Porfirie – totul despre deficitul enzimatic si problemele pe care le cauzeaza

Porfiria este un grup de tulburari genetice care pot afecta sistemul nervos sau pielea. Aflati totul despre porfirie (deficitul enzimatic) din materialul urmator.

Cuprins:

1. Ce este porfiria?
2. Tipuri de porfirie
3. Cauze
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Complicatii
8. Porfiria poate fi prevenita?

Ce este porfiria?

Porfiriile reprezinta un important grup de afectiuni caracterizat prin scaderea activitatii unei enzime a lantului de producere a hemului. Aceasta anomalie determina producerea in exces a precursorilor hemului, diferiti in functie de nivelul unde s-a produs deficitul enzimatic. Ele se manifesta prin tulburari neuropsihice acute, hepatice si cutanate.

Insa expresia clinica este extrem de variabila de la un pacient la altul, un rol important jucandu-l factorii externi, in special medicamentele. Ficatul reprezinta atat organul producator de precursori ai hemului, cat si organul tinta.

Cauze genetice

Este o conditie mostenita, ceea ce inseamna ca o gena anormala este transmisa de la unul sau ambii parinti. Nu este contagioasa si nu se poate dezvolta prin alte mijloace.

Exista doua categorii generale de porfirie: porfirie acuta, care afecteaza in principal sistemul nervos si porfirie cutanata, care afecteaza in principal pielea. Unele tipuri de porfirie au atat simptome ale sistemului nervos, cat si simptome ale pielii.

Desi porfiria nu poate fi vindecata, pot fi facute anumite modificari ale stilului de viata pentru a evita declansarea simptomelor. Tratarea semnelor depinde de tipul de porfirie de care pacientul sufera.

Cum poate fi gestionata boala?

In criza acuta este necesara suprimarea factorului declansator. Tratamentul se bazeaza pe antialgice, in special Petidina si Clorpromazina, antiemetice si reechilibrare hidrica.

Aportul de carbohidrati (perfuzii cu Glucoza) poate fi benefic. Se pot utiliza si analogi de LH-RH pentru blocarea ovulatiei si diminuarea intensitatii crizei. In criza acuta, se administreaza produsele de sange, hemul determinand scaderea excretiei urinare de ALA, PBG si porfirine (Panhematina).

In plus, dieta trebuie sa fie bogata in hidrati de carbon.

Supraveghere

Pacientii necesita o supraveghere atenta, evitarea medicamentelor ce pot precipita un atac, a consumului de alcool sau a postului alimentar.

Tipuri de porfirie

Potrivit unor specialisti, exista mai multe tipuri diferite de porfirie, care sunt clasificate in doua categorii: porfiria hepatica si porfiria eritropoietica. Formele hepatice ale afectiunii sunt cauzate de probleme in ficat si sunt asociate cu simptome precum dureri abdominale si probleme ale sistemului nervos central. Formele eritropoietice sunt cauzate de problemele legate de nivelul de eritrocite (RBC), care sunt celulele rosii ale sangelui.

Exista cinci tipuri de porfirie hepatica:

• porfirie acuta intermitenta
• coproporfiria ereditara
• porfirie variegata
• deficienta de dehidrataza acidului aminolevulinic
• porfirie cutanata

Potrivit Centrului National de Informare Biotehnologica (NCBI), porfiria cutanata este intalnita cel mai frecvent. Aceasta este asociata cu o sensibilitate extrema la lumina soarelui.

Porfiria eritropoietica este asociata cu sensibilitatea la lumina. Exista doua tipuri – muroporfiria si protoporfiria.

Porfiria acuta intermitenta

Porfiria acuta intermitenta (PAI) consta intr-un deficit de porfobilinogendezaminaza (PBGD), a treia enzima din cascada de sinteza a hemului, ce favorizeaza conversia porfobilinogenului in hidroximetilbilan. Consecinta este acumularea de porfobilinogen si acid aminolevulinic (ALA). Simptomatologia cea mai importanta este cea neurologica, ce determina neuropatii periferice si autonome, dar si manifestari psihice.

Epidemiologie

PAI reprezinta cea mai frecventa forma din porfiriile acute. Ea are transmitere autozomal dominanta, cu penetranta variabila. Prevalenta medie este de 1-5 cazuri la 100.000 locuitori, mai mare in Suedia, unde poate ajunge la 60-100/100.000 locuitori. Este mai frecventa la femei (sex ratio 1,5-2:1) si intre 18-40 ani.

Cauze

Toate aceste cazuri de porfirie sunt cauzate de o problema in producerea hemului. Hemul este o componenta a hemoglobinei, proteina din celulele rosii care transporta oxigenul din plamani catre toate partile corpului. Productia de hem, care are loc in maduva osoasa si ficat, implica opt enzime diferite. O lipsa (deficienta) a unei enzime specifice determina tipul de porfirie.

In porfiria cutanata, porfirinele se acumuleaza in piele si, atunci cand sunt expuse la soare, provoaca simptome.

Porfirie cutanata cauze

In porfiriile acute, aceasta acumulare de porfirine afecteaza sistemul nervos.

