Necroza – definitie, cauze, simptome, tratament

Necroza reprezinta moartea anumitor tesuturi si tipuri de celule. Aceasta leziune severa este cauzata de obicei de infectii, traumatisme, tumori. Aflati mai multe despre cauzele, simptomele si tratamentul necrozei din materialul urmator.

Cuprins:

1. Ce este necroza?
2. Cauze si factori de risc
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Metode de tratament pentru necroze
6. Efectele si consecintele necrozei
7. Cum poate fi prevenita necroza tesuturilor?

Ce este necroza?

Necroza este o forma de leziune celulara care duce la moartea prematura a celulelor din tesutul viu prin autoliza. Necroza este cauzata de factori externi celulei sau tesutului, cum ar fi infectia, toxinele sau traumatismele care duc la moartea componentelor celulare.

In schimb, apoptoza reprezinta o moarte celulara programata si orientata in mod natural.

Moartea celulara cauzata de necroza are ca rezultat pierderea integritatii membranei celulare si o eliberare necontrolata de produse daunatoare in spatiul extracelular.

Mecanismul de aparitie a necrozei

Necroza initiaza in tesutul inconjurator un raspuns inflamator care atrage leucocitele si fagocitele din apropiere, iar acestea elimina celulele moarte prin fagocitoza. Cu toate acestea, substantele daunatoare microbiene eliberate de leucocite ar afecta si tesuturile inconjuratoare. Aceasta deteriorare colaterala excesiva inhiba procesul de vindecare. Astfel, necroza netratata are ca rezultat acumularea de tesuturi moarte si resturi de celule in sau in apropierea locului unde s-a dezvoltat necroza. Un exemplu clasic este gangrena. Din acest motiv, este adesea necesara indepartarea chirurgicala a tesutului necrozat. Aceasta procedura poarta denumirea de debridare.

Durerea trimite pacientul la medic

Vestea buna, daca o putem numi asa, este ca blocarea completa a circulatiei sanguine este, de obicei, suficient de dureroasa incat pacientul solicita imediat asistenta medicala. Tratamentul poate include o interventie chirurgicala de restabilire a fluxului sanguin sau de eliminare a tesuturilor deteriorate. De asemenea, pot fi prescrise antibiotice pentru a preveni sau trata infectia, arsurile sau alte probleme care au provocat aceste daune.

Cauze si factori de risc

Necroza este cauzata de o lipsa de sange si oxigen la nivelul tesutului. Poate fi declansata de substante chimice, frig, traumatisme, radiatii sau afectiuni cronice care afecteaza fluxul sanguin. Exista multe tipuri de necroza, deoarece poate afecta multe zone ale corpului, inclusiv oasele (necroze osoase), piele, organe si alte tesuturi.

Afectiunea nu este intotdeauna provocata de un cheag sau de contactul cu temperaturile scazute, acestea sunt doar exemple obisnuite. Multe tipuri de leziuni pot produce suficiente daune, provocand dezvoltarea necrozei. Infectia poate distruge tesuturile din jur pana cand acestea necrozeaza. Acelasi lucru se poate intampla si in cazul unui traumatism produs in urma unui accident de masina sau a unei cazaturi de pe o scara, de exemplu. Afectiunea poate aparea de fiecare data cand fluxul de sange este blocat catre o zona sau zona este atat de deteriorata incat sangele nu poate curge spre si dinspre ea.

In alte cazuri, un tesut tumoral necrozat poate provoca o necroza tumorala.

Necroza poate aparea din cauza unor factori externi sau interni.

Factori externi

Factorii externi pot implica traumatisme mecanice (leziuni fizice ale organismului care provoaca descompunerea celulara), deteriorarea vaselor de sange (care pot afecta alimentarea cu sange a tesutului asociat) si ischemie. Conditiile termice (temperaturi extrem de ridicate sau scazute) pot produce necroze cutanate din cauza afectarii celulelor.

