Inecul reprezinta patrunderea de lichid in caile aeriene. Este un accident frecvent, reprezentand a treia cauza de mortalitate la adult. Aflati din materialul urmator cum se acorda primul ajutor in caz de inec.
A inceput sezonul cald si fiecare se gandeste cu jind la vacanta petrecuta pe malul marii, in bataia razelor de soare si racoarea pe care doar marea o poate oferi in aceasta perioada. Valurile marii ne ofera o bucurie nemaiintalnita, insa vin la pachet si cu un pericol mare, in multe cazuri fatal.
Inecul se defineste ca o insuficienta respiratorie care apare ca urmare a statului in sau sub un anumit lichid. Inecul apare de multe ori silentios, doar cativa oameni fiind capabili sa-si agite mainile sau sa ceara ajutor. Simptomele de dupa salvare pot include probleme de respiratie, varsaturi, confuzie sau stare de inconstienta. Ocazional, aceste semne pot aparea abia la sase ore dupa producerea incidentului. Situatia poate fi complicata de temperatura scazuta a corpului, de aspirarea vomei sau de sindromul de decompensare respiratorie acuta. De aceea, primul ajutor in caz inec este esential.
Acesta este mai frecvent atunci cand vremea este calda si printre cei cu acces facil la apa. Factorii de risc includ:
Cele mai frecvente locuri in care se produce inecul sunt piscinele, cazile de baie, lacurile, raurile, marile, oceanele etc. Initial, persoana isi retine respiratia, lucru urmat de laringospasm, apoi nivelul de oxigen scade. Cantitati semnificative de apa intra, dupa aceea, in plamani. Inecul poate fi clasificata in trei tipuri: inec insotit de moarte, inec cu probleme de sanatate in curs de desfasurare si inec fara probleme de sanatate.
Dupa ce incepe sa se scufunde, victima incearca prima oara sa isi tina respiratia pentru cat mai mult timp, cel mult un minut si jumatate. Aceasta perioada este extrem de critica, timp in care victima trebuie scoasa de urgenta din apa. Dupa scurgerea acestor secunde, persoana incepe sa inhaleze apa care intra in plamani si blocheaza caile respiratorii. In cele din urma, daca nu se intervine pentru salvarea acesteia, inima se opreste si intervine decesul.
Potrivit statisticilor, numarul de decese/an pe plan mondial raportate este de 150.000, insa se considera incidenta probabila anuala in jurul valorii de 500.000. Frecventa este mai crescuta la varstele extreme – copii si batrani. In ceea ce priveste sexul, frecventa e mai mare la barbati (sex ratio B:F=12:1 pentru transport maritim si 4:1 in afara transportului).
Inecul – unul dintre cele mai frecvente accidente pe timp de vara – este asociat, de obicei, cu scufundarea totala in apa si cu imposibilitatea de a respira dupa un anumit timp. Dar este posibil inecul chiar si in 30 de centimetri de apa. De fapt, inecul depinde de cantitatea de apa inghitita (prin caile digestive) si inhalata (prin caile respiratorii). Astfel, omul poate inghiti pana la 5 litri de apa, dar inhalarea unei cantitati mici de apa este suficienta pentru a impiedica functionarea plamanilor si a surveni asfixia.
Principalele consecinte ale inecului sunt hipoxia prelungita si acidoza. Dupa posibila aspiratie apare hiperventilatia, urmata de apnee voluntara si grade diferite de laringospasm. Acestea determina hipoxie si acidoza, cu declansarea unei cascade fiziopatologice: instabilitate cardiaca, hemodinamica, ischemie SNC. Organul tinta lezat este plamanul. Aspirarea de lichid produce distrugerea surfactantului, instabilitate alveolara, atelectazie si dezechilibru ventilatie/perfuzie.
Multi oameni care sunt in pericol de inec reusesc sa se salveze singuri sau sunt scosi la liman de privitori sau de salvamari profesionisti. Mai putin de 6% dintre persoanele scoase de salvamari au nevoie de ingrijiri medicale si numai 0,5% sunt resuscitati. Statisticile nu sunt la fel de bune in cazul celor salvati de catre spectatori, dar chiar si asa, foarte putini oameni au avut nevoie de resuscitare.
