Neuroplasticitatea – ce este si ce efecte are
Neuroplasticitatea, numita si plasticitatea creierului, se refera la capacitatea biologica, fizica si chimica a creierului de a-si reorganiza structura si functionarea, sub influenta anumitor factori. Ce importanta are neuroplasticitatea, cum se intampla si despre beneficiile sale cititi pe larg in acest articol.
Cuprins:
1. Ce este neuroplasticitatea?
2. De ce este importanta plasticitatea creierului si ce beneficii are?
3. Tipuri de neuroplasticitate
4. Poate fi imbunatatita neuroplasticitatea?
5. Ce poate afecta neuroplasticitatea?
Ce este neuroplasticitatea?
Neuroplasticitatea sau plasticitatea creierului se refera la capacitatea biologica, fizica si chimica a creierului de a se schimba si adapta de-a lungul timpului, sub influenta anumitor factori, prin aparitia de noi neuroni si sinapse. Neuroplasticitatea apare ca rezultat al invatarii, al formarii de amintiri, al dobandirii experientei, dar poate sa apara si in urma unor leziuni la nivelul creierului.
Creierul se modifica cel mai mult si mai rapid in perioada copilariei, insa studiile arata ca plasticitatea sa are loc pe tot parcursul vietii. Acest fapt arata ca creierul este un organ dinamic si nu unul static (asa cum s-a considerat mult timp), care raspunde si se adapteaza la experiente, reorganizandu-si conexiunile. Oamenii de stiinta mai fac referire la neuroplasticitate numind-o si remodelarea structurala a creierului.
Termenul de neuroplasticitate a fost folosit pentru prima data de un expert polonez in neurostiinte, in anul 1948, pentru a descrie schimbarile pe care le observase la nivelul structurii neuronale. Dupa 1960 s-a descoperit faptul ca neuronii se pot reorganiza si dupa un eveniment traumatizant, iar studii ulterioare au aratat ca creierul isi poate modifica nu doar functiile, ci si structura insasi.
Cum functioneaza neuroplasticitatea? La nastere, un copil are aproximativ 2500 de sinapse la nivelul fiecarui neuron. Pana la varsta de 3 ani, numarul de sinapse per neuron ajunge pana la 15 000. Insa pana la varsta adulta, sinapsele care nu mai sunt folosite incep sa fie slabite si eliminate, dezvoltandu-se acelea care sunt cel mai frecvent utilizate. In acest fel, creierul se adapteaza permanent structural la influenta factorilor din exterior.
De fiecare data cand invatam ceva nou, noi legaturi se creeaza intre neuronii nostri. Acest lucru se intampla in mod automat, dar este o capacitate a creierului care poate fi si incurajata si stimulata.
De ce este importanta plasticitatea creierului si ce beneficii are?
Initial, oamenii de stiinta considerau ca dezvoltarea creierului nu mai este posibila dupa copilarie. Insa studiile recente demonstreaza cum creierul este capabil sa se dezvolte si sa se schimbe pe durata intregii vieti, rafinandu-si arhitectura sau prin mutarea unor functi cerebrale de la o zona afectata la o alta sanatoasa.
Suntem programati genetic sa avem neuroplasticitate, pentru a putea supravietui in conditii de mediu impredictibile, astfel incat sa ne putem adapta. Doar adaptandu-se la schimbarile de mediu prin care trecem, sistemul nostru nervos poate gestiona situatiile noi prin care trece.
In lipsa acesti abilitati, creierul nu ar fi capabil sa se dezvolte din perioada copilariei si pana la varsta adulta si nici sa se recupereze in urma unor leziuni pe care le-ar suferi.
Invatarea si noile experiente prin care trecem sau la care suntem expusi determina dezvoltarea unor noi cai neuronale in creier, in timp ce altele, care nu mai sunt folosite devin tot mai slabe pana cand dispar de tot.
Datorita neuroplasticitatii avem posibilitatea de a invata lucruri noi si de a ne imbunatati abilitatile; de a ne recupera in urma unui atac cerebral sau a unor leziuni la nivelul creierului. In cazul unor leziuni cerebrale, neuroplasticitatea ofera creierului posibilitatea de a face fata acestor leziuni si de a se readapta.
Plasticitatea creierului sta la baza capacitatii de invatare si memorare, fiind esentiala pentru flexibilitatea noastra mentala si comportamentala.
Tot datorita plasticitatii cerebrale avem posibilitatea de a ne schimba tiparele disfunctionale de gandire si de comportament si de a ne dezvolta noi mindset-uri, noi abilitati si capacitati. Neuroplasticitatea ajuta psihoterapia sa fie eficienta. Abilitatea creierului de a se adapta sub influenta factorilor de mediu sta si la baza rezilientei; aceasta este capacitatea unei persoane de a face fata, de a depasi si de a deveni mai puternica in urma evenimentelor tragice; traumelor; amenintarilor; situatiilor ce implica un nivel semnificativ de stres.
Tipuri de neuroplasticitate
Neuroplasticitatea apare ca rezultat al invatarii, al formarii de amintiri, al dobandirii experientei; dar poate sa apara si in urma unor leziuni la nivelul creierului. Pana in prezent, studiile au aratat ca exista doua tipuri principale de neuroplasticitate: neuroplasticitatea structurala si neuroplasticitatea functionala.
Neuroplasticitatea structurala se refera la modificarile care tin de structura fizica a creierului; aceste modificari au loc in urma experientelor si a lucrurilor pe care le invatam.
Neuroplasticitatea functionala apare atunci cand, in urma unor accidente si leziuni la nivelul creierului, functiile cerebrale ale zonei afectate sunt preluate de zonele sanatoase din creier.
Plasticitatea creierului nu este insa nelimitata. De exemplu, in urma unor accidente sau afectiuni cu impact asupra creierului, unele functii ale zonelor afectate pot fi preluate de altele. Insa anumite procese si abilitati sunt specifice anumitor arii cerebrale; cum ar fi miscarea, limbajul, gandirea. Daca leziunile apar in zonele cheie pentru aceste procese, recuperarea nu va mai fi posibila; alte zone neputand sa preia aceste functii.
Poate fi imbunatatita neuroplasticitatea?
Neuroplasticitatea este o capacitate innascuta a creierului; insa prin experientele la care ne expunem putem influenta plasticitatea cerebrala. Cu alte cuvinte, chiar daca neuroplasticitatea se intampla in mod automat, este o capacitate a creierului care poate fi si incurajata si stimulata. Este foarte cunoscut in literatura de specialitate studiul realizat pe soferii de taxi din Marea Britanie, la care s-a observat ca cei care condusesera timp de mai multi ani si memorasera mai multe strazi, aveau mult mai dezvoltate zone ale hipocampului, unde este localizata memoria, comparativ cu ceilalti.
Cat mai multe oportunitati de invatare
Un mediu cat mai bogat in stimuli, care ne ofera noutate si posibilitatea de a ne concentra atentia, de a invata ceva nou si de a ne provoca din punct de vedere mental va stimula plasticitatea creierului.
Acest lucru este valabil mai ales in perioada copilariei si a adolescentei; dar expunerea la tot felul de experiente de invatare are efecte benefice si la varsta adulta.
- invatarea unei limbi straine;
- calatoriile si expunerea la culturi si locuri noi;
- a invata sa canti la un instrument nou;
- implicarea in activitati creative;
- cititul;
- jocurile;
- interactiuni sociale pozitive;
- participarea la activitati placute, pozitive;
- meditatia, mindfulness.
Somnul suficient
Studiile au aratat ca somnul de calitate si in cantitatea necesara joaca un rol important in dezvoltarea dendritelor la nivelul creierului. Acestea ajuta la transmiterea informatiei de la un neuron la altul. Cu cat aceste conexiuni sunt mai puternice, cu atat pot sustine o mai buna plasticitate a creierului.
Despre importanta somnului gasiti mai multe informatii in acest articol.
Sportul
Activitatea fizica este o optiune la indemana prin care putem stimula neuroplasticitatea. Pe langa beneficiile sportului pentru sanatate in general, activitatea fizica poate ajuta si in imbunatatirea capacitatilor cognitive si dezvoltarea plasticitatii creierului. Studiile au aratat ca activitatea fizica sustine proteina BDNF (brain-derived neurotrophic factor). Aceasta are rolul de a sustine celulele nervoase, ajutând la reglarea neuroplasticitatii sinaptice. Pe de alta parte, stresul afecteaza exprimarea acestei proteine.
Ce poate afecta neuroplasticitatea?
Plasticitatea creierului poate fi insa si afectata sau intrerupta in cazul unui stres foarte mare sau in conditiile unor evenimente de adversitate. S-a observat, de exemplu, ca in cazul depresiei sau al tulburarii de stres post-traumatic, poate sa apara o pierdere de sinapse. In aceste tulburari, persoanele raman blocate in cai neuronale de ganduri, emotii si comportamente negative sau in amintiri asociate cu frica. In aceste cazuri, psihoterapia este utila si necesara, pentru a redirectiona persoanele respective catre dezvoltarea unor tipare mult mai functionale si restabilirea flexibilitatii cognitive si comportamentale.
Pe masura ce inaintam in varsta, stresul cumulativ la care suntem expusi poate sa afecteze capacitatea plastica a creierului. Dar daca reusim, asa cum mentionam mai sus, sa ii oferim creierului o stimulare benefica, putem contribui la a-l mentine intr-o forma buna si la a scadea riscul de dementa sau de afectiuni degenerative, cum este boala Alzheimer.
Referinte:
(1) What is Brain Plasticity? – https://www.simplypsychology.org/brain-plasticity.html
(2) Neuroplasticity – https://www.psychologytoday.com/us/basics/neuroplasticity
(3) What is Neuroplasticity? A Psychologist Explains – https://positivepsychology.com/neuroplasticity/
(4) Neuroplasticity and Clinical Practice: Building Brain Power for Health – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4960264/
