Protocolul Marshall

Protocolul Marshall este un tip de regim terapeutic despre care se presupune ca poate fi utilizat pentru numeroase forme de afectiuni cronice. Iata ce presupune aceasta terapie si daca exista dovezi privind utilizarea sa.

Cuprins:

1. Ce este protocolul Marshall?
2. Cum a fost dezvoltat protocolul?
3. Ce presupune protocolul Marshall
4. Indicatii

Ce este protocolul Marshall?

Protocolul Marshall este un tip de terapie sau regim terapeutic controversat, ce a fost dezvoltat de Trevor Marshall. Se presupune ca este utilizat pentru afectiuni precum sarcoidoza (de la acest tip de boala a pornit acest protocol terapeutic), sindromul de oboseala cronica, fibromialgia, poliartrita reumatoida si boala Crohn.

In prezent nu exista studii clinice concrete si date care sa prezinte siguranta si eficienta acestei terapii.

Sarcoidoza este o boala in care inflamatia apare in ganglionii limfatici, plamani, ficat, ochi, piele si / sau alte tesuturi. Este o boala inflamatorie care afecteaza unul sau mai multe organe, dar afecteaza cel mai frecvent plamanii si ganglionii limfatici. Ca urmare a inflamatiei, se formeaza noduli anormali (numiti granuloame) intr-unul sau mai multe organe ale corpului. Aceste granuloame pot schimba structura normala si, eventual, functia organului / organelor afectate.

Testele pentru diagnosticarea sarcoidozei includ radiografii toracice, teste ale functiei pulmonare si o biopsie. Nu oricine are aceasta boala are nevoie de tratament. Daca e necesar tratament, prednisonul este principalul tratament. Medicamentele utilizate pentru tratarea sarcoidozei ajuta la reducerea inflamatiei sau la suprimarea sistemului imunitar. Uneori, boala provoaca cicatrici permanente in organele afectate. Cand cicatricea se formeaza in plamani, aceasta se numeste fibroza pulmonara.

Cum a fost dezvoltat protocolul?

Totul a pornit de la Dr. Trevor  Marshall care a fost diagnosticat cu sarcoidoza. Aceasta este o afectiune de etiologie necunoscuta, caracterizata de o serie de granuloame. Granuloamele sunt un raspuns imunologic la infectii. Dr. Marshall a dezvoltat o ipoteza cu privire la cauza multor boli cronice si asa elaborat un protocol terapeutic.

Trevor Marshall sugereaza ca bolile cronice numite si boli tip TH1 sunt legate de o serie de infectii date de o forma bacteriana intrafagotica metagenomic – patogeni tip TH1 de forma L. Notiunea de intrafagotic inseamna ca aceste bacterii pot avea capacitatea de a se dezvolta in interiorul celulei respective fara a putea fi depistate. Termenul metagenomic inseamna ca exista mai multe specii ale acestei bacterii ce pot duce la inflamatii cronice. Aceste bacterii se protejeaza eficient de sistemul imunitar si dezvolta rezistenta la antibiotice.

De asemenea, Dr. Marshall mentioneaza ca aceasta capacitate a patogenilor de acest tip de a se dezvolta in asa fel depinde de receptorul vitaminei D. Se pare ca acesta controleaza sistemul imunitar innascut. Unele bacterii pot elibera o serie de substante ce inactiveaza receptorul vitaminei D, astfel ca imunitatea devine afectata si bacteriile se dezvolta.

Ce presupune protocolul Marshall

Protocolul terapeutic include administrarea unui medicament numit Olmesartan ce activeaza receptorul vitaminei D si elimina agentii patogeni din receptor. Simultan, se evita alimentele cu un continut crescut de vitamina D si se iau doze mici de antibiotice care au rolul de a slabi bacteriile. Cand aceste bacterii ajung sa fie distruse, elibereaza o serie de toxine ce stimuleaza productia de citokine inflamatorii. Asa explica faptul ca odata inceput acest protocol apar o serie de efecte adverse la administrarea antibioticului – se considera ca asta arata faptul ca bacteriile sunt distruse.

Tratamentul se desfasoara pe parcursul mai multor ani, iar durata exacta depinde de tipul bolii si starea generala de sanatate. Practic, implica administrarea unor doze mari de Olmesartan (min. 40 mg) la 4-6 ore, apoi evitarea factorilor de mediu ce pot afecta imunitatea, evitarea alimentelor bogate in vitamina D. Asa cum am mentionat, uneori se iau combinatii de antibiotice bacteriostatice.

Obiectivul este considerat a fi activarea raspunsului imun innascut. Se considera ca pe masura ce agentii patogeni si celulele infectate mor, genereaza in organism o inflamatie si se elibereaza endotoxine in organism. Acest lucru duce la aparitia unor simptome temporare – imunopatologie.

Imunopatologia

Imunopatologia este ceea ce experimenteaza pacientii atunci cand lupta cu o infectie. In cazul protocolului Marshall, aceasta se refera la o crestere a simptomelor de inflamatie sau aparita unor simptome anterioare. Cauza este reprezentata de citokinele inflamatorii si endotoxinele eliberare in timp ce bacteriile mor. De asemenea, se considera ca severitatea simptomelor este in functie de gravitatea bolii. Aceasta notiune de imunopatologie este folosita ca sinonim cu reactia „Jarisch-Herxheimer”.

Ce este medicamentul Olmesartan?

Olmesartan este un medicament utilizat in mod normal pentru tratarea tensiunii arteriale ridicate. Ajuta la prevenirea accidentelor vasculare cerebrale, atacurilor de cord si a problemelor renale. Olmesartan este disponibil sub marca Benicar.

Apartine unei clase de medicamente numite blocante ale receptorilor angiotensinei. Aceste medicamente sunt adesea utilizate pentru a trata afectiuni similare. Olmesartan blocheaza actiunea angiotensinei II, o substanta chimica din corp care determina contractia si ingustarea vaselor de sange. Acest medicament ajuta la relaxarea si largirea vaselor de sange si astfel scade tensiunea arteriala. Poate cauza efecte adverse, ca dureri de cap, diaree, febra, durere de gat etc. Poate interactiona cu alte medicamente, vitamine sau suplimente pe baza de plante pe care le luati.

Doza maxima admisa este de 40 mg/zi.

Olmesartan in protocolul Marshall

In protocolul Marshall, Olmesartan se considera ca are doua actiuni: reduce inflamatia blocand actiunea NF-kappa B si este un agonist al receptorului vitaminei D. Ca agonist al receptorului vitaminei D, se considera ca activeaza sistemul imunitar innascut.

Indicatii

Conform protocolului, se pare ca acesta poate fi aplicat pentru boli inflamatorii legate de TH1. Acestea includ:

• sarcoidoza;
• sindrom de oboseala cronica;
• fibromialgie;
• boala Lyme;
• Miastenia gravis;
• osteoartrita;
• poliartrita reumatoida;
• psoriazis;
• tiroidita Hashimoto etc.

Ce sunt bolile autoimune?

O tulburare autoimuna apare atunci cand sistemul imunitar al corpului ataca si distruge din greseala tesutul sanatos. Exista mai mult de 80 de tipuri de afectiuni autoimune. Toate au un lucru in comun: sistemul imunitar – care este conceput pentru a proteja organismul impotriva infectiilor – face o greseala si ataca propriul tesut sanatos.

Bolile autoimune includ boli in tot corpul, cum ar fi:

• piele (psoriazis);
• articulatii (artrita reumatoida);
• sistemul nervos (scleroza multipla);
• intestin (colita ulcerativa si boala Crohn);
• sistem endocrin (diabet tip 1 si boala tiroidiana).

Afecteaza multe organe diferite si variaza foarte mult de la o persoana la alta, in ceea ce priveste gravitatea si receptivitatea la terapie. De ce apar aceste boli? O teorie este ca bacteriile, virusurile, toxinele sau medicamentele pot declansa unele dintre aceste schimbari, in special la persoanele care au gene care le fac mai predispuse sa dezvolte tulburari autoimune. Cand aveti o afectiune autoimuna, sistemul imunitar nu face distinctia intre tesutul sanatos si antigenele potential daunatoare. Ca urmare, organismul declanseaza o reactie care distruge tesuturile normale.

Referinte:
(1) https://mpkb.org/home/patients/protocol_overview
(2) https://sciencebasedmedicine.org/the-marshal-protocol/
(3) https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.3109/00365548.2010.538859?journalCode=infd19