Acarienii din praful de casa sunt mici arahnide ce apartin aceleiasi familii in care regasim si paianjenul sau scorpionul. Afla din urmatorul articol cum poti scapa rapid de acarieni.
4. De ce e important sa mergi la medic?
5. Solutii cum sa scapi de acarieni
6. Sfaturi pentru persoanele alergice
Exista mai multe zeci de mii de specii de acarieni raspandite pe planeta, mare parte din ei cu rol in descompunerea si reciclarea materiei organice.
Acarienii de interior (Dermatophagoides pteronyssinus, Dermatophagoides farinae – principali reprezentanti) reprezinta o mica parte din totalitatea acestor specii si sunt perfect adaptati la conditiile de viata oferite de habitatul uman, prezenta lor fiind obisnuit bine tolerata de catre om.
Acarienii se hranesc in principal cu celulele pielii noastre. O singura persoana elimina suficienta piele pentru a alimenta mii de acarieni de praf pe zi, ceea ce inseamna ca in casa cuiva se pot afla milioane de acarieni de praf. Celulele pielii scoase de la oameni si de la animalele de companie pot fi gasite adanc in interiorul suprafetelor tesaturii unei case, cum ar fi, in covoarele si in canapelele.
Acarienii de praf provoaca alergii in doua moduri. Primul este prin risipa lor. Ei produc deseuri, pe masura ce mananca, asa cum fac toate organismele. Deseurile sunt un alergen pentru unii oameni.
Cea de-a doua cauza a alergiilor provocate de acarienii de praf sunt organismele sau partile corpului acestor creaturi. Pe masura ce acarienii mor, ramasitele raman in loc. Aceste ramasite sunt al doilea alergen produs in timpul ciclului lor de viata.
Expunerea la concentratii mari de alergene de interior, in special la acarieni, reprezinta insa un factor de risc important pentru inducerea sensibilizarii alergice, pentru dezvoltarea bolilor alergice si pentru agravarea acestora. Primele informatii legate de alergia la praful de casa au aparut in 1921 (Kern), iar identificarea acarienilor ca si material allergenic in praful de casa s-a facut patru decenii mai tarziu (Voorhorst et al, 1964). Alergia este un raspuns gresit (hiperreactiv) al organismului la intalnirea cu substante inofensive (asa cum sunt si acarienii), pe care sistemul imun al indivizilor ce au predispozitie genetica pentru un astfel de raspuns le identifica drept „periculoase” (alergene).
De asemenea, alergia la acarienii din praful de casa reprezinta un factor de risc important pentru dezvoltarea astmului si pentru evolutia severa a acestuia. Sensibilizarea la acarieni in primul an de viata este asociata cu alterarea functiei respiratorii la copilul cu wheezing (respiratie suieratoare) si cu posibilitatea de evolutie clinica mai severa pe termen lung. Simptomele sugestive de astm sunt: tuse, wheezing, dispnee (respiratie dificila, sufocare), asociate variabil in episoadele simptomatice, cu intensitate de asemenea variabila, diferite ca mod de evolutie la copil fata de adult.
Date epidemiologice recente (Colloff, 2009) arata ca 1-2 % din populatia planetei prezinta sensibilizare la acarieni, in tari dezvoltate din Europa prevalenta sensibilizarii la acarieni in randul pacientilor cu rinita, astm sau ambele fiind de aproximativ 21% (Sunyer, 2004).
Rinita alergica reprezinta un raspuns al organismului printr-o inflamatie acuta a mucoasei nazale. Cauza declansarii de rinita alergica poate fi datorata unor prezente ale unor substante sau corpuri straine care provoaca alergii anumitor persoane. Printre alergeni, se numara praful (acarieni), polen, scuame, mucegai, puf, pene, etc.
Cand corpul vostru vine in contact cu un alergen, acesta elibereaza histamina, care este o substanta chimica naturala care va apara corpul de alergen. Aceasta substanta chimica poate provoca rinita alergica si simptomele acesteia, incluzand nasul curgator, stranutul si senzatia de mancarime in ochi.
Evolutia dermatitei atopice, suferinta cronica a tegumentelor ce afecteaza in special copii, caracterizata de uscaciune a pielii, prurit, eczeme, poate fi si ea influentata de alergia la acarieni. Atat contactul direct cat si inhalarea alergenelor de tip acarieni pot determina exacerbarea leziunilor cutanate.
