Tataneasa – planta medicinala numai buna de pus pe rana. Este recomandata in uz extern atat pentru dureri de oase, muschi si articulatii, cat si pentru diverse rani si leziuni ale pielii. Afla toate beneficiile si proprietatile tatanesei, dar si cand contraindicata.
Tataneasa (Symphytum officinale) – numita si iarba lui Tatin, tatana, iarba tatii sau barba tatei – este una dintre cele mai apreciate plante medicinale.
Cunoscuta de mii de ani in medicina traditionala asiatica, tataneasa era folosita si pe meleagurile geto-dacice si nu numai. In Evul Mediu era prescrisa mai in toata Europa pentru tratarea problemelor de stomac si a dizenteriei, pentru calmarea durerilor menstruale sau pentru vindecarea tusei. In prezent, aceste utilizari ale plantei au fost restranse. Studii recente avertizeaza insa ca utilizarea tatanesei pe cale interna, sub forma de ceai de tataneasa sau tinctura, este periculoasa. Planta contine alcaloizi de pirolizidina, care s-au dovedit a avea efecte adverse cancerigene si hepatotoxice.
In SUA, produsele cu tataneasa pentru uz intern sunt interzise din anul 2001. Conform recomandarilor actuale, pentru prevenirea riscurilor de intoxicare cu alcaloizi de pirolizidina, planta poate fi intrebuintata doar in uz extern.
Tataneasa este o specie erbacee perena, care creste spontan in zone cu umiditate crescuta, atat la campie, cat si pe dealuri, podisuri si uneori in zone montane joase. Tulpina este inalta de pana la 1 m, cu frunze lungi, acoperite cu peri aspri. Florile de culoare rosie-violacee sunt grupate cate 5-10. Iarba lui Tatin infloreste incepand din luna mai si pana in august.
Iarba lui Tatin recoltare – rizomul si radacinile de tataneasa au culoare neagra lucioasa, planta fiind cunoscuta si ca radacina neagra. Radacinile se recolteaza toamna (septembrie-noiembrie) sau primavara (martie-aprilie) si sunt principalele parti ale plantei care se folosesc pentru efectele lor curative. Radacinile se recolteaza in afara perioadei de inflorire a plantei, cand secreta cea mai mare cantitate de alantoina, principala substanta activa care da valoare terapeutica. Frunzele si florile, utilizate doar sub forma de cataplasme, se recolteaza la inceputul infloririi (mai-iunie), cand planta este tanara.
Cercetarile efectuate in tara noastra si in alte tari au pus in evidenta ca alantoina pe care o contine radacina de tataneasca are actiune antiinflamatoare si cicatrizanta. Dar tocmai din cauza alantoinelor, administrarea interna a preparatelor cu tataneasa este interzisa. Se intrebuinteaza doar extern, ca antiinflamator si cicatrizant.
Numai pentru uz extern se pot prepara din radacina de tataneasa: decoct, tinctura, ulei, crema, unguent, gel, balsam.
Se prepara din 4-5 lingurite de radacina la o cana cu apa si se lasa la fiert 15 minute. Se recomanda pentru gargara si clatirea gurii in gingivite, stomatita, abcese dentare, faringita. Se asemenea se poate aplica prin tamponare apentru vindecarea ranilor si leziunilor cutanate de cauze diverse.
Se prepara din 10 g de radacina la 100 ml alcool de 70 de grade si se lasa la macerat 8 zile. Se foloseste doar indoita cu apa plata sau apa fiarta si racita. Este utila tot pentru gargara in inflamatii ale cavitatii bucale, dureri in gat sau aplicata sub forma de comprese in diverse leziuni ale pielii, traumatisme, entorse, dureri de oase, muschi si articulatii.
Sunt disponibile la farmacie sau magazine cu produse naturiste numeroase preparate topice pe baza de tataneasa, atat sub forma de crema (tataneasa crema), cat si sub forma de gel (tataneasa gel). Unguentele cu extract din radacina de Symphytum officinale calmeaza durerea si inflamatia in caz de luxatii, entorse, contuzii, echimoze, hematoame, probleme reumatice. De asemenea, crema cu tataneasa poate fi folosita pentru diverse leziuni ale pielii, negi, ulcer varicos, cicatrici inestetice. In aceste scopuri poate fi folosit si ulei de tataneasa, in amestec cu ulei baza (de masline), aplicat sub forma de masaj.
Un produs pe care il poti prepara acasa este alifia cu tataneasa. Ai nevoie de: 6-4 radacini de planta, se spala foarte bine si se maruntesc fin. Se adauga in 250 g unt clarifiat si se prepara la foc iute. Se lasa 24 de ore, apoi se incalzeste preparatul, se mixeaza la blender si se filtreaza prin panza. Se stocheaza in recipiente mici de sticla, pastrate la frigider.
Planta poate fi aplicata pe piele si sub forma de compresa sau cataplasma. Iata cum procedezi: torni apa fierbinte peste tulpini si frunze de tataneasa, le lasi la infuzat aproximativ 10 minute, apoi storci plantele infuzate. Le infasori intr-o bucata de tifon si folosesti compresa pe locuri dureroase: glezna, genunchi, mana, cot, umar s.a. Aceasta cataplasma te ajuta daca ai suferit un traumatism, o cazatura, o accidentare sportiva sau daca ai dureri reumatice.
Tataneasa are numeroase proprietati terapeutice: antiinflamatoare, analgezice, antispastice, cicatrizante, astringente, emoliente, antifungice, antitumorale, hemostatice, decongestionante. Datorita acestor efecte terapeutice, planta este utila in afectiuni ale oaselor, muschilor si articulatiilor, precum si in unele boli de piele.
Calmeaza durerile – aplicata sub forma de unguent, crema, gel sau prin comprese imbibate in decoct, tinctura sau cataplasme cu frunze infuzate, iarba lui Tatin are capacitatea de a reduce durerile acute si cronice. Remediile cu extract de Symphytum officinale sunt eficiente pentru tratarea durerilor de orice fel, fie musculare, articulare, osoase, fie menstruale, abdominale.
Reduce inflamatiile – substantele antiinflamatoare, saponinele si taninele fac din aceasta planta un remediu bun pentru artrite, guta si alte boli inflamatorii.
Ajuta la consolidarea oaselor – preparatele topice cu tataneasa pot fi folosite ca adjuvante si in caz de fracturi, fie ele cauzate de traumatisme, fie de osteoporoza. Planta are capacitatea de a ajuta procesul de vindecare in cazul oaselor fracturate.
Sustine vindecarea ranilor – inclusa in produse de tip crema emolienta sau balsam, tataneasa contribuie la regenerarea si vindecarea mai rapida a pielii. Este de ajutor in caz de ulcer varicos, varice, arsuri minore, zona zoster. Tinctura poate fi aplicata si pe negi pentru eliminarea lor sau pe diverse rani, zgarieturi, taieturi.
Trateaza intepaturile de insecte – daca te confrunti cu ciupituri de tantari, o intepatura de viespe/albina, o muscatura de paianjen/capusa, tamponeaza locul inflamat cu putina tinctura de tataneasa sau aplica un unguent care contine aceasta planta. Iritatia si pruritul vor fi reduse semnificativ.
Ajuta la vindecarea leziunilor din cavitatea bucala – gargara cu ceai de tataneasa contribuie la tratarea aftelor, gingivitei, durerilor de dinti, durerilor in gat.
Tratamentele cu remedii pe baza de tataneasa administrate pe cale interna sunt contraindicate. Chiar si in uz extern, planta trebuie folosita cu prudenta, la recomandarea medicului cu competenta in apifitoterapie sau farmacistului. De asemenea, este importanta respectarea indicatiilor si dozelor de administrare, pentru a evita efectele adverse.
O administrare neadecvata, cum ar fi cura interna, se poate asocia cu riscuri de toxicitate hepatica, pancreatica si renala, ulcer gastric, tulburari digestive.
In sarcina si alaptare este interzis orice tratament cu tataneasa.
Exista o serie de controverse legate de efectele cancerigene ale tatanesei. Sunt voci care contesta insa aceste teorii. Mark Mayell se numara prin specialistii in fitoterapie care afirma ca „potentialul cancerigen al unei cesti de ceai de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina”.
Totusi, ca in cazul oricarui tratament naturist, este bine sa solicitati sfatul medicului sau farmacistului inainte de utilizarea unui produs cu tataneasa.
Referinte:
Ovidiu Bojor – „Ghidul plantelor medicinale de la A la Z”, Editura Fiat Lux, 2003