In primul rand, primul ajutor in caz de inec presupune ca gura si nasul persoanei sa fie ridicate deasupra apei. O persoana care se ineaca poate sa se agate de salvator si sa incerce sa se scoata din apa, tragandu-l astfel si pe salvator la fundul apei. Salvatorii ar trebui sa evite sa se puna in pericol in mod inutil si, acolo unde este posibil, ar trebui sa ofere asistenta dintr-o pozitie sigura, cum ar fi o barca sau dintr-un mijloc remorcat de la distanta.
In cazul in care trebuie sa se apropie de o persoana aflata in panica intr-o apa adanca, este recomandat ca salvatorul sa aiba un obiect plutitor sau sa se apropie din spate si sa incerce sa-i imobilizeze bratul persoanei pentru a-i restrictiona miscarile acesteia. Daca salvatorul este tras sub apa, se pot scufunda pentru a scapa.
Prioritatea este aceea de a transporta persoana catre mal in vederea pregatirii pentru scoaterea din apa. Persoana trebuie intoarsa pe spate si tinuta bine pentru a fi trasa. In cazul in care persoana este cooperanta, aceasta poate fi tinuta de subbrat. Daca persoana este inconstienta, este recomandat sa fie tinuta de barbie si obraji, asigurandu-se ca gura si nasul sunt mult peste nivelul apei.
Ce este de facut atunci cand cineva se ineaca? Invatati cum sa acordati primul ajutor in caz de inec! Ca in orice situatie de urgenta siguranta salvatorului este pe primul loc.
Luati-va toate masurile de precautie inainte de a va aventura sa salvati victima, pentru a nu fi pusi voi insiva in situatia de a necesita ajutor! Cei care se ineaca pot deveni extrem de agitati: daca nu aveti pregatirea necesara, recuperati victima numai folosind un mijloc de transport.
Strigati dupa ajutor si apelati numarul de urgenta 112! Persoanele care se ineaca sufera din cauza lipsei oxigenarii organelor si tesuturilor, cauzata de stopul respirator, care conduce la stop cardiac. Daca respiratia si circulatia nu sunt reluate, apare moartea cerebrala. Este, deci, foarte important ca victima sa fie adusa la mal cat mai repede pentru a putea initia manevrele de resuscitare.
In cazul in care o persoana este martora al unui inec si ii poate acorda primul ajutor sunt recomandate urmatoarele:
Este important sa acordati primul ajutor in caz inec. Apelati numarul de urgenta daca micutul are probleme de respiratie sau daca a incetat sa respire ca urmare a scufundarii intr-un lichid. Amintiti-va ca cei mici se pot ineca chiar si in cativa centimetri de apa.
Din anamneza trebuie cunoscute diferite date despre pacient: antecedente, tratamente urmate, circumstantele producerii inecului, durata imersiei, natura apei (poluata).
Daca suspectati ca victima poate avea o leziune de coloana vertebrala (a sarit in apa de mica adancime, s-ar fi putut lovi de trambulina etc), atunci se mentine permanent coloana victimei in aliniament si se aseaza pe un plan dur.
Dintre persoanele inecate, numai un mic numar aspira efectiv apa in plamani, in cazul majoritatii producandu-se un spasm la nivelul cailor aeriene superioare, care impiedica patrunderea apei.
Nu este indicata nicio manevra prin care sa se incerce scoaterea apei din plaman (cum ar fi incrucisarea bratelor pe piept sau apasarea pe spate). Chiar daca o anumita cantitate de apa a fost aspirata, nu poate fi evacuata prin aceste metode! Manevra care imbunatateste cel mai mult sansele de supravietuire ale victimei este ventilatia (respiratia) gura la gura, prin asigurarea unui aport de oxigen atat de necesar functionarii organismului.