Suspiciunea de alergie la acarieni este ridicata chiar de pacient sau apartinatori atunci cand este observata o legatura intre expunere si simptome (de exemplu accese de stranut si / sau tuse, wheezing, etc., cand merg in vizita la bunici intr-o casa veche, incarcata cu mobilier, covoare) sau de catre medic (medicul de familie, specialist ORL, pediatru, pneumolog, dermatolog, alergolog).
Pacientul alergic la acarieni poate avea simptome de rinoconjunctivita, cum ar fi prurit nazal din cand in cand, stranut, nas infundat (de cele mai multe ori ca simptom dominant) mai multe zile la rand, secretii nazale, prurit ocular, lacrimare, simptome interpretate de multe ori drept raceala de catre pacient sau de catre parinti in cazul copilului alergic. Desi variabile in timp, simptomele sunt de obicei de lunga durata, corelate cu expunerea cvasipermanenta la acarienii din praful de casa.
Unele semne si simptome de alergie la acarienii de praf, cum ar fi nasul curgator sau stranutul, sunt similare cu cele ale racelii obisnuite. Uneori este dificil sa stiti daca aveti o raceala sau o alergie. Daca simptomele persista mai mult de o saptamana, este posibil sa aveti o alergie.
Daca semnele si simptomele sunt severe – cum ar fi congestia nazala severa, respiratia suieratoare sau dificultatea de a dormi – adresati-va in cel mai scurt timp medicului de familie. Solicitati asistenta de urgenta daca respiratia suieratoare sau alte dificultati de respiratie se agraveaza rapid.
Ca si in cazul oricarui alergen, expunerea limitata este cel mai bun mijloc de prevenire a unei alergii la acarienii de praf. Din pacate, cu acarieni microscopici care pot trai potential pe orice numar de suprafete din casa, limitarea expunerii poate fi destul de dificila.
Daca a fost identificata alergia la acarieni drept cauza a simptomelor pe care le prezinta pacientul, este necesara aplicarea unor masuri specifice de reducere a expunerii la praful de casa ca si componenta importanta a masurilor de ingrijire si tratament. Sunt 3 factori importanti pentru supravietuirea acarienilor: temperatura, umiditatea si hrana.
Iata cateva sfaturi care ar putea ajuta la limitarea expunerii si prevenirea aparitiei simptomelor:
Lupta cu acarienii este una de lunga durata, costisitoare si consumatoare de timp, insa este obligatoriu necesara si doar combinarea tuturor masurilor de profilaxie recomandate de specialisti poate reduce eficient concentratia de acarieni din micromediul nostru.
Primul tratament pentru controlul alergiilor provocate de acarienii de praf este evitarea acarienilor de praf cat mai mult posibil. Cand va minimalizati expunerea la acarieni de praf, va puteti astepta la reactii alergice mai putine sau mai putin severe. Cu toate acestea, este imposibil sa eliminati complet acarienii din mediul inconjurator. De asemenea, este posibil sa aveti nevoie de medicamente pentru a controla toate simptomele.
Anumite medicamente eliberate fara prescriptie medicala si medicamente eliberate pe baza de reteta pot ajuta la reducerea simptomelor alergiei la paraziti.
Tratamentul medicamentos se adreseaza simptomelor pacientului (antihistaminice, corticosteroizi topici nazali, corticosteroid inhalator simplu sau in combinatie cu bronhodilatatoare, antileucotriene, etc.), schema exacta de tratament depinzand de tipul de suferinta alergica si de severitatea acesteia.
Durata tratamentului in bolile alergice este posibil una indelungata, depinzand printre altele si de alergenul sensibilizant. Astfel un pacient alergic la polenuri poate avea nevoie de tratament an de an doar in sezonul de polen. Expunerea la acarieni este asa cum am mai mentionat de lunga durata, ceea ce face ca pacientii inalt sensibilizati ce au manifestari severe ale alergiei (crize de astm, rinita severa) sa necesite tratament cronic.
Tratamentele de desensibilizare (imunoterapia alergen specifica) pot influenta evolutia naturala a bolilor alergice prin modularea raspunsului imun al pacientului in sensul inducerii specifice a tolerantei fata de alergenul sensibilizant si pot fi recomandate atat la adulti, cat si la copii cu varsta peste 5 ani. Rinita alergica la acarieni, insotita sau nu si de astm, poate avea indicatie de desensibilizare. Tratamentul in sine presupune administrarea injectabila sau pe cale orala (sublingual) a unor extracte alergenice standardizate in doze progresive pana la obtinerea unei doze de mentinere ce va fi continuata timp de 3-5 ani.
Referinte: