Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva este una dintre tulburarile de personalitate, caracterizata printr-un tipar cronic si pervaziv de perfectionism, rigiditate, nevoia de control, afectivitate negativa. Afla care sunt posibilele cauze, cum se manifesta si ce optiuni de tratament exista.
1. Ce este tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva?
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Tratamentul in tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva consta intr-un tipar cronic si pervaziv caracterizat de ordine, perfectiune, rigiditate, control. Iar aceste nevoi si tipare de comportament impiedica persoana sa fie flexibila, deschisa, interferand cu numeroase arii ale vietii sale.
Statisticile arata ca este printre cele mai frecvente tipuri de tulburari de personalitate care apar in populatia generala, alaturi de tulburarea de personalitate evitanta. Estimarile arata o prevalenta cuprinsa intre 2,1 % si 7,9 % din populatie. In ceea ce priveste genul, tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva este diagnosticata de doua ori mai frecvent in randul femeilor decat al barbatilor.
Persoanele cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva se caracterizeaza printr-o rigurozitate excesiva, o nevoie coplesitoare de ordine, reprezentari rigide despre modul in care lucrurile trebuie sa functioneze. Cand cineva nu procedeaza conform acestor reprezentari, persoanele resimt un puternic disconfort, iar cei din afara ii percep ca fiind foarte incapatanati. Sunt foarte economi, isi fac planuri pentru orice eventualitate. De asemenea, nevoia de perfectiune apare in toate domeniile vietii lor. La suprafata, persoanele pot parea increzatoare in sine, foarte organizate, meticuloase, orientate catre rezultate si performanta. Insa pentru cei apropiati, interactiunile cu ei pot fi destul de dificile.
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva face parte din clusterul C al tulburarilor de personalitate, alaturi de tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate evitanta.
Comorbiditatea se refera la existenta unui risc mai ridicat ca o tulburare sa coexiste alaturi de o alta/altele. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva este comorbida cu tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietatea generalizata, depresia.
Desi la nivel de nume le diferentiaza doar termenul „personalitate” care apare la una dintre denumiri, in termeni de caracteristici le diferentiaza mai multe:
Cele doua tulburari sunt comorbide, in sensul ca exista sanse mari sa apara impreuna.
Cauzele exacte ale tulburarilor de personalitate nu se cunosc. Se presupune ca o combinatie complexa a factorilor biologici (genetici) si a factorilor de mediu se afla la baza dezvoltarii tulburarilor de personalitate.
Unele teorii sugereaza ca persoanele cu acest tip de tulburare de personalitate au fost crescuti de parinti indisponibili emotional sau hiperprotectivi sau extrem de controlatori. De asemenea, este posibil ca in copilarie sa fi fost aspru pedepsiti. Iar trasaturile specifice tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive sa se fi dezvoltat ca mecanisme de coping (de gestionare) a situatiilor (pedepselor), facand eforturi pentru a deveni perfecti si obedienti.
In cazul tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive factorii culturali joaca un rol important. In societatile sau in religiile foarte autoritare, regulile stricte impuse de acestea pot avea un impact asupra dezvoltarii in copilarie si ulterior la nivelul trasaturilor de personalitate.
Cercetarile sugereaza ca si factorii genetici ar juca un rol in dezvoltarea acestui tip de tulburare.
Tulburarile de personalitate constau in tipare dezadaptative, inflexibile si intransigente, de gandire si comportament, care au un puternic impact asupra mai multor domenii ale vietii si care produc multa suferinta.
Cum se simte si se manifesta tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva:
Conform DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale), diagnosticul tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive presupune sa fie indeplinite cel putin 4 dintre urmatoarele opt criterii:
1. Preocuparea fata de detalii, reguli, liste, ordine, organizare, un anumit program, pana in punctul in care se pierde din vedere ideea principala a activitatii in sine.
2. Manifestarea perfectionismului interfereaza cu indeplinirea sarcinii.
3. Devotament excesiv fata de munca si productivitate, pana la excluderea activitatilor placute si a relatiilor de prietenie.
4. Constiinciozitate foarte ridicata, scrupulozitate si lipsa de flexibilitate in materie de moralitate, etica sau valori. (Acest criteriu nu este explicat de identificarea culturala sau religioasa a persoanei.)
5. Inabilitatea de a renunta la obiecte folosite sau care nu le mai sunt necesare, chiar si atunci cand acestea nu au o valoare sentimentala pentru ei.
6. Reticenta de a delega activitati sau de a lucra cu alte persoane, cu exceptia situatiilor in care acestia s-ar supune in totalitate modului sau de a face lucrurile.
7. Un stil zgarcit de a chelui banii, atat in ceea ce priveste propria persoana, cat si pe ceilalti. Convingerea este ca banii trebuie stransi pentru viitoare catastrofe.
8. Rigiditate si incapatanare.
Diagnosticul acestei tulburari se stabileste atunci cand aceste trasaturi si caracteristici duc la o afectare in functionarea sociala, profesionala si/sau relationala. Pentru ca e necesar sa fie indeplinite minimum patru din cele opt criterii, doua persoane pot fi diagnosticate cu aceasta tulburare si sa se manifeste complet diferit de la una la alta.
La fel ca in cazul altor tulburari de personalitate, trasaturile tulburarii de personalitate obsesiv-compulsiva se incadreaza pe un continuum. Astfel, unele persoane pot avea trasaturi din spectrul acestei tulburari, fara sa fie un diagnostic al acestei tulburari de personalitate.
Chiar daca o persoana cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva se simte confortabil cu modul sau de a fi si a face lucrurile, nu inseamna ca nu resimte dificultatile pe care le are in relatii. De asemenea observa ineficienta de la locul de munca. Deseori insa, persoanele cu aceasta tulburare de personalitate ajung la terapie doar cand simt amenintarea pierderii unor relatii sau a unui loc de munca.
Studiile arata ca, in cazul acestei tulburari de personalitate, terapia de grup poate avea un mare succes. A fi alaturi de alte persoane care trec prin aceleasi dificultati, care traiesc aceleasi disconfort si emotii dificile le poate arata ca nu sunt singuri. De asemenea, in cadrul grupului, pot invata si exersa o serie de abilitati care sa ii ajute sa isi faca viata mai buna si sa-si imbunatateasca relatiile.
Totodata, terapia individuala poate avea efecte foarte bune pe deprinderea unor abilitati. In constientizarea si schimbarea unor tipare rigide de gandire si comportament disfunctionale; in flexibilizarea asteptarilor si standardelor nerealiste si rigide. Pentru ca persoanele cu acest tip de personalitate apreciaza structura, studiile arata ca raspund bine la psihoterapia cognitiv-comportamentala. Aceasta consta intr-o abordare pragamatica, structurata si sistematica, orientata pe rezolvarea de probleme.
Medicatia poate fi utila in cazul in anxietatii si depresiei, care pot aparea alaturi de aceasta tulburare de personalitate.
(1) Obsessive Compulsive Personality Disorder (OCPD) – https://iocdf.org/wp-content/uploads/2014/10/OCPD-Fact-Sheet.pdf
(2) Living with obsessional personality – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5709690/
(3) Obsessive-Compulsive Personality Disorder – https://www.psychologytoday.com/us/conditions/obsessive-compulsive-personality-disorder
(4) Obsessive–Compulsive Personality Disorder: a Current Review – https://link.springer.com/article/10.1007/s11920-014-0547-8