Terapia prin joc (ludoterapia) – ce presupune si cum ii ajuta pe copii

Terapia prin joc este pentru copii ceea ce este psihoterapia pentru adulti. Daca pentru oamenii mari este relativ usor sa isi exprime emotiile vorbind, in cazul copiilor jocul este modul lor natural de a se exprima.

Cuprins

1. Ce este terapia prin joc?
2. Tipuri de terapie prin joc
3. Ce probleme poate rezolva terapia prin joc?
4. Principii de baza in terapia prin joc
5. Beneficii si rezultate
6. Jocuri terapeutice – exemple
7. Informatii utile

Ce este terapia prin joc?

Terapia prin joc sau ludoterapia poate fi definita prin procesul interpersonal in cadrul caruia un terapeut specializat aplica efectele curative ale jocului (imbunatatirea relatiilor, formarea atasamentului, catharsis, jocul de rol, comunicarea) pentru a ajuta clientii sa depaseasca dificultatile cu care se confrunta si sa previna altele viitoare.

Cei mici nu au nici vocabularul, nici capacitatea de a intelege, pentru a putea sa vorbeasca despre ceea ce ii framanta. Pana la 11 ani, cei mai multi dintre copii nu au inca dezvoltata gandirea abstracta, o conditie esentiala pentru intelegerea si exprimarea verbala a unor subiecte si sentimente complexe.

Astfel, terapia prin joc considera ca jucariile tin locul cuvintelor, iar jocul suplineste limbajul.

Terapia prin joc – tipuri

Terapia prin joc poate fi clasificata dupa o serie de criterii.

In functie de beneficiarul terapiei:

• terapie prin joc pentru copii
• terapie prin joc pentru adulti

In functie de nivelul de libertate oferit copilului in joc:

• terapia prin joc non-directiva (are la baza principiul conform caruia, daca i se ofera copilului conditiile potrivite si libertatea de a se juca, copilul poate ajunge singur la rezolvarea problemelor)
• terapia prin joc directiva (terapeutul da copilului indicatii despre cum sa se desfasoare jocul, cu scopul de a reduce timpul pana la obtinerea rezultatelor).

In practica, terapeutii folosesc ambele tipuri de terapie, in functie de circumstante.

In functie de tipul de joc, tehnicile pot fi:

• tehnici care implica jucarii si obiecte (papusi, jucarii de plus, mingi, baloane, diferite obiecte)
• tehnici artistice (pictura, desenul, colajul, sculptura)
• tehnici bazate pe metafore si povesti
• tehnici bazate pe jocuri de rol
• tehnici de imagerie si fantezie
• tehnici bazate pe jocul structurat si cu reguli.

Ce probleme poate rezolva terapia prin joc?

Din perspectiva lui Jean Piaget, unul dintre cei mai cunoscuti psihologi, un pionier in studiul dezvoltarii cognitive la copii, jocul si terapia prin joc au un rol esential in dezvoltarea inteligentei la copii. In timpul jocului, o serie de procese cognitive se dezvolta: agilitatea, memoria, atentia, perceptia, iar personalitatea lui se modeleaza prin aceste experiente ludice.

Terapia prin joc este utila atat pentru copiii cu o dezvoltare si functionare normale, dar care intampina anumite dificultati, dar se adreseaza si copiilor cu o serie de tulburari (de exemplu, jocuri terapeutice pentru copii cu ADHD, anxietate, tulburari de comportament).

Terapia prin joc poate ajuta copiii sa:

• invete sa comunice mai bine
• gestioneze furia
• dezvolte abilitati de rezolvare de probleme
• sa relationeze mai bine, sa devina mai empatici
• depaseasca evenimente critice precum: o boala grava, spitalizarea, abuzul, o situatie de criza in familie, violenta domestica, o schimbare in viata lor care ii afecteaza (divortul parintilor, decesul unui membru apropiat din familie)
• se adapteze la o situatie noua (schimbarea scolii, mutarea intr-un oras nou, aparitia unui nou copil in familie)

Principii de baza in terapia prin joc

Terapia prin joc sau ludoterapia a aparut ca o necesitate in practica psihiatrica din anii 1930. Specialistii au observat atunci ca cei mici erau mult mai cooperanti si dispusi sa impartaseasca informatii despre ei daca terapeutul ii intreba despre jucariile lor, animalele de companie, lucrurile care le faceau in general placere, decat daca le cereau sa vorbeasca direct despre problemele lor.

Acelasi principiu sta si astazi la baza ludoterapiei: prin joc, copiilor li se ofera libertatea de a-si explima  emotiile (in unele cazuri reprimate).

Inainte de inceperea propriu-zisa a terapiei prin joc, terapeutul face o evaluare initiala, pentru care discuta cu parintii pentru a afla informatii despre copil, deseori discuta separat si cu cel mic. Evaluarea initiala il ajuta pe terapeut sa inteleaga care sunt problemele si sa decida tratamentul terapeutic.

Sedintele se desfasoara intr-un cadru placut si securizant pentru copil, unde foarte putine reguli si limite ii sunt impuse copilului. Terapeutul are astfel ocazia de a-l observa, de a vedea ce alege, ce decizii ia, cum se comporta, ce stil de joc are. In functie de scopul terapiei, de experienta terapeutului, de varsta copilului, terapeutul va alege dintr-o paleta larga de jocuri si activitati terapeutice, pe cele mai potrivite.

O sedinta dureaza intre 30 si 45 de minute. Durata este in functie de varsta copilului si de capacitatea lui de a-si mentine atentia concentrata. Intalnirile au loc saptamanal, iar o terapie dureaza in medie 20 de sedinte.

Rolul parintilor in terapia prin joc

Rolul parintilor este extrem de important in terapia prin joc. Acesta incepe de la observarea dificultatilor pe care le intampina copilul si decizia de a consulta un specialist, pana la sustinerea si incurajarea lui pe toata perioada in care face terapie. De altfel, studiile arata ca atunci cand parintii sunt implicati, terapia are cele mai bune rezultate.

Ce pot face parintii pentru a sustine procesul terapeutic:

• Alegeti un specialist care sa va ofere sentimentul de incredere si fata de care copilul sa se simta confortabil.
• Pregatiti-l pe copil pentru terapie. Ii puteti spune, de exemplu, ca va merge intr-un loc de joaca special, unde va gasi multe jucarii.
• Explicati-i de ce mearge la terapie. Ii puteti spune ca atunci cand ii este greu (acasa/la gradinita/la scoala) are nevoie de un loc special unde sa se poata juca.
• Dupa incheierea sedintelor, nu il intrebati ce anume a facut la terapie. Daca el initiaza discutia si va povesteste cum a fost, ascultati-l cu atentie. Daca va arata un desen sau o pictura realizate in terapie, rezumati-va doar la a descrie ce vedeti in desen (de exemplu “ai desenat o casa”), nu ii laudati sau criticati lucrarea.
• Aveti incredere in copil si discutati cu terapeutul ori de cate ori aveti nelamuriri sa intrebari.

In cazul adultilor, terapia prin joc este mai putin utilizata ca terapie de baza, ci mai degraba in paralel cu alte psihoterapii sau in cadrul psihoterapiei de baza, terapeutul foloseste tehnici de joc terapeutic, in functie de scopul terapiei.

Beneficii si rezultate in terapia prin joc

Majoritatea copiilor au de castigat in urma unei terapii prin joc, dar beneficiile cele mai semnificative le au copiii care intampina dificultati in anumite domenii ale vietii, care trec prin perioade dificile sau care manifesta comportamente problematice.

O meta-analiza a studiilor stiintifice publicate in perioada 1953-2000 (un total de 93 de cercetari) a aratat ca interventiile bazate pe terapia prin joc la copiii cu tulburari emotionale si comportamentale sunt eficiente si benefice, indiferent de varsta, genul si problemele cu care se confrunta copiii.

Jocuri terapeutice – exemple

Exista numeroase jocuri terapeutice, in functie de scopul carora le sunt destinate. In continuare sunt prezentate doar cateva exemple:

Jocuri terapeutice pentru identificarea problemelor cu care se confrunta copilul

• Bagheta magica – terapeutul ii da copilului o bagheta si ii spune ca este magica si ii poate implini trei dorinte. In general cel putin una dintre dorintele copilului arata o problema cu care chiar se confrunta.
• Jocul cu un bebelus de jucarie – terapeutul fie ii ofera copilului un bebelus de jucarie sa se joace liber cu el, pentru a observa care sunt instinctele lui (daca incepe sa se poarte urat cu papusa, situatia trebuie investigata, o posibilitate fiind ca parintii copilului sa se poarte la fel cu el), fie foloseste bebelusul ca sa modeleze comportamentul copilului (adica ingrijeste si se ocupa de bebelus, iar copilul invata prin imitare).

Jocuri terapeutice pentru crearea de legaturi in grupul de terapie

Se aplica in cazul grupurilor terapeutice de copii.

• Jocul cu mingea – intr-un grup de copii, terapeutul arunca mingea catre unul dintre ei, apoi mingea este aruncata de la unul la altul; de fiecare data cand un copil primeste mingea, trebuie sa spuna ceva care il face fericit.
• Jocul cu baloane de sapun – copiii din grupul de terapie sunt incurajati sa alerge liber si sa sparga baloanele de sapun pe care le face terapeutul; este o metoda de a sparge gheata la inceputul intalnirilor si de a ajuta copiii sa se simta in largul lor.

Jocuri terapeutice de exprimare emotionala

• Jocul senzorial – copilul primeste, de exemplu, spuma de ras, cu care se poate juca asa cum isi doreste, o poate imprastia, sculpta sau chiar folosi-o pentru a se face ca se barbiereste
• Pictura cu degetele – copilul poate picta orice isi doreste folosindu-se de acuarele si degete, iar cand desenul este gata, terapeutul ii poate cere sa spuna o poveste plecand de la ce a desenat.

Jocuri terapeutice pentru gestionarea furiei

• Jocul cu cuburi de constructie – terapeutul construieste un bloc din cuburi si ii ofera copilului o minge pentru a sparge turnul construit.
• Broasca testoasa – terapeutul ii arata copilului o broasca testoasa de jucarie si ii povesteste despre cum, atunci cand se supara, testoasa intra in carapace, isi inchide ochii si respira de trei ori. Apoi copilul este incurajat sa exerseze si el tehnica alaturi de testoasa.

Jocuri terapeutice pentru relaxare

• Umflarea de baloane – este o tehnica simpla, dar eficienta, prin care copilul poate fi invatat cum sa invete sa respire adanc si controlat si cum sa devina constient de legatura dintre corpul si mintea lui.
• Jocul cu plastilina – terapeutul pune plastilina la dispozitia copilului, care poate face ce doreste cu ea, fie sa o modeleze ca sa elimine stresul, fie sa modeleze lucruri care il preocupa, creand astfel o baza pentru conversatie.

Jocuri relaxante pot fi si jocul cu nisip, pictura, desenul liber, coloratul. De cele mai multe ori jocurile folosite in terapie nu au doar unul, ci mai multe scopuri terapeutice, relaxarea fiind unul dintre acestea.

Jocuri terapeutice pentru copii cu ADHD

Jocurile terapeutice pentru copiii cu ADHD au ca scop sa ii ajute sa invete auto-controlul, sa respecte reguli, sa incetineasca ritmul si cand nu le reuseste ceva, sa incerce din nou, in loc sa renunte sau sa isi piarda cumpatul, sa fie mai organizati, sa invete cum sa planifice si cum sa isi stranga lucrurile.

• Colorarea de mandale – terapeutul ofera copilului sablonul mandalei, pe care cel mic il coloreaza dupa cum doreste; este un exercitiu care relaxeaza si stimuleaza creativitatea.
• Jocul de autocontrol “Simon spune..” – jocul presupune ca cel mic sa faca tot ceea ce spune terapeutul (de exemplu, sa sara intr-un picior), dar doar daca propozitia lui incepe cu “Simon spune”. Astfel, copilul e incurajat sa fie atent si sa isi controleze impulsurile atunci cand nu e cazul sa actioneze.

Jocuri terapeutice pentru copii care au suferit o trauma

• Jocul de-a spitalul – un copil care a trecut printr-o interventie chirurgicala traumatizanta are ocazia in terapie sa realizeze o operatie asupra unei papusi sau animal de plus, fapt care ii ofera un sentiment de control.
• Desenarea evenimentului traumatic – copilul este rugat sa deseneze o experienta traumatica din viata lui, apoi este incurajat sa mototoleasca hartia si sa o arunce, pentru a experimenta sentimentul de control asupra acelui eveniment.

Jocuri terapeutice pentru copii cu anxietate

• Jocul de rol – copilul si terapeutul pun in scena o situatie care ii provoaca anxietate copilului, astfel incat cel mic sa realizeze de ce anume se teme exact si sa gaseasca modalitati de a face fata.
• Biblioterapia – terapeutul ii povesteste sau ii citeste copilului o poveste in care personajul se confrunta cu o problema similara cu a lui, povestea oferind si o solutie problemei. Pe masura ce parcurg impreuna povestea, terapeutul face trimiteri la experienta copilului, prin intrebari precum “Te-ai simtit si tu asa vreodata?”

Informatii utile

Specialistul care sustine sedintele de ludorapie este un psihoterapeut specializat in terapie prin joc, adica un absolvent al studiilor de psihologie care urmeaza apoi o scoala de formare in terapia prin joc. In Romania, Asociatia de Terapie prin Joc si Dramaterapie ofera posibilitatea formarii in acest tip de terapie. Cursurile de terapie prin joc se adreseaza si psihoterapeutilor care au o formare de baza in alte tipuri de psihoterapii sau celor care nu sunt terapeuti, dar lucreaza cu copiii si isi doresc sa urmeze cursuri terapie prin joc.

Informatii despre programa, pret si conditiile pentru inscriere gasiti pe pagina lor oficiala.

Referinte:

(1) 50 Play Therapy Techniques, Toys and Certification Opportunities -https://positivepsychology.com/play-therapy/
(2) Play Therapy, what parents and children need to know – https://www.imh.com.sg/uploadedFiles/Publications/Service_Brochures/Brochure_Play%20Therapy.pdf
(3) Fifteen Effective Play Therapy Techniques – https://pdfs.semanticscholar.org/2643/fcb4210b558d5cad28458d889b9075534366.pdf
(4) Play Therapy – https://www.psychologytoday.com/intl/therapy-types/play-therapy
The Efficacy of Play Therapy With Children: A Meta-Analytic Review of Treatment Outcomes – https://rachelwhipplecounseling.com/goods/sites/139/2017/08/Efficacy-of-Play-Therapy.pdf
(5) Therapy for ADHD – https://kidshealth.org/en/parents/adhd-therapy.html
(6) Effect of applying play therapy on children with attention deficit hyperactivity disorder – https://pdfs.semanticscholar.org/fb4c/04c57fc043889265c88495ee2f3c8e57bbca.pdf
(7) Asociatia de Terapie prin Joc si Dramaterapie din Romania – http://terapiedramajoc.ro/acasa