Formele genetice

Majoritatea formelor de porfirie sunt mostenite. Porfiria poate aparea daca mosteniti:

• o gena defecta de la unul dintre parinti (model autozomal dominant)
• gene defecte de la ambii parinti (model autozomal recesiv)

Faptul ca ati mostenit o gena sau gene care pot provoca porfirie nu inseamna ca urmeaza sa aveti semne si simptome. In unele cazuri, porfiria poate fi latenta, iar persoanele in cauza nu acuza niciodata simptome. Acest lucru este valabil in cazul majoritatii purtatorilor de gene anormale.

Forme dobandite

Porfiria cutanata tardiva este de cele mai multe ori dobandita, mai degraba decat mostenita, desi deficitul de enzime poate fi mostenit. Simptomele pot fi provocate de anumiti factori declansatori care influenteaza productia de enzime, cum ar fi prea mult fier in organism, bolile hepatice, medicamentele cu estrogeni, fumatul sau consumul excesiv de alcool.

Crizele acute sunt declansate cel mai frecvent de medicamente, inductori ai citocrom P450 sau produse hormonale. Astfel, crizele sunt mai frecvente la femei, mai ales in perioada premenstruala. Alcoolul, stresul, postul alimentar, oboseala pot favoriza de asemenea aparitia crizelor.

Printre medicamentele care pot declansa criza se gasesc: preparate cu aluminiu, butilscopolamina, barbiturice, cloramfenicol, eritromicina, diazepam, metoclopramid etc.

Factori de risc

In plus fata de riscurile genetice, factorii de mediu pot declansa dezvoltarea semnelor si simptomelor porfiriei. Cand este expus factorului declansator, cererea organismului pentru productia de hemuri creste. Acest lucru copleseste enzima deficitara, iar porfirinele incep sa se acumuleze in exces.

Printre factorii declansatori se numara:

• Expunerea la lumina soarelui
• Anumite medicamente, inclusiv medicamente hormonale
• Droguri recreationale
• Dieta sau postul
• Fumatul
• Stresul fizic, cum ar fi infectiile sau alte boli
• Stresul emotional
• Alcoolul in exces
• Hormonii menstruali – in cazul femeilor, atacurile porfiriei acute sunt rare inainte de pubertate si dupa menopauza

Simptome

Semnele porfiriei acute

In criza, manifestarile sunt de obicei:

• dureri abdominale
• dureri musculare
• dureri in piept, picioare sau dureri de spate
• probleme de respiratie
• presiune arteriala crescuta
• simptome psihice (isterie)
• neuropatii periferice, in special motorii.

Durerile abdominale sunt cel mai frecvent simptom. De obicei, ele sunt intense si difuze, putand fi asociate cu ameteala, greata, varsaturi, diaree sau constipatie. Tot frecvent apar manifestari vegetative (hipertensiune arteriala, tahicardie), subfebra, insomnie sau hipersudoratie. In cca.20 % din cazuri se asociaza durerile abdominale cu manifestari psihice (anxietate, depresie, halucinatii). In crizele severe se pot asocia cu semne neurologice: crize epileptice, torpoare, pareze ale membrelor.

In prezenta unui astfel de tablou clinic, asociat cu examene paraclinice neconcludente este necesara verificarea urinii, ce poate avea clasica coloratie “rosu de porto” , orientand astfel diagnosticul spre porfirinurie.

Semne ale porfiriei cutanate

Porfiriile cutanate este o forma a bolii care determina simptome ale pielii ca rezultat al sensibilitatii la lumina soarelui. De obicei, aceasta forma nu afecteaza sistemul nervos. Porfiria cutanata tardiva este cel mai frecvent tip de porfirie.

Astfel, pacientul ar putea sa prezinte urmatoarele simptome, ca urmare a expunerii la soare:

• Sensibilitate la soare si, uneori, la lumina artificiala, cauzand durere arzatoare
• Inrosirea brusca si dureroasa a pielii (eritem) si umflare (edem)
• Basici aparute pe pielea expusa, de obicei pe maini, brate si fata
• Piele fragila si subtire, cu modificari ale culorii pielii (pigment)
• Prurit
• Crestere excesiva a parului in zonele afectate
• Urina rosie sau bruna

Diagnostic

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential este foarte greu de realizat, fiind o multitudine de afectiuni cu manifestari asemanatoare: abdomen acut chirurgical (apendicita, colecistita, ischemie acuta mezenterica, peritonita, ocluzie intestinala), disectie de aorta, pancreatita, colica renala, patologie genitala, tulburari maniaco-depresive etc

Examen fizic

Semne generale: tahicardie (30-80%), HTA, sub/febra

Examen abdominal: nespecific

Examen cutanat: nu se asociaza cu iritatia cutanata, ca alte forme de porfirie

Manifestari neurologice:

• neuropatie motorie, mai ales la nivelul membrelor inferioare
• areflexie
• rar, cecitate corticala

Examene paraclinice

Diagnosticul se bazeaza pe evidentierea in urina in timpul crizei acute a nivelelor crescute de ALA si PBG in urina si sange. Examenele imagistice sunt nespecifice.

Testele de laborator sunt necesare pentru a oferi un diagnostic definitiv de porfirie si pentru a determina forma bolii de care pacientul sufera. Se efectueaza diferite teste in functie de tipul de porfirie suspectata de medic. Testele includ o combinatie intre testele de sange, de urina sau de scaun.

Pot fi necesare mai multe analize pentru a confirma tipul de porfirie. Testarea genetica si consilierea pot fi recomandate familiei persoanei care sufera de aceasta afectiune.

Tratament

Tratamentul depinde de tipul porfiriei si de severitatea simptomelor. Tratamentul include identificarea si evitarea factorilor declansatori ai simptomelor si apoi ameliorarea semnelor atunci cand apar.

Evitarea factorilor declansatori

Acesta lucru poate insemna:

• Sa nu folositi medicamente despre care stiti ca declanseaza atacuri acute. Intrebati-l pe medic care sunt medicamentele sigure si nesigure.
• Sa nu consumati alcool sau droguri recreationale.
• Sa evitati postul si dieta care implica restrictii severe in privinta caloriilor.
• Sa nu fumati.
• Sa luati anumiti hormoni pentru a preveni atacurile premenstruale.
• Sa reduceti cat mai mult expunerea la soare. Cand va aflati in aer liber, purtati imbracaminte care sa va protejeze si folositi creme de protectie solara, cum ar fi cea cu oxid de zinc. Cand va aflati in interior, utilizati filtre pentru ferestre.
• Sa tratati prompt infectiile si alte boli.
• Sa reduceti cat mai mult stresul emotional.

Tratament porfiria acuta

Remediile in cazul atacurilor acute de porfirie presupun administrarea unui tratament rapid al simptomelor si prevenirea complicatiilor. Tratamentul poate include:

• Injectiile cu hemina, un medicament care este o forma a hemului, pentru a limita productia de porfirine a organismului
• Zaharul intravenos (glucoza) sau zaharul administrat pe cale orala, daca este cazul, pentru a mentine un aport adecvat de carbohidrati
• Spitalizarea pentru tratarea simptomelor, cum ar fi durerea severa, varsaturile, deshidratarea sau problemele de respiratie

Tratament porfiria cutanata

Tratamentul porfiriilor cutanate se concentreaza pe reducerea expunerii la factorii declansatori, cum ar fi lumina soarelui si reducerea cantitatii de porfirine din organism pentru a va ajuta sa eliminati simptomele. Acest lucru poate include:

• Recoltarea periodica a sangelui (flebotomie) pentru a reduce cantitatea de fier din organism, lucru care scade nivelul de porfirine.
• Administrarea unui medicament utilizat pentru tratarea malariei – hidroxiclorochina sau, mai putin frecvent, clorochina – pentru a absorbi excesul de porfirine si pentru a ajuta corpul sa scape de ele mai repede decat de obicei. Aceste medicamente sunt in general utilizate numai la persoanele care nu pot efectua o flebotomie.
• Un supliment alimentar pentru combaterea deficientei de vitamina D cauzata de evitarea luminii solare.

Complicatii

Eventualele complicatii depind de forma porfiriei:

Porfiria acuta

Porfiria acuta poate pune viata in pericol daca o eventuala izbucnire a bolii nu este tratata prompt. In timpul unui atac, pacientul poate sa resimta stare de deshidratare, probleme de respiratie, convulsii si hipertensiune arteriala. Din cauza unor astfel de episoade, persoana in cauza necesita adesea spitalizare. Complicatiile pe termen lung cu atacuri acute recurente pot fi caracterizate de durere cronica, insuficienta renala cronica si leziuni hepatice.

Porfiria cutanata

Porfiriile cutanate pot provoca leziuni permanente ale pielii. De asemenea, basicile de pe piele se pot infecta. Atunci cand pielea se vindeca in urma porfiriei cutanate, ea poate avea un aspect si o culoare anormale, poate fi fragila sau poate suferi cicatrici.

Medicamente contraindicate in porfirie

Exista o serie de medicamente care nu trebuie luate de bolnavii de porfirie. Printre acestea pot fi enumerate:

• Amidopirina
• Carbamazepina
• Diazepam
• Biseptol
• Clonazepam
• Fenobarbital
• Chinidina
• Ciclobarbital
• Diclofenac
• Clorpropamida
• Danazol
• Codeina
• Compusi de mercur, arseniu, fosfor, zinc, plumb
• Dormicum
• Clordiazepoxid
• Clorochina

Porfiria poate fi prevenita?

Cu toate ca nu exista nicio modalitate de a preveni porfiria, pentru a preveni simptomele, este recomandata evitarea factorilor declansatori.

Deoarece porfiria este de obicei o tulburare mostenita, fratii si alti membri ai familiei se pot testa genetic pentru a afla daca au aceasta boala si pentru a obtine consiliere genetica daca este necesar.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/porphyria/symptoms-causes/syc-20356066
2. https://www.medicalnewstoday.com/articles/318409.php
3. https://www.healthline.com/health/porphyria