Uveita este inflamatia uveei, adica a stratului din ochi aflat imediat sub sclerotica. Aflati din urmatorul articol care sunt cauzele, simptomele, dar si cum puteti preveni aceasta inflamatie!
6. Sfaturi pentru prevenirei uveitei
Unveita este un termen medical folosit pentru a descrie boala inflamatorie care provoaca umflaturi si roseata oculara, iar intr-un final, aceasta poate distruge intrutotul tesutul ocular. Uveita netratata sau tratata superficial (care poate duce la reaparitia inflamatiei) lasa cicatrici, dar si consecinte majore care pot duce la orbire.
Unveita apare in interiorul uveei, adica in stratul mijlociu al ochiului, care este format din iris, corpul ciliar si coroida. Cu toate acestea, boala nu se rezuma doar la uvee, ci poate afecta si lentila, retina si nervul optic. Prin urmare, uveita este o afectiune rara si grava care necesita examinare urgenta si tratament pentru a controla inflamatia.
Medicii oftamologi pot descrie aceasta boala ca:
Uveita anterioara – cea mai frecventa forma de uveita, apare la persoanele tinere pana la varsta mijlocie si reprezinta 75% din cazuri. Se produce atunci cand irisul si corpul ciliar se inflameaza. Uveita anterioara a fost legata de persoanele care sufera de boli reumatologice, de piele, gastrointestinale, pulmonare si infectioase.
Uveita intermediara – cel mai frecvent tip de uveita care apare la copii, adolescenti si adulti tineri. Uveita intermediara apare atunci cand zona din spatele corpului ciliar si a retinei se inflameaza si apare des la persoanele care sufera de sarcoidoza si scleroza multipla.
Uveita posterioara – cel mai putin obisnuit tip de uveita care se produce atunci cand coroida si retina din spatele ochiului se inflameaza. Uveita posterioara este adesea numita corodita sau corioretinita.
Uveita panuveita– este un termen folosit atunci cand toate cele trei parti majore ale ochiului sunt afectate de inflamatie.
Anumiti medici specialisti pot utiliza pentru aceasta afectiune inflamatorie, de asemenea, termenii de uveita infectioasa sau non-infectioasa.
Cauzele uveitei nu sunt intotdeauna precise, deoarece exista mai multe lucruri care pot cauza aceasta afectiune, cum ar fi:
Mai multe cercetari au aratat ca fumatul este un factor de risc care duce la declansarea acestei infectii oculare, deoarece fumul de tigara include compusi care stimuleaza inflamatia in vasele de sange, iar acest lucru poate contribui la perturbarea sistemului imunitar si a inflamatiei oculare.
Simptomele uveitei vor depinde de tipul de inflamatie de la nivelul ochiului, iar acestea pot afecta unul sau chiar ambii ochi, iar acestea se pot dezvolta treptat in decursul a catorva ore sau zile si pot dura cateva saptamani (uveita acuta) sau in jur de 3 luni (uveita cronica).
Simptomele comune ale uveitei pot include:
Diagnosticul de uveita include o examinare amanuntita si o inregistrarea a istoricului medical complet al pacientului. De asemenea, pot fi facute teste de laborator pentru a exclude o infectie sau o afectiune autoimuna.
O evaluare a sistemului nervos central va fi adesea efectuata la pacientii cu un subgrup de uveita intermediara, numita pars planita pentru a determina daca au scleroza multipla.
Medicul specialist poate sa va faca o diagrama a ochilor sau un testul de acuitate vizuala (de verificare a vederii): acest test masoara daca vederea pacientului a scazut.
Un examen funduscopic: se vor administra pacientului picaturi pentru ochi si apoi i se va examina sistemul ocular cu o lumina printr-un instrument numit oftalmoscop pentru a inspecta noninvaziv spatele si interiorul ochiului.
Presiunea oculara: cu ajutorul unui instrument numit tonometru sau un tonopen, se va masura presiunea din interiorul ochiului. Pentru acest test pot fi utilizate picaturi care amortesc ochiul.
Un examen cu lampa cu fante: o lampa cu fante inspecteaza noninvaziv o mare parte a ochiului. Se pot examina partile din fata si din spate ale ochiului, iar unele lampi pot fi echipate cu un tonometru pentru a masura presiunea ochilor. In timpul examinarii, poate fi adaugat un colorant numit fluoresceina, care vor face ca vasele de sange sa fie mai usor de observat. Colorantul doar peteaza temporar ochiul.
Scopul tratamentului pentru uveita este de a reduce durerea si inflamatia oculara, de a preveni deteriorarea ochiului si de a restabili vederea normala.
Tipul de tratament ales pentru uveita depinde de tipul inflamatiei pe care-l aveti. De obicei, medicul specialist va va efectua mai multe teste inainte de prescriptia unui tratament.
Tratamentele pentru inflamatia oculara pot include:
Implanturile de corticosteroizi sunt considerate pentru tratamentul uveitei posterioare.
Daca aveti uveita anterioara, probabil medicul va va prescrie, pe langa steroizi, picaturi de ochi pentru dilatarea pupilelor care au ca scop reducerea de durere. De asemenea, este posibil sa aveti nevoie de picaturi pentru a scadea presiunea intraoculara daca dezvoltati o presiune oculara mare din cauza uveitei.
Aceasta infectie oculara poate fi grava. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt importante pentru prevenirea sechelelor. Astfel, infectia poate fi tratata cu diferite medicamente. Medicul va poate prescrie un medicament care paralizeaza irisul si mentine pupila dilatata. Astfel, se reduce durerea prin impiedicarea miscariiirisului inflamat si reduce sansele de formare a aderentelor dintre iris sicristalin.
Daca inflamatia legata de uveita traumatica persista mai multe saptamani, pot aparea complicatii, inclusiv o reactie imuna in ochiul netraumatizat. Rezultatul poate fi inflamarea uveei si, in final, o pierdere substatiala de vedere la ambii ochi. Din acest motiv, oftalmologul poate recomanda excizia ochiului traumatizat, daca inflamatia nu se reduce dupa asteptari si conform tratamentului prescris de catre medic.
Cu un tratament prompt si adecvat si o monitorizare atenta, sansele de complicatii sunt semnificativ reduse. Daca apar, acestea pot include:
Administrarea unui tratament adecvat pentru o boala sau o infectie autoimuna va poate ajuta la prevenirea uveitei. In general, uveita la persoane sanatoase este dificil de prevenit, deoarece cauza nu este cunoscuta.
Detectarea precoce si tratamentul sunt importante pentru a reduce riscul de pierdere a vederii, care poate fi permanent. Este indicat sa va faceti un control oftamologic periodic si sa discutati cu medicul despre sanatatea oculara, dar si cum puteti sa preveniti anumite afectiuni si infectii.
Referinte: