Pavorul nocturn sau teroarea nocturna este una dintre cele mai frecvente tulburari de somn in copilarie. Afla ce este pavorul nocturn, cand apare, factori declansatori, deosebiri fata de cosmaruri.
Somnul reprezinta o nevoie de baza pentru supravietuire, indiferent de varsta. Insa in fiecare etapa a vietii exista anumite particularitati ale somnului. In acest articol ne vom referi la somnul bebelusilor si pavorul nocturn, una dintre cele mai frecvente probleme care pot afecta somnul celor mici.
Pavorul nocturn este o tulburare de somn cu manifestari intense, ce apare mai ales la copiii mici si, in cazuri mult mai rare, si la adulti. Cunoscuta si ca teroare nocturna, aceasta reactie nervoasa este incadrata drept parasomnie. Denumirea provine din limba latina – „pavor, pavoris”, care inseamna frica, panica, teroare. De altfel, se aseamana destul de mult cu un atac de panica, doar ca se intampla in somn.
Copilul incepe sa planga brusc, se ridica in sezut si tipa ingrozit, nu reactioneaza la vocea parintilor si nu poate fi linistit. Se calmeaza singur dupa trecerea crizei si adoarme la loc. Totul dureaza 10-20 de minute. In cazul copiilor mai mari, daca dimineata sunt intrebati despre acest episod, spun ca nu-si amintesc nimic. De obicei, episoadele au loc in prima parte a noptii si apoi somnul revine la normal.
Pavorul nocturn poate aparea indiferent de varsta. Totusi, cea mai mare frecventa se inregistreaza in copilarie, mai mult la baieti decat la fete. Adultii sunt afectati in procent de circa 1%.
Aceasta tulburare de somn afecteaza peste 3% dintre copiii cu varste intre 3 si 8 ani, cea mai mare incidenta fiind atinsa la 3-4 ani. Unele statistici arata ca pana la 40% dintre copii in jur de 4 ani prezinta episoade de teroare nocturna. Aproape o treime dintre cazurile de pavor nocturn se asociaza si cu somnambulismul si/sau enurezis nocturn, ambele fiind afectiuni frecvente in copilarie.
Medicii spun ca pavorul nocturn este o nevroza monosimptomatica, o forma speciala de reactie nervoasa cu componenta ereditara. Asadar, cei care au manifestat astfel de probleme cu somnul in copilarie pot avea la randul lor copii care sa experimenteze episoade de spaima si teroare nocturna.
Cauzele exacte ale pavorului nocturn sunt necunoscute, dar factorul genetic pare sa joace un rol important. Multe dintre tulburarile de somn din categoria parasomniilor apar la copii care au astfel de antecedente in familie. Pe acest fond de predispozitie genetica intervin anumiti factori favorizanti. In majoritatea cazurilor, pavorul nocturn survine la copiii care duc lipsa de somn, din cauza faptului ca nu dorm dupa-amiaza, de exemplu, ori au un program haotic.
Conflictele in familie, schimbarile majore in viata copilului (divortul parintilor, intrarea la cresa/gradinita), o atitudine severa sau prea permisiva a parintilor pot contribui la aparitia pavorului nocturn.
Lipsa unui program adecvat de somn si uitarea copilului in fata televizorului, tabletei sau telefonului sunt factori care tulbura din ce in ce mai mult somnul copiilor din generatiile actuale.
Pavorul nocturn apare de obicei in primele ore ale noptii, in timpul ciclului de somn profund. Copilul se afla in al patrulea stadiu de somn lent, doarme profund, si este pe punctul de a trece in faza somnului paradoxal (cel cu vise). In aceasta etapa de tranzitie, nu se stie din ce motiv, se produc modificari care duc la declansarea crizei de teroare nocturna.
In timpul acestui episod, copilul este foarte agitat, tipa ingrozit, se ridica brusc in sezut. Corpul sau exprima semne caracteristici ale fricii. Copilul loveste din maini si din picioare, transpira abundent, respira rapid si ii creste pulsul. Desi are ochii deschisi, copilul nu este treaz, nu comunica si nu raspunde la ceea ce ii spune parintele. De altfel, poate fi greu de trezit si de linistit, iar chiar daca se trezeste, este confuz si nu poate spune ce i s-a intamplat. Copilul se linisteste dintr-o data, reluandu-si somnul.
Cu toate ca pavorul nocturn se manifesta intr-un mod destul de infricosator, trebuie sa stiti ca nu prezinta un pericol deosebit pentru copil. Uneori chiar si parintii relaxati sunt sperati de un astfel de episod. Dar important este sa va pastrati calmul si sa reactionati in mod corespunzator.
Atunci cand se produce un episod de teroare nocturna, parintii sunt sfatuiti sa adopte urmatoarele masuri:
Nu exista un tratament propriu-zis pentru pavorul nocturn, dar anumite gesturi pot ajuta la prevenirea crizelor.
In zilele in care copilul este mai obosit sau apar schimbari in programul obisnuit (plecarea in concediu, vizita la bunici), aveti grija sa ii asigurati o buna siesta dupa-amiaza. De asemenea, seara este bine sa il puneti la culcare putin mai devreme decat de obicei. In afara acestor exceptii, incercati sa-i formati copilului un ritm de viata ordonat. Trebuie sa stiti ca rutina reprezinta un element de siguranta si confort mai ales pentru bebelusi.
In cazul copiilor peste 3 ani, daca teroarea nocturna apare pe fondul unor situatii traumatizante (divort, separare), incercati sa vorbiti cu cel mic despre ceea ce il preocupa. Evident, copilul nu va exprima direct prin cuvinte problemele cu care se confrunta, insa prin intermediul unor povesti, jocuri de rol sau desene pot iesi la iveala anumite indicii. In felul acesta, copilul isi poate descarca tensiunea.
Daca episoadele de pavor nocturn se repeta de mai multe ori pe noapte sau mai des de 4 ori pe saptamana, situatie care dureaza de peste 4 luni, atunci este bine sa consultati medicul pediatru. Acesta poate decide trimiterea catre un psiholog pediatru sau neuropsihiatru.
Insa, in general, pavorul nocturn dispare spontan in jurul varstei de 6-7 ani.
Somnul bebelusului are anumite caracteristici. Cu siguranta ati observat ca bebe adoarme usor in timpul alaptarii sau cand este plimbat in carucior. Dar cand este asezat in patut, bebe se trezeste plangand de parca ar fi pus pe ace. Acest lucru este cauzat de faptul ca bebelusii si copiii mici nu trec imediat in somnul profund, ci parcurg mai multe faze de somn superficial. In genera, ciclurile de somn la bebelusi dureaza intre 50 si 60 de minute.
Abia dupa circa 20 de minute de la adormire, micutul aluneca in somnul profund. Muschii i se relaxeaza total, manutele sunt ridicate, respiratia este linistita si ritmica. Acum e momentul sa il asezi in patut sau sa iesi din camera. Pe masura ce cresc, copiii intra mai devreme in etapa de somn profund, dar pana atunci au nevoie de siguranta oferita de parinte pentru a adormi intr-o atmosfera linistita.
Fiecare bebelus are propriul ritm de somn. Dar, cumulat, bebelusii ajung sa-si asigure necesarul de somn. In general, un nou-nascut doarme cam 14-18 ore pe zi, in reprize cu durate diferite, indiferent ca este noapte sau zi. Aceasta este perioada cu cele mai multe nopti albe pentru parinti. Vestea buna este ca, intre 3 si 6 luni, incepe sa se formeze somnul de noapte si rutina de somn diurn. Mesele de noapte se raresc treptat, iar majoritatea bebelusilor dorm 7-8 ore pe noapte, plus 3-4 ore in timpul zilei. In jurul varstei de un an se ajunge la un interval de somn de 8-9 ore noaptea si 2-3 ore ziua.
Multe mamici isi supravegheaza micutii cand dorm si nu de putine ori pot observa cum acestia au tresariri sau diverse grimase. Cel mai probabil se intampla dupa o ora de somn, cand pleoapele incep sa se miste, muschii se contracta si bebe se intoarce de pe o parte pe alta. Micutul intra in faza de somn REM (somnul cu vise), vulnerabil, cand se poate trezi imediat, mai ales daca apar stimuli ca foamea sau scutecul ud. Daca te afli langa el si surprinzi acele tresariri, este bine sa-l mangai sau sa-i fredonezi cantecelul preferat. Astfel il ajuti sa treaca din nou in faza de somn profund. Unii bebelusi readorm singuri daca nu si-au facut somnul, pe cand altora le trebuie sprijinul mamei.
Copiii viseaza din primele luni de viata, ba chiar unele cercetari sustin ca visele ar exista inca din viata intrauterina. Cert este ca somnul REM (Rapid Eye Movement) se manifesta si este foarte important pentru dezvoltarea creierului. In timpul viselor, cantitatea de sange catre creier se mareste si au loc procese de asimilare a informatiilor din starea de veghe. De aceea, visele sunt foarte importante pentru invatare si memorie.
– Potrivit recomandarilor recente ale pediatrilor, somnul pe burtica trebuie evitat pe cat posibil. Asadar, puneti copilul la culcare pe spate.
– Incercati sa formati o rutina constanta si un program ordonat de masa si somn, ceea ce il va ajuta la dezvoltarea propriului ceas biologic si la deprinderea autonomiei.
– Evitati factori perturbatori precum telefonul mobil, muzica prea tare, agitatia in casa.
– Asigurati o atmosfera linistita in casa si aveti grija sa nu agitati copilul cu diverse jocuri sau activitati zgomotoase inainte de culcare. Utilizati obiceiuri blande de adormire: o poveste, un obiect de tranzitie (jucarie, paturica, pernuta).
– Daca doriti ca bebelusul sa doarma in patutul lui, adoptati aceasta rutina inca din primele saptamani, la inceput sub supraveghere, apoi prezenta doar la adormire.
– Adoptati un stil de educatie rezonabila, luand in considerare caracteristicile personalitatii copilului.
– Masa de seara va fi luata cu minimum o ora inainte de culcare, avand grija sa fie alcatuita din alimente usoare si usor de digerat.
Somnul bebelusului poate fi perturbat adesea si de cosmaruri. Dar spre deosebire de pavorul nocturn sau teroarea nocturna, cosmarurile apar in faza de somn REM (somn cu vise), mai exact in a doua jumatate a noptii.
Cosmarurile sunt vise care provoaca frica. Pot avea manifestari similare cu cele ale pavorului nocturn, insa copilul se poate trezi de regula dupa un cosmar si, in functie de varsta, tine minte ce a visat si poate povesti ce s-a intamplat. Adesea, copilul spune ca a visat urat si descrie mai mult sau mai putin amanuntit visul.
Peste 80% dintre copiii intre 2 si 5 ani au trait cel putin o data experienta cosmarelor. Aceste vise sunt adesea populate de monstri, vrajitoare sau animale salbatice pe care copiii le-au vazut la televizor sau in jocuri video. Uneori, cosmarurile exprima conflicte emotionale ale copilului: gelozia intre frati, severitatea parintilor, divortul, o bona rea. Copilul poate visa urat si cand a vazut sau a auzit ceva ce l-a tulburat. Alteori cosmarurile pot aparea fara vreu motiv aparent, fiind o cale de detensionare, descarcare emotionala.
Dupa ce copilul se trezeste din cosmar, este bine sa fie mangaiat, asigurat ca nu i se poate intampla nimic rau, ca este in siguranta si ca mami, tati sunt aproape de el. Odata linistit, micutul ar trebui sa adoarma la loc fara probleme.
Daca in timpul zilei revine discutia despre ce a visat, incercati sa discutati despre ce „a vazut” in somn, ce a simtit si explicati-i pe intelesul lui ce sunt visele. Asigurati-l ca monstrii nu exista in realitate si niciodata nu il speriati cu bau-bau, lupi sau alte personaje infricosatoare. Incurajati-l sa-si exteriorizeze sentimentele, emotiile, frustrarile si sa povesteasca despre ceea ce il preocupa. Simpla ascultare implicata a parintelui si asigurarea ca veti fi mereu alaturi de copil ajuta la atenuarea conflictelor.
Referinte:
http://www.doctissimo.fr/html/sante/enfants/sa_1411_terreurs_noct.htm
https://www.babycenter.com/0_nightmares-why-they-happen-and-what-to-do-about-them_7563.bc
https://www.verywellfamily.com/what-to-do-about-infant-night-terrors-4174298