Boala inflamatorie pelvina – cauze, simptome, tratament

Boala inflamatorie pelvina (BIP) este o afectiune a aparatului genital feminin, determinata de cauze infectioase sau inflamatorii. Iata cum se manifesta aceasta boala, care pot fi consecintele si cum se trateaza.

Cuprins:

1. Ce este boala inflamatorie pelvina?
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Masuri de preventie

Ce este boala inflamatorie pelvina?

Boala inflamatorie pelvina este o boala specifica femeilor si poate cuprinde unul dintre organele pelvine feminine: vaginul, colul uterin, peretii uterini, trompele uterine, ovarele sau tesuturile care inconjoara uterul, vezica urinara sau chiar intestinele.

In functie de organul afectat se vorbeste de vaginita (vagin), endometrita (mucoasa uterina), salpingita (trompe uterine) sau anexita, ovarita (ovarele). Cand inflamatia cuprinde mai multe organe ale tractului genital se numeste boala inflamatorie pelvina. Ea are ca efect perturbarea majora a mecanismelor fiziologice ale aparatului genital.

Boala inflamatorie pelvina apare in aproape 70% din cazuri la femei cu varsta sub 25 de ani, iar incidenta maxima se intalneste intre 20 si 24 de ani, mai ales la tinerele care au o viata sexuala tumultoasa, cu mai multi parteneri. Statisticile medicale avertizeaza ca aceasta boala reprezinta cam 65% din afectiunile ginecologice. Este una dintre cele mai frecvente afectiuni asociate activitatii sexuale.

Cauze

Cele mai frecvente cauze ale bolii inflamatorii pelvine sunt infectiile netratate, iar dintre acestea bolile cu transmitere sexuala ocupa primul loc.

Multe tipuri de bacterii pot provoca aceasta boala, dar printre cele mai raspandite sunt Chlamydia si Mycoplasma, gonococul si virusul herpetic. Boala inflamatorie pelvina poate aparea dupa contactul sexual cu o persoana infectata. Femeile care nu isi iau masuri de protectie in timpul actului sexual (prezervativ, diafragma), mai ales daca intretin relatii cu parteneri multipli prezinta un risc crescut de boala inflamatorie pelvina.

Un alt rol important il au si infectiile de tract urinar inferior (cistite) netratate, care determina infectiile uro-genitale cronice.

Vaginitele si colpovaginitele infectioase prin mecanismul de infestare ascendenta reprezinta sursa bolii inflamatorii pelvine. In cazul existentei unui sterilet (DIU), boala inflamatorie pelvina in debutul sau devine mult mai evidenta simptomatic, mecanism care este acelasi in cazul infectiilor asociative ale organelor intraperitoneale.

Din punct de vedere inflamator, anexitele cronice, adica inflamatiile netratate, reprezinta de asemenea cauza principala a bolii inflamatorii pelvine.

Aceasta boala poate fi declansata si de utilizarea frecventa a irigatiilor vaginale care dezechilibreaza flora normala din interiorul vaginului. De asemenea, interventiile chirurgicale in sfera genitala, un avort sau o nastere dificila pot creste riscul inflamatiilor pelvine.

Cauze psihoemotionale

Boala inflamatorie pelvina poate sugera un sentiment de culpabilitate cu privire la sexualitate. Astfel se observa o corelatie intre aceasta raspandire foarte larga a acestei boli (65% din bolile ginecologice) cu  modul defectuos cu care se priveste sexualitatea.

Femeile afectate de aceasta boala resping sexualitatea si au o teama ca isi vor pierde fiinta iubita. Placerea amoroasa este interzisa si plina de culpabilitate. Femeile afectate de aceasta boala sunt inchise psihologic si fizic; metaforic sunt ca intr-o carapace in care se simt neputincioase fata de ele insele si fata de tot ceea ce li se petrece in sfera sexualitatii. Este o stare care de obicei implica un conflict constient, subcontient sau inconstient tradus printr-o respingere la nivelul sexualitatii si a perceptiei pe care o au despre sexualitate. Afectiunile pelvine isi au originea in frustrarea de a nu indeplini actul amoros, deoarece nu isi dau voie din punct de vedere moral sa faca acest lucru sau pentru ca nu au gasit acel barbat cu care sa traiasca noi experiente satisfacatoare si implinitoare amoroase.

O alta cauza psihoemotiola a acestei boli este posibilitatea de a folosi sexualitatea pentru a avea putere sau control asupra fiintei iubite. Aceasta este scuza ideala pentru a nu face dragoste si pentru a-si pedepsi subconstient iubitul prin privare. Partea moralizatoare sau puritana face sa se autopedepseasca. Intimitatea amoroasa poate declansa mai multe sentimente legate de frica, frica de a se simti neinteleasa, ranita din nou, sau de a-l pierde pe celalalt.

Daca dorim sa ne autopedepsim sau sa simtim culpabilitati, frici, rusine, conficte, confuzii sau experiente si amintiri abuzive este posibil sa apara infectii pelvine care permit eliberarea emotiilor negative, a suferintei si angoasei acumulate in aparatul genital.

Simptome

In unele cazuri boala poate fi asimptomatica sau cu simptome vagi care apar si dispar. Zonele infectate (colul, ovarele, uterul, intestinele) pot fi sensibile si inflamate, ceea ce se poate traduce prin dureri menstruale, sangerari intre mentruatii, leucoree (scurgere vaginala albiciosa anormala), dureri de spate, febra sau greata. Uneori aceste simptome pot fi nerelevante sau vagi, se poate simti o jena abdominala sau o durere surda, intermitenta sau constanta. Contacul sexual poate fi uneori dureros. Boala inflamatorie pelvina poate fi asimptomatica mai ales atunci cand agentul patogen este Chlamydia.

In cazurile acute, boala inflamatorie pelvina genereaza simptomatologia celor trei mari sindroame ginecologice: durere, febra si sangerare.

In general, femeia se prezina la consult ginecologic pentru:

• durere – la efort, inaintea si in timpul menstruatiei, dupa actul sexual
• leucoree – secretie vaginala anormala insotita sau nu de disurie (durere la urinare)
• sangerari intermenstruale/menometroragii
• suspiciunea infertilitatii

Infertilitatea, semnal de alarma

Femeile care sufera de o boala inflamatorie pelvina nu pot ramane insarcinate. Boala inflamatorie pelvina este implicata prin toate componentele sale in infertilitate, de aceea, mai ales in cazul persoanelor tinere, trebuie tratata cu toata atentia inca de la debut. Uneori, chiar daca se obtine sarcina, aceasta nu poate fi dusa pana la capat, soldandu-se cu avort spontan sau nastere prematura.

Diagnostic

Pentru diagnosticul acestei boli, este necesara o vizita la ginecolog. Consultul ginecologic consta in anamneza si examen clinic. Se palpeaza abdomenul pentru a se decela zonele de sensibilitate. Examinarea pelvina include inspectia organelor genitale externe, examenul cu speculul si examinarea manuala. Se inspecteaza colul uterin pentru evidentierea secretiei uterine. Examinarea manuala trebuie sa evalueze sensibilitatea colului.

Medicul ginecolog recomanda de asemenea efectuarea unor analize de laborator: hemoleucograma, VSH, culturi din col si secretie vaginala, testul Papanicolau, sumar de urina si urocultura.

Alta examinare necesara poate fi ecografia pelvina sau ecografia transvaginala, ce ofera informatii clare si evidente despre zona genitala.

Tratament

In functie de rezultatele investigatiilor effectuate, medicul prescribe tratamentul specific, pentru fiecare germen depistat, cu antibiotice conform antibiogramei, iar pentru componenta inflamatorie se administreaza medicamente antiinflamatoare. Recomandarile de tip comportamental, cum ar fi evitarea expunerii la variatii de temperatura, la frig si umezeala, tin de protocolul terapeutic alaturi de conduita medicamentoasa. Pot fi luate in calcul si tratamente fizioterapice specifice. Avand in vedere ca boala inflamatorie pelvina poate avea caracter cronicizant, reevaluarea post-terapeutica este necesara.

Tratamentul in formele acute este de o importanta deosebita, deoarece corect aplicat poate duce la obtinerea vindecarii si la evitarea formelor cronice ale acestei boli. Tratamentul trebuie sa fie aplicat corect, intens si prelungit bazat pe diagnostic etiologic precis (identificarea germenului si testarea sensibilitatii la antibiotice) si pana la obtinerea rezultatului antibiogramei se va recurge la folosirea penicilinei si/sau streptomicinei (cu spectru larg bacteriostatic).

Cele mai folosite antibiotice in aceasta afectiune sunt doxicilina, gentamicina, metronidazolul, cefalosporina.

Balneoterapie pentru boli ginecologice

Fizioterapia este foarte indicata in boala inflamatorie acuta. Balneoterapia constituie una dintre cele mai importante forme de tratament in inflamatiile pelvine oferind rezultate de vindecare rapida. La efectul de insanatosire al bailor se asociaza repausul, cura de aer si soare (helioterapie).

Apele clorurate sodice si iodurate de la Slanic Prahova, namolurile de la Techirghiol, Amara, Sovata amelioreaza inflamatiile pelvine si cu efecte bune si in tratamentul sterlitatii (ce este o consecinta a acestei afectiuni).

Tratament naturist

Remediile naturiste vizeaza in primul rand stimulatrea imunitatii. Propolisul este un foarte bun remediu, ale carui efectede antiseptic, cicatrizant si calmant sunt remarcabile. Este unul dintre cele mai bune profilactice dupa actul sexual.

Pentru prevenirea si ameliorarea acestei boli se pot folosi tincturi de musetel, coada soricelului, rostopasca, galbenele, marul lupului care au spectru larg de actiune si sunt foarte eficiente. Tratamentul  naturist se realizeaza prin tamponare cu vata umezita in locurile afectate sau care se urmaresc sa fie protejate. Dilutia se face cu apa in proportia de 1:2-1:4.

Plante ca ienupar, cretisoara, angelica, busuiocul cerbilor, sanziene, traista ciobanului, urzica alba moarta ajuta femeile ce sufera de aceasta afectiune. Aceste plante se pot folosi sub forma de macerat sau sublingual (foarte fin macinate) administrate de 4 ori pe zi.

Sfaturi pentru cresterea imunitatii

Medicii nutritionisti recomanda sa se mareasca rezistenta organismului la infectii printr-o dieta sanatoasa, in care se includ alimente bogate in zinc, acid folic, vitaminele A, B, E. Se va evita pe cat posibil consumul alimentelor rafinate. Daca se folosesc antibiotice pentru tratarea acestei boli se recomanda sa se manance zilnic iaurt pentru a preveni dezechilibrul florei intestinale si alte efecte adverse asupra sistemului digestiv.

Masuri preventive

Aceasta boala poate fi prevenita prin folosirea metodelor de protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Pentru a preveni riscul de a contacta o boala cu transmitere sexuala, medicii recomanda o viata intima stabila, cu un partener de incredere. O alta metoda de a putea reduce riscul infestarii cu germeni patogeni este sa se foloseasca metode contraceptive de bariera: prezervativul sau diafragma. Este recomandat sa se evite contactele sexuale in timpul menstruatiei. Nu exista risc de boala inflamatorie pelvina daca nu ati avut sau un aveti relatii sexuale.

Medicii mai recomanda igiena intima, dar sa nu se abuzeze de spalaturi vaginale.

Inainte de actul sexual este indicat sa se realizeze protectia intima cu anumite solutii care previn infectiile genitale.