate la alta. Copiii si adolescenti mai mari pot fi, de asemenea, energici si nu au aceeasi capacitate de atentie ca adultii. Daca, insa, comportamentul hiperactiv al copilului cauzeaza in mod regulat o problema in sala de clasa, la domiciliu sau in relatia cu prietenii, consultati medicul pediatru pentru a va asigura ca nu e vorba de o problema.

Prescolarii sunt adesea destul de energici. Pe masura ce copiii cresc, se imbunatateste si capacitatea de concentrare si mentinere a atentiei. Daca parintii considera ca excesul de activitate ar putea fi o problema pentru copil, luati in considerare aceste intrebari:

• Nivelul activitatii copilului este neobisnuit pentru copiii de aceeasi varsta?
• Este copilul foarte activ in toate situatiile sau doar in anumite situatii, cum ar fi in biserica sau in vizita?
• Copilul este foarte activ mereu sau mai mult in zilele cand nu poate iesi afara la joaca?

Cauze

Daca aveti un copil hiperactiv, iata care ar putea fi cauzele si motivele pentru care apare aceasta problema. Una dintre cauzele cele mai frecvent abordate este ADHD. Originea sa este atribuita productiei dezechilibrate a doi neurotransmitatori: dopamina si adrenalina. Acesti doi neurotransmitatori genereaza disfunctii in creier. Cand aceasta tulburare se manifesta impreuna cu anumite comportamente hiperactive, vorbim despre ADHD, deficit de atentie sau tulburare de hiperactivitate.

Ar putea fi ADHD?

Este natural sa ne intrebam daca ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie) ar putea fi cauza energiei crescute a copilului. Uneori, hiperactivitatea provine din ADHD. Aproximativ 11% dintre copii au ADHD, potrivit Centrului pentru Controlul si Prevenirea Bolilor.

ADHD este o afectiune neurobiologica care produce simptome cum ar fi impulsivitatea, probleme cu atentia si cresterea activitatii. Este o cauza frecventa de hiperactivitate la copii, dar nu este singura cauza posibila. Alte conditii pot face copiii sa se miste si sa vorbeasca prea mult – din diferite motive. Copiii cu ADHD au tendinta sa fie impulsivi si au probleme in a-si concentra atentia.

Tulburarea de anxietate

Anxietatea ii poate face pe cei mici nelinistiti si le afecteaza concentrarea. Aceste simptome ii fac pe oameni sa considere ca acesta are ADHD. Nu este neobisnuit, totusi, ca un copil sa aiba ambele conditii in acelasi timp.

Tulburari ale urechii interne

Copiii cu probleme ale urechii interne sunt adesea hiperactivi. Aceste nevoi ale copilului pentru miscare constanta pot fi cauzate de tulburarile de auz si tulburarile de echilibru.

Probleme de procesare senzoriala

Copiii cu probleme de procesare senzoriala pot deveni hiperactivi atunci cand sunt suprastimulati.

Stresul

Fie ca este vorba de o stare permanenta sau de o schimbare pe termen scurt, copiii pot fi adesea hiperactivi atunci cand se confrunta cu un eveniment de viata stresant. Chiar si schimbarile pozitive, cum ar fi nasterea unui fratior sau mutarea intr-o noua locuinta pot fi o sursa de stres pentru cel mic.

Alimentatia

Unii parinti descopera ca reducerea sau eliminarea zaharului din dieta duce mult la calmarea copilului hiperactiv. Oferiti-i alimente sanatoase si variate, reducand alimentele procesate, alimentele bogate in zahar, sare si grasimi, coloranti artificiali, tot felul de aditivi alimentari, indulcitori artificiali, arome, bauturile indulcite etc.

Daca aveti un copil hiperactiv sau cu o tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD), exista unele dovezi care sugereaza ca evitarea colorantilor alimentari poate ajuta la reducerea simptomelor. Dar este important sa fiti constienti de faptul ca hiperactivitatea poate avea multe cauze diferite, inclusiv genetica, iar colorantii alimentari reprezinta doar o mica parte a problemei si eliminarea lor nu va duce neaparat la o imbunatatire a comportamentului acestora.

Desi cercetarile arata ca zaharul nu provoaca hiperactivitate, se considera ca anumiti aditivi alimentari pot creste riscul de hiperactivitate.

Probleme de sanatate fizica

Exista unele probleme de sanatate fizica care provoaca hiperactivitate. Hipotiroidismul, de exemplu, poate provoca o gama larga de simptome, de la anxietate pana la hiperactivitate. Exista si alte probleme genetice care pot duce la cresterea activitatii.

Sedentarismul

Orice copil ar trebui sa fie activ si energic, si trebuie sa cunoastem importanta sportului pentru cei mici. Fara suficiente antrenamente fizice si miscare, poate aparea hiperactivitatea. Incurajati-va copilul sa faca zilnic exercitii fizice frecvente, pentru a-si consuma energia.

Oboseala si epuizarea

In timp ce adultii tind sa fie oarecum mai somnorosi atunci cand sunt obositi, copiii devin adesea hiperactivi. Indiferent daca este vorba de un somn pierdut sau de o ora tarzie de mers la culcare, starea de oboseala si somnolenta se pot manifesta prin hiperactivitate. Cand un copil nu se odihneste suficient, corpul sau raspunde prin productia mai mare de cortizol si adrenalina, astfel incat sa ramana treaz. Ca rezultat, va avea mai multa energie.

Stilul educational al parintilor

Un stil educational inadecvat poate avea consecinte grave asupra comportamentului copilului. In general, copii manifesta in mod natural o anumita hiperactivitate comparativ cu adultii. Parintii ar trebui sa canalizeze aceasta preocupare, sa ii ajute sa isi formeze propria personalitate.

Stil educational autoritar

Parintii cu un stil educational autoritar impun reguli rigide si nejustificate. Atunci cand acestea nu se realizeaza, adesea recurg la pedeapsa, nu la dialog. Copiii cu parinti autoritari nu stiu exact motivele pentru care trebuie sa se comporte intr-un fel sau altul, ci traiesc intimidati de posibilele consecinte ale actiunilor lor. Desi pe termen scurt pot fi ascultatori, pe termen lung, presiunea pe care au acumulat-o in timpul dezvoltarii le poate afecta personalitatea, putand duce la hiperactivitate.

Stil educational permisiv

Intr-un stil educativ permisiv, parintii nu sunt la fel de prezenti in educatia copiilor. Nu acorda prea multa atentie sau chiar deleaga rolul de parinte altor persoane. Cei mici nu dobandesc un model clar de comportament, le poate fi mai greu sa se adapteze la situatii noi etc.

Apare lipsa unor limite clare care poate duce la probleme de siguranta interioara si probleme cu modul de anticipare a consecintelor actiunilor lor. Educatia permisiva poate duce si la dependenta de atentia celor din jur si de feedback-ul lor. Pot avea tendinta de a efectua anumite lucruri doar pentru a atrage atentia celor din jur.

Stil educational excesiv

Aici vorbim de un nivel inalt de afectiune din partea parintilor, dar in care limitele nu sunt clare. Un astfel de comportament poate duce la probleme de siguranta interioara si frustrari. Parintele are tendinta de a proteja excesiv copilul si afecteaza astfel dezvoltarea lui si autonomia acestuia. Copilul poate dezvolta o dependenta de parinte si probleme in gestionarea si rezolvarea problemelor. Poate duce in cele din urma la agitatie, hiperactivitate, nesiguranta etc.

Calculatorul si televizorul in viata celor mici

Televizorul si Internetul – ecranele digitale la copii – sunt, fara doar si poate, printre interesele celor mici, dar astfel de activitati trebuie limitate, indiferent de varsta. Unele studii au aratat ca expunerea bebeluslor la televizor poate afecta negativ dezvoltarea creierului. De asemenea, se pare ca pentru orice ora in plus de privit la TV sau pe Internet, poate creste cu 10 procente riscul de dificultati de concentrare la copii.

O meta-analiza ale carei rezultate au fost publicate in jurnalul BMC Psychiatry (2017) sugereaza ca este posibil ca dependenta de internet sa fie asociata cu ADHD in randul adolescentilor si copiilor mici. Studiile au analizat simptomele, mai ales de lipsa de atentie si hiperactivitate/impulsivitate.

Diagnostic

Diagnosticul hiperactivitatii copilului nu este usor. Multe dintre stadiile de dezvoltare ale copilariei se caracterizeaza printr-o energie crescuta si nervozitate. Anumite noi situatii pot cauza agitatie si pot afecta educatia.

Pentru diagnosticarea corecta a hiperactivitatii, va fi intotdeauna necesara o evaluare clinica pentru a recunoaste aceasta tulburare si pentru a stabili un tratament si o monitorizare corecta. In prezent, exista si programe profesionale care permit o evaluare cognitiva online.

Tratament

In cazul in care copilul este diagnosticat cu o tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie, atunci exista cateva modalitati de tratament:

Alimentatia

Desi nu s-au gasit efecte directe ale dietei in ceea ce priveste hiperactivitatea, totusi unele date clinice au prezentat o reducere a hiperactivitatii prin reducerea aportului de zahar. Dietele care presupun reducerea colorantilor alimentari, a aromelor artificiale si a conservantilor se pare ca ar putea reduce simptomele de hiperactivitate. Cu toate acestea, alte studii sustin ca este vorba doar de efect placebo.

Modificarea mediului

Copiii cu hiperactivitate in general nu se adapteaza bine la schimbari si nu reactioneaza bine in medii cu un nivel inalt de stimulare. Sunt utile rutinele si stabilirea sarcinilor exacte pe care sa le urmeze. De asemenea, trebuie evitata suprastimularea copilului si este indicata respectarea programului de somn.

Terapia psihologica

Terapia psihologica este esentiala. Copiii hiperactivi au adesea stima de sine scazuta si sufera de un nivel ridicat de frustrare. In plus, lipsa lor de atentie poate afecta relatiile sociale, familiale si performantele la scoala.

Suportul educational

Suportul educational este esential pentru copiii hiperactivi care au dificultati de adaptare la scoala. Este foarte important ca profesorii sa-si adapteze metodele si strategiile educationale pentru acesti copii.

Medicamente

In anumite cazuri se pot indica medicamente pentru scaderea comportamentului hiperactiv, cum ar fi metilfenidat. Clonidina poate fi, de asemenea, utilizata ca o alternativa la psihostimulante, dar poate duce la sedare si hipotensiune ortostatica. Antidepresivele, cum ar fi desipramina si bupropion, sunt de asemenea eficiente la unii copii.

Educatia si hiperactivitatea copilului

Rolul parintilor este fundamental pentru evolutia corecta a abilitatilor copilului. Trebuie sa intelegem ca in spatele comportamentului este o problema care trebuie tratata treptat. Nu fortati copilul sa faca lucruri pe care nu le poate controla si intelegeti care este exact problema cu care se confrunta el. La scoala este mai indicat sa stea in bancile din fata, pentru a stabili o conexiune mai buna cu profesorii.

Albert Einstein spunea ca ”Toti suntem genii, dar daca judecam un peste dupa capacitatea sa de a urca intr-un copac, acesta va trai toata viata crezand ca nu e destept.”

Trebuie sa intelegem ca un copil hiperactiv nu incearca in mod intentionat sa fie distras, sa deranjeze alti colegi sau sa fie agitat. Este necesar ca parintii si toti cei cu are interactioneaza sa inteleaga pe deplin limitele lor si sa ii ajute.

Sfaturi pentru ingrijirea unui copil hiperactiv

Intelegerea hiperactivitatii copilului este primul pas in obtinerea ajutorului de care are nevoie. Cu cat stii mai mult, cu atat mai bine vei putea sa gasesti modalitati de a-l ajuta sa dobandeasca abilitati de auto-control.

Miscarea este esentiala!

Este extrem de important ca acestia sa isi consume energia prin miscare. Jocurile si sporturile sunt principalul mod prin care puteti ajuta un copil hiperactiv. Sunt importante regulile si invatarea respectarii lor prin joc. Nu trebuie sa treaca nicio zi fara ca cel mic sa nu se joace si sa nu faca miscare, mai ales in aer liber.

Ajutati copilul sa se relaxeze

Aceasta strategie pentru un copil hiperactiv este importanta mai ales inainte de culcare sau in timpul activitatilor la care e nevoie de stea atent. Activitatile relaxante includ leganarea intr-un leagan sau balansoar, plimbarea, diminuarea surselor de lumina, muzica relaxanta, masaj, o baita calda, „cutii antiplictiseala” care sunt surse de creatie pentru copilul hiperactiv etc.

Canalizarea atentiei

Oferiti-i copilului lucruri la care sa fie atent. Ii puteti oferi o minge antistres sau un alt obiect pe care sa il tina in mana pentru a reduce nevoia de activitate.

ALTE SFATURI

• Reduceti timpul petrecut la televizor sau pe Internet. Desi poate fi o salvare uneori pentru parinti, limitati timpul la TV sau pe internet si monitorizati atent emisiunile urmarite si activitatea lui online.
• Discutati deschis cu cel mic despre preocuparile si interesele lui.
• Stabiliti liste de organizare si rutine zilnice.
• Ajutati copilul sa faca fata starilor emotionale de furie, tristete, frica etc.
• Oferiti-i sansa de a incerca tot felul de activitati noi, cum ar fi diferite sporturi, teatru, cursuri de desen, drumetii, jocuri de gandire.
• Vopsiti dormitorul copilului in culori calde, deschide, in loc de culori primare puternice.
• Evitati in casa muzica puternica si care ar putea agita copilul.
• Pentru copiii mai mari, scrierea intr-un jurnal ii poate ajuta sa reduca stresul psihic si emotiile negative. Aceste ganduri ale copilului asternute pe hartie trebuie sa ramane private. Respectati intimitatea lui si spuneti-i ca poate scrie ceva fara frica de a citi altcineva.

Referinte:
(1) Hyperactivity in children, link: https://www.nuh.com.sg/wbn/slot/u3609/Education/Healthcare%20Professionals/Education%20&%20Training%20Opportunities/Bulletin/bulletin_7.pdf
(2) Calming tips for hyperactive children, link: https://www.streetdirectory.com/travel_guide/7437/parenting/calming_tips_for_hyperactive_children.html
(3) Reasons your child may be hyperactive, link: https://www.verywellfamily.com/reasons-your-child-may-be-hyperactive-1094971
(4) Understanding your child s trouble with hyperactivity, link: https://www.understood.org/en/learning-attention-issues/child-learning-disabilities/hyperactivity-impulsivity/understanding-your-childs-trouble-with-hyperactivity
(5) The association between attention deficit/hyperactivity disorder and internet addiction: a systematic review and meta-analysis, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5517818/