In momentul in care victima se afla in siguranta, se evalueaza starea de constienta si respiratia (semne de viata: tuseste, comunica, se misca). Daca victima nu comunica, se practica manevre de deschidere a cailor aeriene. Daca suspectam o leziune a coloanei cervicale, trebuie sa nu uitam sa mentinem capul victimei in ax, in pozitie neutra. Eventual ii putem deschide gura (persoanele antrenate vor practica subluxatia anterioara a mandibulei). Daca nu suspectam un traumatism, ne pozitionam o mana pe fruntea victimei, varful degetelor celeilalte maini pe barbie si in timp ce mana de pe frunte impinge spre spate cealalta ridica barbia.
Daca victima respira, ar trebui sa simtim fluxul de aer pe obraz, sa auzim zgomotele respiratorii si sa observam miscari ale peretelui toracic. Daca victima nu respira sau nu suntem siguri ca respira, incepem ventilatiile gura la gura. Cu caile aeriene deschise, se penseaza nasul, se pozitioneaza gura salvatorului etans peste cea a victimei, se inspira normal si apoi se expira in gura victimei, urmarind ridicarea toracelui si mentinerea acesteia 1s, dupa care se lasa aerul sa iasa pasiv din plamanii victimei. Se repeta manevra timp de 1 minut. Daca victima nu isi reia respiratiile spontane se trece la compresiile toracice.
Se plaseaza podul palmei in centrul toracelui, la nivelul sternului (nu al coastelor). Cealalta mana se aseaza peste prima si degetele se intrepatrund astfel incat acestea sa nu se sprijine pe coaste. Mentinand coatele drepte se realizeaza compresii cu o frecventa de 100/min, deprimand toracele cu circa 4-5 cm. La fiecare 30 de compresii se efectueaza cate 2 ventilatii. Aceste manevre se continua pana cand victima isi reia respiratiile, pana cand salvatorii se epuizeaza sau pana la sosirea ambulantei.
Pulsul poate fi greu de palpat pentru persoanele neantrenate, sau poate fi filiform in cazul persoanelor hipotermice.
O persoana care a stat la soare o perioada si apoi intra brusc in apa rece este expusa riscului de a suferi un soc termic ce se poate solda cu inec. Pentru a evita acest incident, este absolut necesara intrarea progresiva in apa, dupa ce in prealabil v-ati obisnuit organismul cu apa. Socul termic poate provoca stop cardiac – fatal daca se produce acolo unde apa este adanca.
Atat pe tarmul marii sau lacurilor, cat si la piscine, bazine acoperite sau stranduri, este vital sa inotati in siguranta. Pe litoral, plajele sunt prevazute cu steaguri pentru semnalizarea autorizatiei de inot, iar din loc in loc exista posturile de salvamari, care supravegheaza persoanele care intra in apa. Inotatorii nu au voie sa depaseasca limitele impuse de geamanduri. La piscinele si bazinele publice trebuie sa existe obligatoriu supraveghetori de inot. In ceea ce priveste copiii, acestia vor fi de asemenea obligatoriu supravegheati de un adult ori de cate ori intra in apa.
Inotatorii trebuie sa analizeze cu atentie conditiile exterioare ale locului de scaldat, mai ales pe malurile marii, lacurilor sau raurilor si sa respecte indicatia panourilor ”Scaldatul interzis”. Nu va aventurati in locuri izolate si periculoase mai ales daca nu stapaniti activitatea de inot.
Chiar daca urmatoarele recomandari nu va protejeaza 100% de inec, ele sunt utile pentru a sti cum sa actionati imediat ce va simtiti in dificultate. Primul gest: inutil a opune rezistenta si a inota contra curentului. Organismul se epuizeaza, apare panica, senzatia de sufocare sub presiunea foarte mare a apei. Corpul trebuie sa se lase purtat de apa, sa se incerce efectuarea plutei pe spate, controland respiratia, iar din cand in cand puteti misca bratele orientandu-va catre mal sau stand in acelasi loc pana la sosirea salvatorilor.
Referinte: