Sindromul Peutz-Jeghers – cauze, simptome, tratament

Sindromul Peutz-Jeghers este o boala mostenita rara caracterizata prin aparitia de polipi gastrointestinali si o pigmentare la nivelul pielii si mucoaselor. Aflati mai multe despre simptomele acestui sindrom si metodele de tratament disponibile.

Cuprins:

1. Informatii generale
2. Simptome
3. Cauze
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Complicatii

Informatii generale

Sindromul Peutz-Jeghers (SPJ) este o afectiune ereditara care ii pune pe oameni sub un risc crescut de a dezvolta polipi hamartomatosi la nivelul tractului digestiv, precum si cancere la san, colon si rect, pancreas, stomac, testicule, ovare, plamani, col uterin, dar si alte tipuri. Fara supraveghere medicala adecvata, riscul de cancer la persoanele cu SPJ poate fi de pana la 93%. Hamartomul este o formatiune care se dezvolta la nivelul unui tesut cu aspect normal si care se acumuleaza intr-o tumora benigna (noncanceroasa). In cazul SPJ, polipii hamartomatosi se dezvolta de cele mai multe ori in intestinul subtire si gros si pot provoca hemoragii sau alte probleme, cum ar fi un blocaj intestinal.

Cand pot aparea primele semne

Unele semne ale sindromului pot aparea in copilarie odata cu dezvoltarea unor zone pigmentate pe piele si in gura, numite hiperpigmentare muco-cutanata. Persoanele cu sindromul Peutz-Jeghers tind sa dezvolte pistrui de culoare mov sau maro inchis, in special in jurul gurii si pe buze, degetele de la maini sau de la picioare. Pistruii apar in general in copilarie si se estompeaza adesea cu varsta. De aceea, pistruii nu sunt vizibili la un adult cu sindromul Peutz-Jeghers nou diagnosticat cu cancer. Un alt semn al maladiei este dezvoltarea de polipi hamartomatosi la nivelul tractului gastrointestinal. Acestia pot provoca sangerare si blocaje. Varsta medie la care apar simptomele gastrointestinale este de 10 ani.

Simptome

Asocierea polipilor gastrointestinali (hamartoame) cu macule pigmentate cu localizare diferita. Cel mai frecvent apar la nivelul buzelor si regiunii periorale (94%), pe maini (74%), mucoasa bucala (66%) si picioare (62%). Hamartoamele sunt prezente la circa 88 % din pacienti, cu localizare tipica la nivelul intestinului subtire (64%), colon (64%), stomac (49%) si rect (32%).

S-au descries si cazuri rare cu localizare la nivelul vezicii urinare, pelvisului renal, plamanilor si narilor. Histologia caracteristica a hamatoamelor este prezenta unei arborizatii de fibre musculare netede la nivelul polipului, dand un aspect de pseudoinvazie, din cauza unor celule epiteliale, de obicei glandulare, care sunt inconjurate de fibrele musculare.

Pete pigmentare

La examenul fizic, petele pigmentare mucocutanate sunt tipice. Ele apar ca niste pete mici, netede, maronii sau negre, cu aspectul unor lenticulatii, situate cel mai frecvent perioral. Acestea au dimensiuni intre 1-5 mm si pot fi situate si pe degete, pe fata dorsala si palmara (62-74%) si periorificial (anus, zona genitala). Pigmentatia este rara la nivelul mucoasei intestinale.

Alte semne si simptome

• Polip rectal – poate fi descoperit la tuseul rectal; in cazuri rare (7%), cand atinge dimensiuni mari, acesta poate prolaba in afara anusului.
• Anemie
• Intususceptia intestinala (o afectiune grava in care o parte a intestinului patrunde in zona alaturata). Aceasta problema apare de obicei mai devreme din cauza faptului ca intestinul subtire incearca sa elimine un polip mare. Pacientii, care sunt de obicei tineri, prezinta simptome precum durere, greata si varsaturi. Acestia pot fi la pubertate sau in primii ani ai adolescentei.
• Ginecomastie si accelerarea cresterii;
• Tumora testiculara;
• Degete hippocratice;
• Exostoza.

Simptomele apar de obicei intre 10 si 30 ani sub forma de:

• ocluzie intestinala (43%);
• dureri abdominale (23%);
• rectoragii (14%);
• prolabarea polipului la nivel anal.

Cauze

In 1921, Peutz a descris, ca urmare a studierii unei familii olandeze, combinatia dintre polipoza gastrointestinala si petele mucocutanate de melanina. Jeghers a descris in 1949 alte 10 cazuri, intarind teoria lui Peutz.

Sindromul Peutz-Jeghers este un sindrom autozomal dominant determinat de o mutatie la nivelul genei STK1, cu mare penetranta. Apare un frecventa egala la femei si barbati. Este un sindrom rar, avand o frecventa in Statele Unite intre 1/60.000 si 1/300.000 cazuri. Varsta medie la diagnostic este 23 ani la barbati si 26 ani la femei. Leziunile pigmentare sunt prezente in primul an de viata si se pot decolora la pubertate, exceptie facand cele din regiunea bucala, radicand astfel suspiciunea acestei boli.

Fiziopatologie

Sindromul Peutz-Jeghers este determinat de o mutatie la nivelul genei STK11/LKB1 (serin/treonin kinaza 11), localizata pe cromozomul 19p13.3. Penetranta genei este variabila, determinand modificari fenotipice printre pacientii suferind de acest sindrom (numar inconstant de polipi, localizare diferita a maculelor) si permitand o variabilitate a localizarii neoplasmului.

Cum se transmite sindromul Peutz-Jeghers (SPJ)?

Sindromul Peutz-Jeghers (SPJ) este o afectiune mostenita (transmisa de la un membru al familiei). Aproximativ 50 la suta dintre indivizii cu sindrom Peutz-Jeghers au un parinte care sufera de acest sindrom. Celelalte persoane diagnosticate cu SPJ sunt primele din familie care au acest sindrom.

Exista un risc de 50 la suta ca un copil al unei persoane cu sindromul Peutz-Jeghers sa mosteneasca mutatia genetica. Exista, de asemenea, o sansa de 50% ca mostenitorul sa nu preia mutatia.

Factori de risc

Factorii de risc ai maladiei sunt:

• antecedente familiale de sindrom Peutz-Jeghers;
• episoade repetate de dureri abdominale la pacientii sub 25 ani;
• hemoragie digestiva de cauza necunoascuta la tineri;
• prolaps rectal;
• tulburari de menstruatie la femei (cauzate de hiperestrogenismul din tumorile sex cord);
• ginecomastie la barbati (cauzata probabil de productia de estrogeni de catre celulele Sertoli din tumorile testiculare);
• pubertate precoce;
• invaginatie intestinala cu ocluzie;

Incidenta neoplaziei creste incepand cu varsta de 30 ani si riscul, cumulat pe intreaga viata, este de 85%. Cea mai frecventa localizare este cea gastrointestinala (57%) si cea mamara (45%). Se observa o incidenta crescuta si a tumorilor ovariene, de col uterin, pancreas, plaman, uter si testicule. Acest fapt poate fi explicat prin mutatia genei STK11, implicata, se pare, in supresia tumorala, identificata la 70% din familiile cu sindromul Peutz-Jeghers.

Diagnostic

Analize de laborator

Medicii pot efectua o serie de teste de laborator, cum ar fi:

• anemie secundara sangerarii (polip ulcerat);
• deficit de fier;
• antigen carcinoembrionic (CEA) – screening si monitorizare a malignizarii;
• teste pentru hemoragie oculta din materiile fecale (hemoccult, FOBT).

Imagistica

De asemenea, pot fi recomandate si teste imagistice, de exemplu:

• test Pansdorf – localizare la nivelul intestinului subtire;
• endoscopie digestiva superioara – posibilitate de biopsie;
• colonoscopie – biopsie;
• capsula enteroscopica;
• enteroscopie intraoperatorie;
• ecografie/CT/RMN – pentru riscul de cancer pancreatic sau de vezicula biliara.

Alte proceduri

• polipectomie endoscopica (polipi hemoragici sau peste 5 mm) – confirmarea diagnosticului si controlul simptomelor;
• laparotomie exploratorie dictata de simptomatologie (complicatii) si tratament adecvat.

Diagnostic diferential

• polipoza adenomatoasa familiala;
• sindrom Bannayan-Riley-Ruvalcaba;
• boala Cowden;
• sindrom Cronkhite-Canada;
• polipoza adenomatoasa familala tip Gardner;
• sindrom polipos juvenil.

Diagnosticul sindromului Peutz-Jeghers este luat in considerare daca persoana are:

• Doi sau mai multi polipi Peutz-Jeghers
• Are polipi Peutz-Jeghers (indiferent de numarul lor) si rude diagnosticate cu aceasta maladie
• Pete caracteristice de culoare inchisa si un istoric familial de SPJ
• Polipi Peutz-Jeghers (indiferent de numarul lor) si pete caracteristice de culoare inchisa.

Testarea genetica

Daca indeplineste aceste criterii, persoana in cauza trebuie sa ia in considerare testarea si consilierea genetica. Testarea se face printr-o analiza de sange. Aproape toti pacientii cu sindromul Peutz-Jeghers vor avea o mutatie aparuta in gena STK11 / LKB1. Daca mutatia este identificata, membrii familiei pacientului pot fi testati pentru mutatia respectiva. Cei carora li s-a descoperit mutatia in gena STK11 / LKB1 sunt diagnosticati cu sindromul Peutz-Jeghers.

Persoanele diagnosticate cu SPJ ar trebui sa-si informeze rudele despre diagnostic si sa-i incurajeze sa solicite consiliere genetica. Aceasta presupune evaluarea istoricului personal, explorarea istoricului familial si testarea genetica pentru mutatia genei specifice sindromului, identificata in familie. De asemenea, pacientii vor afla cum pot sa se mentina sanatosi si cum pot sa previna aparitia cancerului.

Tratament

Prevenirea complicatiilor bolii se face prin diagnostic precoce si screening. Pacientii trebuie sa faca:

• examen fizic anual: san, abdomen, pelvis, testicule;
• analize de laborator anuale;
• rezectia endoscopica a polipilor hemoragici sau peste 5 mm (polipectomie endoscopica).

In plus, supravegherea transformarii maligne se face prin:

• test Pansdorf la 2 ani (localizare enterala);
• endoscopie digestiva superioara si colonoscopie la 2 ani;
• ecografie abdominala anuala (pancreas);
• ecografie pelvina (femei) si testiculara (barbati);
• mamografie la 25/30/35/38 ani, apoi la 2 ani pana la 50 ani;
• test Papanicolau anual.

Tratament chirurgical

Din pacate, pacientii cu sindrom Peutz-Jeghers sufera numeroase interventii in cursul vietii (laparoscopie/laparotomie). Procedurile folosite de chirurgi sunt:

• polipectomie;
• enteroscopie intraoperatorie;
• rezectie enterala in caz de: invaginatie, ocluzie, hemoragie;
• tratament chirurgical al neoplasmelor intestinale/extraintestinale asociate.

Supraveghere

Pacientii trebuie atent tinuti sub supraveghere de-a lungul vietii, prin:

• consultatie genetica premaritala;
• urmarire intr-un serviciu de gastroenterologie;
• consulturi urologice/ginecologice periodice;
• consulturi periodice pentru diagnosticul precoce al unei neoplazii;
• educarea pacientului cu Sindrom Peutz-Jeghers cu privire la posibilele complicatii ale bolii.

Morbiditate/mortalitate

Principalele cauze ale morbiditatii (in cazul polipozei enterale) sunt ocluzia intestinala si invaginatia (43%), durerea abdominala (23%), hematochezia (14%), prolapsul unui polip colonic (7%), cu debut tipic in decada 2-3 de viata.

50% dintre pacienti dezvolta neoplasm in jurul varstei de 57 ani. Riscul cumulat de a dezvolta un cancer este de 93% (la pacientii cu varsta intre 15-64 ani), frecventa fiind: esofag (0.5%), stomac (29%), intestin subtire (13%), colon (39%), pancreas (36%), plaman (15%), testicule (9%), san (54%), uter (9%), ovar (21%), col uterin (10%).

De asemenea, ocluzia intestinala apare la 50% din pacienti, de obicei localizata pe ansele enterale. Poate fi completa sau incompleta, iar cauza este ocluzia intestinala prin polip sau prin invaginatie. Unii pacienti se pot confrunta, de asemenea, cu periviscerita secundara interventiilor chirurgicale.

Prognostic

48 % dintre pacientii cu sindrom Peutz-Jeghers au dezvoltat si au pierdut lupta cu cancerul in jurul varstei de 57 de ani.

Complicatii

Complicatiile care pot aparea la pacientii cu sindrom Peutz-Jeghers sunt:

• invaginarea intestinala (43%), cu localizare enterala la 95% din pacienti;
• ocluzia intestinala prin polip voluminos;
• infarctul enteral;
• autoamputarea polipului;
• malignizarea.

Malignizarea este principalul risc al pacientilor cu sindrom Peutz-Jeghers, de 15 ori mai crescut ca in populatia generala. Localizarea neoplasmului poate fi gastrointestinala sau extraintestinala.

Referinte:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17362-peutz-jeghers-syndrome-pjs
2. https://www.cancer.net/cancer-types/peutz-jeghers-syndrome
3. https://dermnetnz.org/topics/peutz-jeghers-syndrome/