In cazul degeraturilor, se formeaza cristale, crescand presiunea din tesuturi, in timp ce lichidul ramas produce izbucnirea celulelor. In conditii extreme, tesuturile si celulele mor printr-un proces neregulat de distrugere a membranelor si a citosolului, formand necroze tisulare.

Factori interni

Factorii interni care provoaca dezvoltarea necrozei sunt afectiunile trofoneurotice si vatamarea si paralizia celulelor nervoase. Enzimele pancreatice (lipaze) sunt principala cauza de grasime necrozata.

Necroza poate fi activata de componente ale sistemului imunitar, precum toxinele bacteriene, celulele ucigase naturale si macrofagele peritoneale. Moartea celulelor poate fi provocata si de toxine si agentii patogeni. Toxinele cum ar fi veninul de sarpe pot inhiba enzimele si pot provoca moartea celulelor. Leziunile necrozate au aparut de asemenea si in urma intepaturilor de viespe.

Un exemplu clasic de afectiune necrotica este ischemia. Aceasta duce la o epuizare drastica a nivelului de oxigen, glucoza si a altor factori trofici si induce moartea masiva a celulelor endoteliale si a tesuturilor inconjuratoare (neuroni, cardiomiocite, celule renale etc.). Datele recente indica faptul ca moartea celulelor si a tesuturilor nu apare nu numai in timpul evenimentelor patologice, ci este si o componenta a unui proces fiziologic.

Simptome

Semnele celulare timpurii ale necrozei sunt umflarea mitocondriilor, un proces care afecteaza metabolismul oxidativ intracelular. Mai tarziu, apar densitati localizate, cu condensarea materialului genetic. Organelele citoplasmatice sunt perturbate, iar celulele afectate se separa de celulele vecine. Dizolvarea lizozomilor, care in mod normal adapostesc enzime hidrolitice, duce la acidoza intracelulara. Nucleul se umfla si se intuneca si, in cele din urma, se rupe. De asemenea, membrana externa a celulei se rupe, rezultand o pierdere a capacitatii de pompare a ionilor si un flux rapid de ioni de sodiu si calciu in mediul intracelular, rezultand soc osmotic.

Exista sase tipare morfologice distinctive ale necrozei:

Necroza coagulativa

Necroza coagulativa se caracterizeaza prin formarea unei substante gelatinoase (asemanatoare unui gel) in tesuturile. Aceasta poate fi observata prin microscopie usoara. Coagularea apare ca urmare a denaturarii proteinelor, determinand transformarea albuminei intr-o stare ferma si opaca. Acest tip de necroza este de obicei observat in medii hipoxice (cu un nivel scazut de oxigen), cum ar fi infarctul.

Necroza lichefianta

Necroza lichefianta, spre deosebire de necroza coagulativa, se caracterizeaza prin digestia celulelor moarte, care formeaza o masa lichida vascoasa. Acest lucru este tipic pentru infectiile bacteriene, sau uneori fungice, din cauza capacitatii lor de a stimula un raspuns inflamator. Masa lichida necrotica este de obicei galben cremoasa din cauza prezentei leucocitelor moarte. Simptomul este cunoscut in mod obisnuit ca puroi.

Necroza gangrenoasa

Gangrena poate fi considerata un tip de necroza coagulativa, tesutul capatand un aspect mumificat. Este caracteristic ischemiei membrelor inferioare si a tractului gastro-intestinal. Daca apare o infectie suprapusa a tesuturilor moarte, necroza devine lichefianta (gangrena umeda).

Necroza cazeoasa

Necroza cazeoasa poate fi considerata o combinatie de necroza coagulativa si lichefianta, cauzata in mod tipic de micobacterii (de exemplu, tuberculoza), ciuperci si unele substante straine. Tesutul necrotic apare la fel de alb, avand un aspect branzos.

Necroza de grasime

Necroza de grasime apare la nivelul tesutului adipos, fiind cauzata de actiunea lipazelor activate asupra tesuturilor grase, cum ar fi pancreasul. Depozitele de calciu pot fi vazute la microscop si pot fi suficient de mari pentru a fi vizibile la examinarile radiografice. Cu ochiul liber, depozitele de calciu apar ca niste pete albe.

Necroza fibrinoida

Este un tip mai rar de necroza, cauzat de depozitarea anticorpilor si antigenului in peretii arterelor.

Necroza avasculara

Necroza avasculara reprezinta moartea tesutului osos din cauza lipsei de alimentare cu sange. Numita si osteonecroza, aceasta poate provoca rupturi minuscule ale osului si eventual colapsul.

In stadiile incipiente ale necrozei avasculare, multe persoane nu prezinta niciun simptom. Pe masura ce starea se agraveaza, articulatia afectata poate provoca dureri numai atunci cand pacientul pune greutate pe ea. Dupa o anumite perioada, persoana ar putea resimti durerea chiar si atunci cand sta culcata.

Durerea poate fi usoara sau severa si de obicei se dezvolta treptat. Durerea asociata cu necroza avasculara a soldului apare la nivel inghinal, la coapsa sau fese. In afara de sold, zonele care ar putea fi afectate sunt umarul, genunchiul, mana si piciorul.

Unele persoane dezvolta necroza avasculara pe ambele parti (bilateral) – cum ar fi la ambele solduri sau in ambii genunchi.

Diagnostic

Medicul poate diagnostica necroza pe baza examinarii fizice si a biopsiei. De asemenea, doctorul poate efectua o serie de teste si analize pentru a detecta forma avasculara a bolii. Acest lucru este necesar pentru ca exista mai multe maladii care pot afecta oasele.

Radiografia

Radiografia poate prezenta modificarile osoase care apar in etapele ulterioare ale necrozei avasculare. In stadiile timpurii ale afectiunii, radiografia nu prezinta niciun semn al bolii.

RMN si CT

Rezonanta magnetica si tomografia computerizata produc imagini detaliate care pot pune in evidenta modificarile precoce la nivelul oaselor care ar putea indica necroza avasculara.

Scanarea osoasa (scintigrafia)

In prima faza, specialistul injecteaza o cantitate mica de material radioactiv in vena. Substanta se deplaseaza apoi in zonele afectate si prezinta niste pete luminoase pe ecran.

Metode de tratament pentru necroze

Tesutul necrozat trebuie indepartat. Cum se poate realiza acest lucru?

Tesut necrozat tratament

Exista mai multe metode de indepartare a tesutului necrozat:

Debridare autolitica

Debridarea autolitica duce la inmuierea tesutului necrozat si poate fi realizata cu ajutorul pansamentelor umede. Aceasta metoda foloseste propriul fluid al plagii pentru a descompune tesutul necrozat. Se folosesc in primul rand pansamente semiocluzive sau ocluzive. De asemenea, pot fi utilizate diverse geluri care elimina tesutul necrozat. Trebuie sa protejati pielea din jurul plagii, astfel incat sa nu se macereze. Debridarea autolitica nu trebuie utilizata (sau trebuie utilizata cu mare precautie) pe leziunile diabetice sau ranile cauzate de insuficienta arteriala.

Debridare mecanica

Aceasta metoda este folosita mai rar. Aceasta implica utilizarea pansamentelor care permit decuparea stratului superior de tesut devitalizat atunci cand este indepartat pansamentul. Din pacate, aceasta metoda poate elimina si tesutul sanatos, iar pacientul poate resimti dureri mai mari. In plus, pansamentul trebuie schimbat des, deci aceasta metoda poate sa nu fie potrivita pentru toti pacientii.

Debridare ascutita

Aceasta metoda presupune taierea tesutului necrozat cu ajutorul foarfecelor sterile. Poate fi facuta in camera pacientului sau intr-una de tratament. Evident, clinicianul care efectueaza acest tip de debridare trebuie sa aiba cunostinte adecvate despre tehnica si anatomia de debridare pentru a evita taierea structurilor vitale. Debridarea ascutita necesita adesea mai multe tratamente (debridare in serie).

Debridare chirurgicala

Debridarea chirurgicala se efectueaza in sala de operatie sub anestezie generala sau locala. Se utilizeaza atunci cand trebuie indepartata o suprafata mare de tesut necrozat si este necesara pastrarea unor margini clare. Aceasta metoda poate crea o rana mult mai mare, insa rana va fi curata si se poate vindeca mult mai repede. Cu toate acestea, este mult mai scumpa si este de obicei rezervata ranilor mari si rau infectate.

Terapia cu larve

Larvele crescute intr-un mediu steril au fost folosite cu succes pentru a debrida ranile necrozate. Larvele secreta o enzima care descompune tesutul necrozat, astfel incat sa poata fi ingerat de acestea. Larvele nu consuma si tesutul sanatos. Partea negativa este ca multi pacienti considera simpla idee a terapiei cu larve dizgratioasa. In mod evident, acesti pacienti nu vor opta pentru acest tip de terapie.

Ranile care au tesutul necrozat nu se vor vindeca. Prin urmare, va fi necesara una dintre metodele de mai sus pentru a indeparta tesutul devitalizat. Indepartarea tesutului necrozat va reduce continutul bacterian al plagii si va permite tesutului sanatos sa creasca in locul sau.

Tratament necroze osoase

Medicamente si terapie

In stadiile incipiente ale necrozei avasculare, simptomele ar putea fi ameliorate cu ajutorul medicatiei si terapiei. Medicul poate recomanda:

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
• Medicamente pentru osteoporoza
• Medicamente care reduc colesterolul
• Medicamente care subtiaza sangele
• Odihna
• Exercitii
• Stimulare electrica

Operatie si alte proceduri chirurgicale

Deoarece majoritatea oamenilor nu dezvolta simptome pana cand necroza avasculara nu avanseaza suficient, medicul poate recomanda interventia chirurgicala. Printre variante se numara:

• Transplantul osos (grefa)
• Remodelarea oaselor (osteotomie)
• Inlocuirea articulatiei
• Tratamentul cu medicamente de regenerare

Efectele si consecintele necrozei

In timp ce apoptoza ofera de cele mai multe ori efecte benefice pentru organism, necroza este aproape intotdeauna daunatoare si poate fi fatala.

Necroza avasculara creeaza, de asemenea, probleme serioase. Netratata, aceasta se agraveaza cu timpul si, in cele din urma, produce ruperea osului. De asemenea, necroza avasculara face ca oasele sa-si piarda forma neteda, ceea ce poate duce la artrita severa.

Cum poate fi prevenita necroza tesuturilor?

In mod special, oamenii trebuie sa evite statul in frig, contactul cu substantele nocive si radiatiile si traumatismele severe care pot afecta pielea, acestea fiind principalele cauze ale necrozei. In plus, gestionarea diabetului si prevenirea leziunilor diabetice sunt foarte importante. De asemenea, pentru a preveni forma avasculara, este recomandat sa:

• Limitati consumul de alcool. Consumul de alcool este unul dintre factorii de risc de top pentru dezvoltarea necrozei avasculare.
• Mentineti un nivel scazut al colesterolului. Micile bucati de grasime sunt cele care blocheaza alimentarea cu sange a oaselor, in majoritatea cazurilor.
• Nu fumati. Fumatul creste riscul de necroza.

Referinte:

1. https://www.verywellhealth.com/what-is-necrotic-tissue-3157120
2. https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/necrosis
3. https://www.scienceabc.com/humans/what-is-necrosis.html
4. https://www.britannica.com/science/necrosis
5. https://www.woundsource.com/blog/necrotic-wounds-overview-and-treatment-options
6. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/avascular-necrosis/symptoms-causes/syc-20369859