Tricotilomania – cauze, simptome si tratament
Afla din articolul de mai jos ce este tricotilomania, care sunt cauzele si factorii declansatori, cum se manifesta si ce metode de tratament se folosesc.
CUPRINS:
1. Ce este tricotilomania?
2. Simptome
3. Ce cauzeaza tricotilomania?
4. Diagnostic si tratament
Ce este tricotilomania?
Tricotilomania este o tulburare mentala ce duce la dorinta patologica si impulsul coplesitor de a smulge firele de par. Circumstantele stresante intensifica acest comportament, dar smulgerea parului apare si in stari de relaxare si distragere a atentiei. De obicei, persoanele tind sa smulga fire de par de pe scalp, dar alteori pot smulge si sprancenele, genele sau parul din orice alta zona a corpului.
Cu totii ne confruntam cu anxietatea si stresul in felul nostru. Pentru persoanele cu tricotilomanie, aceasta poate include un impuls coplesitor de a-si smulge parul. In timp, smulgerea firelor in mod repetat poate duce la rarirea parului, zone fara par pe scalp si probleme cu cresterea parului, dar si multa suferinta emotionala.
In timp, cei afectati de tricotilomanie pot prezenta reactii adverse precum mancarime sau furnicaturi in zona de unde a fost smuls sau tras parul, zone pe scalp fara par, caderea vizibila si rarirea parului, iritatii ale scalpului, anxietate sociala. Smulgerea parului afecteaza, de asemenea, starea de spirit si stima de sine a unei persoane. Atunci cand efectele fizice ale acestei tulburari sunt evidente, oamenii pot simti rusine, isi pot pierde increderea si pot evita situatiile sociale. De asemenea, unele persoane pot avea tendinta de a manca firele de par smulse – tricofagie. Acest lucru poate cauza probleme si blocaje gastrointestinale.
Forme de tricotilomanie
Exista doua forme principale de tricotilomanie – automata si concentrata. In forma automata, persoana in cauza nu isi da seama ca face acest lucru decat dupa ce s-a intamplat deja. De exemplu, se poate uita la televizor si apoi isi da seama ca patul este plin de par pe care l-a smuls. In forma concentrata, persoana face intentionat acest lucru pentru a se simti mai bine. Adesea, asteapta pana cand este singura in incapere pentru a face acel comportament. Pe langa aceste doua tipuri principale, exista si o forma mixta, ce implica o asociere intre forma automata si forma concentrata.
Simptome
Aceasta nevoie intensa patologica de a smulge firele de par poate sa apara si sa treaca o perioada in unele cazuri. De asemenea, comportamentul poate sa apara uneori si in somn. Desi se poate manifesta diferit in functie de persoana, are in general cinci caracteristici distincte:
- smulgerea recurenta a parului ce duce la caderea vizibila a firelor;
- senzatie crescanda de tensiune imediat inainte de a smulge firele sau atunci cand persoana incearca sa reziste acestui comportament;
- sentimente de placere, multumire si usurare cand persoana smulge firele de par;
- tulburarea nu poate fi explicata de o alta problema mentala si nu este din cauza unei afeciuni medicale generale, ca alopecia areata;
- provoaca suferinta emotionala semnificativa si afecteaza domeniul social, ocupational sau alte domenii ale vieii.
Majoritatea persoanelor cu tricotilomanie smulg fire de par de pe scalp, dar alte persoane pot sa smulga fire si din alte zone, precum sprancene, gene, barba sau mustata etc.
Efecte si complicatii
Desi poate sa nu para deosebit de grava, tricotilomania poate avea un impact negativ major asupra vietii. Complicatiile pot include:
- stres emotional – multe persoane resimt rusine si jena, au stima de sine scazuta, depresie, anxietate din cauza starii;
- probleme sociale – problema poate duce la evitarea anumitor situatii si activitati sociale;
- leziuni ale pielii si parului – cicatrici si alte daune, inclusiv infectii, zone fara par sau caderea intensa a parului si rarirea sa;
- probleme gastrointestinale daca firele de par sunt inghitite – formarea unei mingi de par sau tricobezoar la nivelul tractului digestiv – in timp poate cauza pierdere in greutate, varsaturi, obstructie intestinala etc.
Ce cauzeaza tricotilomania?
Nu se cunoaste cauza exacta a tricotilomaniei. Poate exista o componenta ereditara in multe cazuri. Factorii de mediu pot juca, de asemenea, un rol. Multe persoane nici nu constientizeaza in prima etapa ca au acest fel de comportament. In timp, constientizarea poate duce la sentimente de anxietate si jena. Acest lucru creeaza un ciclu de anxietate, tragerea parului si smulgerea, ameliorarea temporara a starii si apoi iar anxietate si dorinta de smulgere a parului etc. Tricotilomania se dezvolta de obicei chiar inainte sau in timpul adolescentei timpurii – cel mai adesea intre 10 – 13 ani – si este adesea o problema pe tot parcursul vietii. Situatiile sau evenimentele extrem de stresante pot declansa tricotilomania in cazul anumitor persoane.
