Copiii cresc la inaltimi diferite – în timp ce unii sunt mai înalti, altii sunt mai scunzi. Aflati din materialul urmator care sunt cele mai frecvente tulburari de crestere la copii.
Adolescenta este cea mai rapida perioada de crestere si de dezvoltare, exceptand primul an de viata. Cresterea se produce neregulat – perioade de schimbare lenta se intercaleaza cu explozii de crestere.
Adolescentii raspund diferit la aceste schimbari. Unii se simt frustrati si neajutorati, pe cand altii sunt interesati despre dezvoltarea corpului lor. Sau acelasi adolescent intr-o zi se simte frustrat, iar a doua zi extrem de interesat.
Este normal ca aceasta crestere sa se produca in ritm diferit. Adolescentii se pot simti adesea frustrati din cauza faptului ca sunt cei mai scunzi sau cei mai inalti din clasa. In cazul in care copilul se dezvolta mai lent sau mai rapid decat media, aduceti-i la cunostinta faptul ca nu are de ce sa se ingrijoreze. Aratati-i dragoste si calmati-l fara a minimiza sau dramatiza motivele lui de ingrijorare.
In medie, explozia cresterii incepe pe la 10 ani la fete si 12 ani la baieti, atingand maximul cam dupa 2 ani la ambele sexe. Cand se ajunge la cota de varf a exploziei de crestere, exista o crestere in inaltime cam de 7,5-10 cm intr-un an. Baietii cresc, in general, mai repede decat fetele. La finalul exploziei de crestere, aproape ca se atinge inaltimea de adult. In situatia in care copilul nu a inceput o crestere evidenta pana la 15 ani, consultati un medic.
Inaltimea nu este singurul atribut fizic al schimbarii. Cand incepe explozia cresterii, grasimea incepe sa se colecteze pe fese si in jurul abdomenului, atat la fete cat si la baieti. In cursul acestei explozii, baietii acumuleaza mai mult la nivel muscular si osos, iar fetele acumuleaza mai multa grasime, in special pe coapse si sani. Rezultatul este ca grasimea reprezinta cam 25% din totalul greutatii la fete si 15 – 20% la baieti.
Pe la varsta la care o fata are prima menstruatie sau cand s-a terminat explozia de crestere a unui baiat, exista diferente clare cu privire la forma corpului feminin si masculin. Hormonii sexuali masculini, respectiv feminini, ca si ereditatea, justifica majoritatea acestor diferente. Acesti hormoni sunt, de asemenea, responsabili de schimbarile sexuale secundare, care, de obicei, caracterizeaza pubertatea.
Exista aproximativ doua sute de conditii diferite care pot provoca probleme cu cresterea, fiecare avand cauze, simptome si tratamente diferite.
Aceste conditii pot fi grupate in trei tipuri principale, in functie de cauza. Acestea sunt:
Daca parintii sau alti membri ai familiei au o statura mica, este normal ca un copil sa creasca intr-un ritm mai lent decat prietenii si colegii sai. Cresterea intarziata cauzata de istoricul familial nu este o indicatie a unei probleme fundamentale. Copilul poate fi mai scurt decat media doar din cauza geneticii.
Copiii cu aceasta afectiune sunt mai scunzi decat media, dar cresc la o inaltime normala. Ei au, de obicei, o „varsta osoasa” intarziata, ceea ce inseamna ca oasele lor se maturizeaza mai greu decat ar fi trebuit la varsta lor. De asemenea, tind sa ajunga la pubertate mai tarziu decat colegii si prietenii lor. Acesti copii vor avea o inaltime sub medie in anii adolescentei timpurii, insa au tendinta sa-i prinda pe ceilalti din urma la varsta adulta.
In conditii normale, hormonul de crestere sprijina dezvoltarea tesuturilor corporale. Copiii cu deficit partial sau total al hormonului de crestere nu se vor putea inalta suficient.
Bebelusii sau copiii cu hipotiroidism au o glanda tiroida subactiva. Tiroida este responsabila cu eliberarea hormonilor care sprijina cresterea normala. Din aceasta cauza, cresterea intarziata este un potential semn al unei tiroide subactive.
Sindromul Turner este o afectiune genetica in care unul dintre cromozomii X ai femeilor dispare partial sau in totalitate. Sindromul Turner afecteaza aproximativ 1 din 2500 de femei. Cu toate ca fetitele cu sindrom Turner produc cantitati normale ale hormonilor de crestere, organismele lor nu le utilizeaza in mod eficient.
Printre cauzele mai putin frecvente ale cresterii intarziate se numara:
Cu toate ca unele alimente pe care copiii le consuma, in special alimentele grase si consumarea prea multor alimente contribuie la cresterea lor excesiva, aceasta este cauzata in cea mai mare parte de secretia excesiva a hormonilor de crestere.
Unele probleme de crestere pot fi imediat diagnosticate la nastere, deoarece copilul poate fi anormal de mic pentru varsta lui. Cu toate acestea, multe tulburari de crestere la copii sunt observate mult mai tarziu, cand copilul pare mai mic decat colegii sai sau cand creste prea putin pe durata unui an.
Simptomul principal care poate indica o problema de crestere este acela ca micutul creste mai putin de doi centimetri pe an dupa implinirea varstei de 3 ani. Simptomele problemelor de crestere pot fi asemanatoare cu ale altor tulburari sau afectiuni medicale.
In cazul copiilor care cresc brusc in intaltime, doctorii explica: „Atunci cand vedeti un copil cu varsta intre sase si zece ani, care arata mai inalt si mai mare decat varsta sa, dezvolta sani, isi incepe perioada menstruala, ii cresc barba si parul pubian, inseamna ca se confrunta cu o secretie excesiva a hormonilor de crestere.“
Pentru a primi un diagnostic, consultati intotdeauna medicul
Diagnosticarea unor tulburari de crestere la copii trebuie facuta de medicul pediatru. Metoda utilizata pentru diagnostic va depinde de tipul de tulburare de crestere prezentata de copil. Medicul va pune intrebari despre istoricul medical si il va examina fizic pe cel mic. In plus, va mai efectua si cateva teste de diagnosticare:
Tratamentul depinde de cauza tulburarii de crestere. Daca problemele de crestere sunt provocate de genetica (faptul ca rudele sunt mici de statura) sau intarzierea constitutionala a cresterii, medicii nu recomanda de obicei tratamente sau interventii.
Pentru alte cauze care stau la baza, urmatoarele tratamente sau interventii ii pot ajuta sa inceapa sa creasca normal.
Daca cel mic este diagnosticat cu deficit de hormon de crestere, medicul poate recomanda administrarea injectiilor cu acest tip de hormoni. Injectiile pot fi facute acasa de catre un parinte, de obicei o data pe zi.
Acest tratament va continua probabil mai multi ani, pe masura ce copilul continua sa creasca. Medicul va monitoriza eficacitatea tratamentului cu hormoni de crestere si va ajusta dozajul in consecinta.
Medicul poate prescrie medicamente de inlocuire a hormonului tiroidian pentru a compensa functionarea slaba a tiroidei copilului. In timpul tratamentului, medicul va supraveghea in mod regulat nivelurile hormonului tiroidian. Unii copii scapa de aceste tulburari in cativa ani, in timp ce altii ar putea avea nevoie sa continue tratamentul pentru tot restul vietii.
Chiar daca micutii cu acest sindrom produc hormoni de crestere in mod natural, organismele lor ii utilizeaza mai eficient atunci cand sunt administrati prin injectii. Intre varsta de patru si sase ani, medicul poate recomanda inceperea injectiilor zilnice cu hormoni de crestere.
De asemenea, aceste injectii pot fi administrate acasa de catre parinti. Daca injectiile nu isi fac efectul, medicul poate ajusta doza.
Principalul remediu homeopatic cu tropism asupra oaselor, structurilor peri-osoase, a sistemului limfatic si a mucoaselor este Calcarea phosphorica, sau fosfatul de calciu.
Acesta este primul remediu al fracturilor si tulburarilor de crestere la copiii de constitutie fosforica, adica subtiri, longilini, delicati, predispusi infectiilor respiratorii superioare frecvente.
Dar aceasta sare de calciu, Calcarea phosphorica poate interveni curativ oriunde exista tesut osos, articulatii si suturi osoase (este remediu unic pentru dureri care survin pe suturi osoase, de exemplu dureri ale simfizei pubiene la femei sau dureri ale articulatiilor sacro-iliace, atat la copii, cat si la adulti).
Exista o explicatie biochimica pentru care aceasta sare de calciu, Calcarea phoshorica, in dilutii mici, este mai des recomandata decat celelalte forme de calcarea si anume, faptul ca forma in care calciul se depune in zona fibroasa a osului este predominant hidroxiapatitul, adica un fosfat de calciu. De aceea, in toate tulburarile de crestere, cu demineralizare si rarefiere a tramei osoase, se pot indica sarurile de calciu tip Calcarea corespunzatoare constitutiei pacientului, in dilutie medie saumare.
Constitutia fosforica este frecvent predispusa la aparitia afectiunilor coloanei vertebrale si a oaselor lungi, care sunt mai fine, mai gracile, decat la alte constitutii. Calcarea phosphorica este remediul copiilor care au crescut prea repede. Asa numitele ”dureri osoase de crestere”, care apar de obicei in lungul tibiei, dar care pot aparea si pe coloana sau la nivelul femurului etc, raspund foarte bine la administrarea de Apatit D6, de 2-3 ori pe zi, timp de 2-3 luni de zile.
La adolescentii fosforici apare un dezechilibru intre crestere si soliditatea coloanei, ceea ce ii face sa adopte o pozitie curbata, cu umerii cazuti (stau ”cocosati”, spre disperarea mamelor, care le repeta frecvent sa ”stea drepti”, dar spatele lor nu are putere pentru adoptarea unei pozitii verticale).
La acesti adolescenti, toata coloana vertebrala poate fi dureroasa, dar mai frecvent sensibilitatea apare la nivelul coloanei toracale, iar contractura musculaturii paravertebrale poate fi si ea intensa si dureroasa. La palpare si apofizele spinoase ale vertebrelor toracale sunt, de asemenea, dureroase.
Tratamentul precoce cu Calcarea phosporica CH30, o data pe saptamana, insotit de Apatit D6, de 2-3 ori pe zi, 3 luni sau 6 luni pe an, in perioada cresterii la copii si adolescenti, poate sa ajute depasirea acestor probleme si echilibrarea constitutiei osoase delicate.
Tratamentul poate fi asociat in mod benefic cu preparatele gemoterapice indicate in tulburarile de crestere, precum si cu suplimente minerale si cu o alimentatie bogata in minerale si vitamine.
Daca tulburarea este diagnosticata si tratata la timp, copiii pot ajunge la o inaltime normala sau aproape normala.
Parintii trebuie sa solicite ajutor specializat astfel incat copilul sa nu ramana la o intaltime mica si pentru a preveni eventualele complicatii. Odata ce placile cartilaginoase de crestere de la capetele oaselor (epifize) s-au inchis la maturitate, copiii nu vor mai creste in inaltime.
Referinte: