Sindromul Guillain-Barre – cauze, simptome, tratament

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune autoimuna rara, dar grava, in care sistemul imunitar ataca celulele nervoase sanatoase ale sistemului nervos periferic (SNP). Aflati mai multe despre cauzele si simptomele maladiei Guillain-Barre si ce tratamente sunt disponibile.

Cuprins:

1. Ce reprezinta sindromul Guillain-Barre?
2. Tipuri de sindrom Guillain-Barre
3. Cum se manifesta?
4. Cauze si factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Complicatii
8. Prognostic

Ce reprezinta sindromul Guillain-Barre?

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune rara in care sistemul imunitar ataca sistemul nervos. Primele simptome care apar sunt slabiciunea si furnicaturile la nivelul extremitatilor. Aceste senzatii se pot raspandi rapid, paralizand in cele din urma intregul corp. In forma sa cea mai severa, sindromul Guillain-Barre reprezinta o urgenta medicala. Majoritatea persoanelor care dezvolta aceasta afectiune trebuie sa fie spitalizate pentru a primi tratament.

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Guillain-Barre. Cu toate acestea, doua treimi dintre pacienti raporteaza simptomele unei infectii cu sase saptamani inainte de aparitia semnelor sindromului. Printre acestea se numara infectii respiratorii sau gastrointestinale sau infectia cu virusul Zika.

Exista leac pentru aceasta maladie?

Nu exista remediu pentru sindromul Guillain-Barre. Cu toate acestea, exista mai multe tratamente care pot ameliora simptomele si pot reduce durata bolii. Desi majoritatea oamenilor se recupereaza in urma simptomelor, rata mortalitatii este de 4-7%. Intre 60-80% dintre oameni pot sa mearga dupa sase luni. Pacientii pot prezenta efecte persistente, cum ar fi slabiciune, amorteala sau oboseala.

Tipuri de sindrom Guillain-Barre

Dupa ce la inceput credeau ca exista o singura forma a maladiei, specialistii au clasificat sindromul Guillain-Barre in mai multe tipuri. Principalele forme sunt:

• Poliradiculoneuropatia inflamatorie acuta demielenizanta (PIAD), cea mai frecventa forma a bolii in America de Nord si Europa. Cel mai intalnit semn al PIAD este slabiciunea musculara care incepe in partea inferioara a corpului si se raspandeste in sus.
• Sindromul Miller Fisher (SMF), in care paralizia se dezvolta la nivelul ochiului. SMF poate provoca, de asemenea, un mers inconstant. SMF este mai putin frecventa in SUA, dar mai frecventa in Asia.
• Neuropatia axiala motorie acuta (NAMA) si neuropatia axiala motorie senzoriala acuta (NAMSA) sunt mai putin frecvente in Statele Unite, insa sunt mai intalnite in China, Japonia si Mexic.

Cum se manifesta?

Sindromul Guillain-Barre debuteaza, de obicei, cu furnicaturi si slabiciune pornind de la picioare si raspandindu-se catre trunchi si brate. La aproximativ 10% dintre pacienti, simptomele incep la nivelul bratelor sau fetei. Pe masura ce sindromul avanseaza, slabiciunea musculara poate evolua spre paralizie.

Semnele si simptomele sindromului Guillain-Barre

• intepaturi, senzatii de ace in degetele de la maini si de la picioare, glezne sau incheieturi
• slabiciune in picioare care se raspandeste catre trunchi
• mers instabil sau incapacitatea de a merge sau de a urca scarile
• miscari faciale, cum ar fi vorbirea, mestecarea sau inghitirea, facute cu dificultate
• vedere dubla sau incapacitate de a misca ochii
• dureri severe care se pot agrava noaptea
• incontinenta urinara sau fecala
• frecventa cardiaca rapida
• tensiune arteriala scazuta sau mare
• respiratie dificila

De obicei, slabiciunea este cea mai semnificativa dupa doua saptamani de la debutul simptomelor.

Cand se recomanda vizita la medic

Luati legatura cu medicul daca aveti furnicaturi usoare in degetele de la picioare care nu par sa se raspandeasca sau sa se inrautateasca. Solicitati ajutor medical de urgenta daca aveti oricare dintre aceste semne sau simptome severe:

• furnicaturi care au aparut prima oara in picioare sau degetele de la picioare si se extind catre trunchi
• furnicaturi si/sau slabiciune care se raspandesc rapid
• dificultati de respiratie sau lipsa respiratiei atunci cand stati intins
• senzatie de sufocare cu saliva

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune grava care necesita spitalizare imediata, deoarece se poate agrava rapid. Cu cat tratamentul este acordat mai devreme, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.

Cauze si factori de risc

Cauzele exacte ale sindromului Guillian Barre nu sunt cunoscute inca.

In multe cazuri, afectiunea se dezvolta la cateva zile sau saptamani dupa o infectie a tractului digestiv sau respirator. Acest lucru sugereaza ca SGB ar putea avea o legatura cu infectiile. In cazuri mai rare, sindromul poate aparea in urma unei interventii chirurgicale, a altor infectii sau in urma unei vaccinari.

Unii medici considera ca infectiile virale si bacteriene pot schimba modul in care sistemul imunitar reactioneaza la nivelul nervilor periferici. Din aceasta cauza, exista riscul ca mielina si axonul subiacent sa nu mai fie recunoscute drept tesuturi corporale si sa fie atacate de sistemul imunitar.

Factori de risc

Exista cativa factori de risc cunoscuti ai maladiei, printre care:

• Sexul: barbatii sunt putin mai predispusi la a dezvolta acest sindrom.
• Varsta: Riscul creste odata cu varsta.
• Infectia cu bacteria Campylobacter jejuni: o cauza frecventa a intoxicatiilor alimentare, aceasta infectie apare uneori inainte de SGB.
• Virus gripal, HIV sau virus Epstein-Barr (VEB): Acestea au fost asociate in unele cazuri cu sindromul Guillain Barre.
• Mycoplasma pneumoniae: aceasta este o infectie bacteriana a plamanilor.
• Operatie: Unele interventii chirurgicale pot declansa SGB.
• Limfomul Hodgkin: Cancerul sistemului limfatic poate provoca SGB.
• Vaccinarea impotriva gripei sau vaccinarile copilariei: Acestea au fost, de asemenea, legate in cazuri rare de sindromul Guillain Barre.

Poate fi provocat de virusul Zika?

Descoperirile publicate in The Lancet sugereaza ca virusul Zika ar putea provoca SGB. Virusul Zika a fost asociat in trecut cu SGB. Legatura a fost descrisa pentru prima data in 2013 si 2014, cand incidenta sindromului Guillain Barre a crescut semnificativ in timpul unui focar de infectie cu Zika in insulele polineziene franceze.

Aceasta a fost prima dovada a unei astfel de legaturi, fiind necesare mai multe cercetari. Cu toate acestea, au existat cateva studii privind incidenta SGB in Polinezia Franceza si America Latina dupa focarele de infectie cu Zika din urma cu cativa ani. Infectia cu Zika a fost asociata cu simptome asemanatoare gripei la majoritatea oamenilor care au contractat boala, acest lucru fiind similar cu multe dintre infectiile care apar inainte de SGB.

Legatura cu vaccinarile

In 1976, a existat o crestere mica a riscului de a contracta SGB dupa vaccinarile impotriva virusului gripei porcine.

Cu toate acestea, cresterea a fost cu doar un caz suplimentar la 100.000. Cercetarile au aratat, de asemenea, ca oamenii sunt mai expusi riscului de a dezvolta sindromul Guillain Barre dupa un caz de gripa decat dupa vaccinare.

Diagnostic

Sindromul Guillain-Barre este dificil de diagnosticat la inceput. Acest lucru este cauzat de faptul ca simptomele sunt foarte similare cu cele ale altor afectiuni neurologice sau ale sistemului nervos, cum ar fi botulismul, meningita sau intoxicatiile cu metale grele. Intoxicatiile cu metale grele pot fi cauzate de substante precum plumbul, mercurul si arsenicul.

In prima faza, medicul va pune intrebari despre simptome si istoricul medical. Este recomandat sa-i spuneti medicului daca ati avut simptome neobisnuite si boli sau infectii recente sau anterioare.

De asemenea, specialistul poate efectua urmatoarele teste pentru a confirma diagnosticul:

Punctia lombara

Punctia lombara presupune prelevarea unei cantitati mici de lichid din coloana vertebrala, din zona lombara. Acest fluid poarta denumirea de lichid cefalorahidian. Lichidul cefalorahidian este testat apoi pentru a se afla nivelul de proteine. In majoritatea cazurilor, persoanele cu sindrom Guillain-Barre au mai multe proteine decat in ​​mod normal ​​in lichidul cefalorahidian.

Electromiografia

Scopul electromiografiei este de a verifica functia nervilor. Electromiografia analizeaza activitatea electrica din muschi pentru ca medicul sa determine daca slabiciunea musculara este cauzata de leziuni ale nervilor sau leziuni musculare.

Testul vitezei de conducere nervoasa

Testul vitezei de conducere nervoasa poate fi utilizat pentru a determina cat de bine reactioneaza nervii si muschii la impulsuri electrice mici.

Tratament

Nu exista leac pentru sindromul Guillain-Barre. Pacientii au, insa, la dispozitie doua tipuri de tratamente care pot accelera recuperarea si pot reduce gravitatea bolii:

Inlocuirea plasmei (plasmafereza)

In timpul plasmaferezei, portiunea lichida a unei componente a sangelui (plasma) este eliminata si separata de celulele sangelui. Celulele sanguine sunt introduse inapoi in corp, dupa care incep sa produca mai multa plasma pentru a compensa ceea ce a fost eliminat. Plasmafereza poate da roade pentru ca sunt eliminati anumiti anticorpi care contribuie la atacul sistemului imunitar asupra nervilor periferici.

Terapia cu imunoglobulina

Imunoglobulina care contine anticorpi sanatosi de la donatorii de sange este administrata prin vena (intravenos). Imunoglobulina in cantitati mari poate bloca anticorpii daunatori care produc sindromul Guillain-Barre.

Aceste tratamente sunt la fel de potrivite. Amestecarea lor sau administrarea unui tratament dupa cealalt nu este mai eficienta decat utilizarea oricareia dintre metode.

De asemenea, doctorul poate sa recomande si medicamente care sa:

• amelioreze durerile, in cazurile in care acestea sunt grave;
• previna cheagurile de sange, care se pot forma din cauza lipsei de miscare.

Kinetoterapie si metode de ajutor

Persoanele cu sindrom Guillain-Barre au nevoie de ajutor fizic si fizioterapie inainte si in timpul procesului de recuperare. Metodele de ajutor recomandate presupun:

• Miscarea bratelor si picioarelor de catre ingrijitori inainte de recuperare, pentru ca pacientul sa-si mentina muschii flexibili si puternici.
• Kinetoterapia in timpul recuperarii pentru ca pacientul sa faca fata oboselii si sa-si recapete forta si miscarile corespunzatoare.
• Antrenamente cu dispozitive adaptative, cum ar fi scaunele cu rotile sau carjele. Acestea sunt esentiale pentru ca ii asigura pacientului mobilitate si abilitati de auto-ingrijire.

Complicatii

Sindromul Guillain-Barre afecteaza nervii. Deoarece nervii controleaza miscarile si functiile corpului, persoanele cu sindrom Guillain-Barre pot experimenta:

Dificultati de respiratie

Slabiciunea sau paralizia se pot extinde catre grupele musculare care controleaza respiratia, aceasta fiind o complicatie potential fatala. Aproximativ 22% dintre pacienti sunt ventilati mecanic in prima saptamana dupa internare.

Amorteala

Majoritatea persoanelor cu sindrom Guillain-Barre isi revin complet sau raman doar cu o mica slabiciune, amorteala sau furnicaturi.

Probleme cu inima si tensiunea arteriala

Fluctuatiile tensiunii arteriale si ritmurile cardiace neregulate (aritmii cardiace) sunt reactii adverse frecvente ale sindromului Guillain-Barre.

Durere

O treime dintre pacienti se confrunta cu dureri nervoase puternice, care pot fi ameliorate doar cu ajutorul medicamentelor.

Probleme intestinale si urinare

Sindromul Guillain-Barre poate provoca o functionare lenta a intestinelor si retentie de urina.

Cheaguri de sange

Din cauza lipsei de micare provocate de sindromul Guillain-Barre, pacientii risca sa dezvolte cheaguri de sange. De aceea, pana cand isi recupereaza mobilitatea, ar putea fi recomandat ca pacientii sa ia anticoagulante.

Escare

De asemenea, din cauza lipsei de mobilitate, pacientii sunt in pericol sa dezvolte escare. In acest caz, acestia trebuie miscati in mod constant pentru a fi evitata aceasta problema.

Recidiva

Intre 2% si 5% dintre persoanele cu sindrom Guillain-Barre se pot confrunta cu recidive ale bolii.

Simptomele grave si precoce ale sindromului Guillain-Barre cresc semnificativ riscul de complicatii serioase pe termen lung. Rareori, decesul poate aparea din cauza unor complicatii precum sindromul de detresa respiratorie si atacul de cord.

Prognostic

Unii pacienti se refac dupa cateva luni sau chiar ani. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu sindrom Guillain-Barre experimenteaza urmatorul ”traseu” general:

• Dupa primele semne si simptome, starea de sanatate se agraveaza progresiv dupa aproximativ doua saptamani.
• Simptomele ating un platou dupa patru saptamani.
• Recuperarea dureaza, de obicei, intre 6 si 12 luni, desi in cazul anumitor oameni poate dura pana la 3 ani.

Dintre adultii care se recupereaza in urma sindromului Guillain-Barre:

• Aproximativ 80% pot merge independent dupa sase luni de la diagnostic.
• Aproximativ 60% isi recupereaza complet capacitatea motorie la un an dupa diagnostic.
• Aproximativ 5%-10% se confrunta cu o recuperare foarte intarziata si incompleta.

Copiii, care rareori dezvolta sindromul Guillain-Barre, se recupereaza mai bine decat adultii.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/guillain-barre-syndrome/symptoms-causes/syc-20362793
2. https://www.medicalnewstoday.com/articles/167892
3. https://www.healthline.com/health/guillain-barre-syndrome