Tricotilomania este o problema de sanatate mentala care este uneori legata de alte afectiuni, cum ar fi:
- tulburarea obsesiv-compulsiva;
- anxietate;
- depresie;
- tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD);
- sindrom Tourette;
- dermatilomanie (tulburare in care apare nevoia patogena si repetitiva, incontrolabila de lezare a pielii – de a ciupi, zgaria pielea).
Insa, retineti ca nu toti cei care au aceste tulburari vor experimenta tricotilomanie. Tricotilomania este o boala relativ rara, afecteaza 1 -2% din populatie. Poate afecta persoane de toate varstele. Cu toate acestea, pare sa fie mult mai frecventa in randul copiilor si adolescentilor decat in randul adultilor. Aproximativ 90% dintre adultii cu aceasta afectiune sunt femei.
Vezi si: Stresul si caderea parului
Diagnostic si tratament
Deoarece tricotilomania poate semana cu alte afectiuni medicale (asociate cu diferite tipuri de cadere a parului, cum ar fi alopecia areata), diagnosticul de tricotilomania necesita adesea atat o evaluare dermatologica, dar si o evaluare psihiatrica. Diagnosticul poate fi complicat, deoarece alopecia areata in sine poate declansa uneori tricotilomanie. De asemenea, atat la adolescenti, cat si la adulti, un diagnostic de tricotilomanie poate fi ingreunat si mai mult de reticenta persoanei de a-si recunoaste comportamentul de tragere si smulgere a parului.
Pentru a stabili un diagnostic trebuie indeplinite unele criterii. In primul rand, smulgerea parului trebuie sa fie o problema recurenta si de obicei apar incercari repetate de a reduce sau de a opri smulgerea parului. De asemenea, acest comportament provoaca efecte emotionale, suferita si afectarea domeniilor sociale, ocupationale etc. In plus, smulgerea parului sau caderea parului nu trebuie sa fie atribuita unei alte afectiuni medicale (de exemplu, o afectiune dermatologica) si nu trebuie sa fie explicata mai bine de simptomele unei alte tulburari mentale. Medicul va exclude orice alte cauze ale caderii parului.
Cum se trateaza tricotilomania?
Tratamentul tricotilomaniei depinde de severitatea simptomelor. Recomandarile de tratament includ:
Terapie cognitiv-comportamentala
Terapia cognitiv-comportamentala se concentreaza pe intelegerea functiei si tiparelor comportamentului, constientizarea si urmarirea comportamentului, invatarea de noi modalitati de reglare a emotiilor, dezvoltarea de noi obiceiuri fizice, practicarea tehnicilor de relaxare fizica si utilizarea interventiilor din mediu.
Terapia cognitiv-comportamentala poate fi eficienta, in special o forma cunoscuta sub numele de antrenament pentru inversarea obiceiurilor. De asemenea, poate fi combinata cu alte terapii cognitive. Aceste terapii pot ajuta persoana sa identifice ceea ce o determina sa smulga firele de par si sa elaboreze strategii pentru a evita acest comportament.
Antrenamentul de inversare a obiceiurilor este un tip de terapie de actioneaza in mai multe etape:
- antrenament de constientizare – cresterea gradului de constientizare a unei persoane cu privire la simptomele si factorii declansatori;
- antrenament de raspuns competitiv – inlocuirea comportamentului de smulgere a parului cu un alt comportament;
- motivare – gasirea unor modalitati de a ramane motivat pentru a opri comportamentul;
- antrenament de relaxare – practici de relaxare, ca meditatia sau tehnicile de respiratie, pentru reducerea stresului;
- antrenament de generalizare – exersarea noilor abilitati invatate in diferite situatii, incat noul comportament sa devina automat.
Medicamente
Medicamentele, inclusiv antidepresivele si antipsihoticele, pot avea un efect asupra tricotilomaniei.
Cele doua metode de tratament care s-au dovedit a fi cele mai eficiente sunt terapia cognitiv-comportamentala si medicamentele, care sunt in general utilizate in combinatie, dar terapia este esentiala, deoarece simptomele revin la oprirea medicatiei de obicei. Avand in vedere ca tricotilomania coexista adesea cu alte boli mentale, este util sa invatati si sa practicati tehnici de relaxare, inclusiv respiratie profunda, meditatie mindfulness si relaxare progresiva.
Referinte:
(1) https://www.healthdirect.gov.au/trichotillomania
(2) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493186/
(3) https://anxietyinstitute.com/what-we-treat/ocd-and-related-behaviors/compulsive-hair-pulling-trichotillomania/
(4) https://www.alopecia.org.uk/trichotillomania-hair-pulling
(5) https://www.aao.org/eye-health/diseases/trichotillomania-hair-pulling-disorder-eyelashes
(6) https://dermnetnz.org/topics/trichotillomania
(7) https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/trichotillomania/symptoms-causes/syc-20355188
Surse foto: Pixabay, Pexels
