Tulburarea de alimentatie compulsiva este o afectiune severa, amenintatoare de viata, care consta in episoade recurente de consum al unor cantitati foarte mari de mancare, consum asupra caruia persoana nu are control si dupa care se simte vinovata. Cand si de ce apare aceasta tulburare, cum se manifesta si cum poate fi tratata?
1. Ce este tulburarea de alimentatie compulsiva?
2. Simptome
3. Cauze
4. Diagnostic
5. Cum se trateaza tulburarea de alimentatie compulsiva?
Tulburarile alimentare sunt afectiuni care au un puternic impact asupra sanatatii fizice si emotionale a persoanelor afectate. Tulburarea de alimentatie compulsiva este una dintre cele mai comune tulburari de alimentatie, fiind pe primul loc in SUA.
Multi dintre noi mananca uneori prea mult, intr-un timp scurt. Insa atunci cand supraconsumul alimentar are loc in mod regulat, pe fondul unui sentiment al lipsei de control si al imposibilitatii de a opri mancatul, poate fi vorba de tulburarea de alimentatie compulsiva.
Tulburarea de alimentatie compulsiva (binge eating disorder) presupune consumul repetat al unor cantitati foarte mari de mancare intr-un timp scurt, pana cand individul se simte inconfortabil de plin; dupa care resimte vina, deprimare sau dezgust fata de sine, se invinovateste pentru lipsa sa de control si/sau se ingrijoreaza despre posibilele efecte negative ale mancatului compulsiv.
Un episod de mancat compulsiv poate fi declansat de mai multi factori (“triggers”), insa cel mai frecvent este declansat atunci cand persoana se simte trista, furioasa, singura, plictisita. In timpul acestui episod, persoana poate manca foarte mult, chiar daca nu ii este foame si continua sa manance mult dupa ce devine satula, ajungand la disconfort. De cele mai multe ori, nu poate controla mancatul si nu se poate opri. Spre deosebire de bulimie, nu apar comportamente prin care persoana sa compenseze pentru excesul alimentar, cum ar fi sa isi provoace varsaturi, sa se infometeze sau sa faca sport in exces.
Pe moment, mancatul compulsiv poate aduce o usurare, o linistire a emotiilor dificile de la inceput. Insa dupa episodul de mancat compulsiv, apar rusinea, vina, dezgustul fata de sine. Si astfel ia nastere acest cerc vicios: persoana mananca ca sa se simta mai bine, apoi se simte mult mai rau decat inainte si ulterior recurge din nou la mancatul compulsiv, ca sa se linisteasca si sa se simta mai bine.
Aceasta tulburare de alimentatie are o serie de riscuri pentru sanatate: obezitatea, fluctuatiile greutatii corporale, respectiv efectul yo-yo al dietelor si curelor de slabire, stigmatul asociat greutatii corporale ridicate. Statisticile pentru SUA estimeaza ca pana la doua treimi dintre persoanele cu tulburare de alimentatie compulsiva sufera de obezitate. Obezitatea creste riscul pentru o serie de probleme de sanatate, printre care: diabetul tip 2, boli cardiace, hipertensiunea arteriala, anumite tipuri de cancer, probleme cu ciclul mentrual, care pot afecta ovulatia, avand impact asupra capacitatii unei femei de a ramane insarcinata.
Desi multe persoane cu aceasta tulburare au o greutate corporala ridicata, poate fi diagnosticata la orice greutate, la ambele genuri si mult mai frecvent la adulti decat la persoane mai tinere.
De asemenea, persoanele cu aceasta tulburare de alimentatie prezinta un risc mai mare de stres, insomnie, depresie, anxietate, abuz de substante decat populatia generala.
Principalul simptom al tulburarii compulsive de alimentatie este consumul unor cantitati mari de alimente in perioade scurte de timp, deseori intr-un mod necontrolat.
Alte semne si simptome comune acestei tulburari includ:
Persoanele care sufera de aceasta tulburare nu pot sa controleze mancatul compulsiv, chiar daca isi doresc sa se opreasca din mancat. Iar unele persoane se simt deconectate de ceea ce fac in timpul unui episod de mancat compulsiv sau chiar nu isi amintesc ulterior ce au mancat.
Episoadele de mancat compulsiv sunt fie spontane, fie planificate dinainte si eventual respectand un anumit ritual.
Nu se cunosc cu certitudine cauzele care stau la baza tulburarii de alimentatie compulsive; insa la fel ca in cazul tuturor tulburarilor mintale, este vorba de o combinatie complexa de factori genetici si de mediu, care contribuie la dezvoltarea acestora. Acesti factori pot include: o anumita predispozitie genetica catre dezvoltarea unor tulburari de alimentatie, imaginea corporala negativa, o stima de sine scazuta, un istoric familial de tulburari alimentare.
Unele studii arata ca persoanele cu aceasta tulburare folosesc mancatul compulsiv ca pe o maniera de a face fata unor emotii precum furia, tristetea, plictiseala, anxietatea, stresul. Acest comportament poate incepe inca din copilarie, prin faptul ca parintii folosesc mancarea pentru a-i alina sau a-i recompensa pe copii. Totodata, criticile frecvente la care sunt expusi copiii privind corpul sau greutatea lor ii pot face mai vulnerabili la dezvoltarea unor tulburari de alimentatie mai tarziu in viata. Totodata, si abuzurile suferite in copilarie pot fi un factor de risc pentru aparitia acestor tulburari.
Tulburarea de alimentatie compulsiva a fost introdusa in ultima editie a Manualului de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale, respectiv DSM-5. Tulburarea este descrisa dupa urmatoarele criterii de diagnostic:
Episoade recurente de mancat compulsiv. Un episod de mancat compulsiv se caracterizeaza simultan prin:
Episoadele de mancat compulsiv sunt asociate cu cel putin 3 dintre urmatoarele aspecte:
Suferinta ridicata privind episodul de mancat compulsiv.
Mancatul compulsiv apare, in medie, cel putin o data pe saptamana timp de 3 luni.
Mancatul compulsiv nu este asociat cu comportamente compensatorii (de exemplu, provocarea varsaturilor) ca in bulimie si nu are loc simultan cu bulimia sau anorexia.
Tulburarile de alimentatie pot afecta deopotriva sanatatea fizica si emotionala, de aceea este important ca persoanele sa solicite ajutor specializat. Cu cat mai repede fac acest lucru, cu atat sansele recuperarii fizice si emotionale sunt mai mari.
Cu tratamentul potrivit si suport, tulburarea de alimentatie compulsiva se vindeca, insa este nevoie de timp, de rabdare si de disponibilitatea persoanei.
Ce pot face pe cont propriu persoanele care se confrunta cu aceasta tulburare:
Mai multe informatii despre ce inseamna o relatie sanatoasa cu mancarea si cum o putem dezvolta gasiti in acest articol.
Daca toate aceste practici nu dau rezultate, iar persoanele continua sa manance compulsiv si sa nu poata controla deloc acest comportament, este indicat sa apeleze la specialisti, respectiv un psihoterapeut specializat in a lucra cu tulburarile de alimentatie si un nutritionist.
In cadrul psihoterapiei, persoana invata si pune in practica o serie de informatii si aspecte care sa o ajute sa capete control si sa gestioneze mai usor impulsul de a manca compulsiv:
De asemenea, daca persoana sufera si de depresie, anxietate, fobie sociala sau alte tulburari mintale, si acestea vor face obiectul psihoterapiei.
Consilierea nutritionala este de asemenea importanta in tulburarile de alimentatie, ajutand persoana sa isi dezvolte obiceiuri alimentare sanatoase.
(1) Binge Eating Disorder – https://www.nationaleatingdisorders.org/learn/by-eating-disorder/bed
(2) What Are Eating Disorders? Health Consequences – https://www.nationaleatingdisorders.org/health-consequences
(3) Binge Eating Disorder – https://www.nhs.uk/conditions/binge-eating/
(4) Binge Eating Disorder – https://www.beateatingdisorders.org.uk/types/binge-eating-disorder
(5) Binge Eating Disorder – https://www.helpguide.org/articles/eating-disorders/binge-eating-disorder.htm
(6) Binge Eating Disorder – https://www.womenshealth.gov/mental-health/mental-health-conditions/eating-disorders/binge-eating-disorder
1 Comment
SSRI sunt un tratament de linia a doua pentru tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) la adul?i cu deficien?a func?ionala blanda ?i constituie tratament de prima linie la cei cu deficien?a moderata sau severa. La copii, SSRI poate fi considerat ca fiind terapie de linia a doua pentru cei cu deficien?a de la moderata la severa, cu monitorizare atenta a efectelor psihiatrice adverse.