Merisoare – beneficii, compozitie, utilizare

Merisoarele sunt fructe mici, rotunde si rosii, inrudite cu afinele si cunoscute mai ales ca un tratament natural pentru infectiile urinare. Aflati daca sunt intr-adevar benefice in acest tip de infectii si ce alte posibile efecte pentru sanatate au fructele de merisor.

Cuprins:

(1) Informatii generale
(2) Ce contin merisoarele?
(3) Beneficii si proprietati
(4) Cum se utilizeaza merisoarele?
(5) Precautii si contraindicatii

Merisoare – informatii generale

Merisorul este un arbust peren, care creste in zone umede, mlastinoase sau in zone inalte, in functie de specie. Merisorul are frunze verde-inchis, florile sunt roz, iar fructele (merisoare) sunt de culoare rosu inchis si au o forma asemanatoare cu ciresele.

Merisoarele fac parte din familia Ericaceae, genul Vaccinium. Exista mai multe specii de merisoare, cele mai intalnite fiind:

• specia Vaccinium macrocarpon, originara din Statele Unite;
• specia Vaccinium oxycoccos, care creste in Europa, dar si in nordul Statelor Unite si Asia;
• specia Vaccinium Vitis-idaea.

Merisoarele sunt foarte populare in Statele Unite, dar sunt consumate frecvent si in Europa si in tara noastra, in special merisoarele uscate.

Merisorul american este mult mai robust decat varianta europeana, iar fructele sunt mai mari, in forma rotunda sau de para, in culori ce variaza de la roz la rosu inchis sau cu pete albe si rosii. Merisoare salbatice cresc in zona de nord-est a Statelor Unite, dar sunt si cultivate in solurile acide, cu substrat pe baza de turba. Recoltarea incepe in septembrie si continua pana la finalul lui octombrie. Mare parte din merisoare sunt consumate in Statele Unite si Canada, fiind asociate cu Sarbatoarea Recunostintei si Craciun, ocazie cu care merisoarele se folosesc in sosuri, umpluturi, deserturi sau bauturi.

In Europa, fructele de merisor din specia Vaccinium oxycoccos cresc pe terenuri mlastinoase, in partea de nord si in centrul Europei. Merisoarele din specia Vaccinium Vitis-idaea nu se cultiva, ci cresc salbatice, in zone inalte, fiind cunoscute si ca merisoare de munte.

Merisoarele au un gust puternic astringent, mai amarui decat afinele si fructele de padure in general, motiv pentru care sunt mai rar consumate proaspete. Cea mai mare parte a productiei globale de merisoare este procesata. Pe piata sunt astfel disponibile merisoare uscate sau preparate, in sucuri, dulceata, sosuri si altele.

Ce contin merisoarele?

Merisoarele proaspete contin in cea mai mare parte apa (aproximativ 87%). Restul e reprezentat in proportie mare de carbohidrati si fibre. Carbohidratii din merisoare sunt in general zaharuri simple precum sucroza, glucoza si fructoza. Fibrele sunt insolubile (pectina, celuloza si hemiceluloza) si solubile. Din cauza celor solubile, un consum excesiv de merisoare poate duce la simptome digestive, cum ar fi diareea.

Continutul cel mai ridicat al fructelor de merisor consta in carbohidrati si fibre. Dar merisoarele sunt o sursa bogata de vitamine si minerale, in special de vitamina C. Principalele vitamine si minerale prezente in fructe de merisor sunt prezentate in continuare.

Vitamine

• Vitamina C – este unul dintre compusii antioxidanti care se gasesc in proportia cea mai ridicata in fructele de merisor; vitamina C este importanta pentru sanatatea organismului, mai ales pentru piele, muschi si oase. Consumul a 100 grame de merisoare crude asigura 22% din doza zilnica recomandata de vitamina C.
• Vitamina K1 – o vitamina esentiala implicata in procesul de coagulare a sangelui
• Vitamina E – este un puternic antioxidant, prin care sustine sistemul imunitar, sanatatea vaselor de sange, dar si alte sisteme si organe.

Consumul a 100 grame de merisoare crude asigura 6% din doza zilnica recomandata de vitamina K1 si E.
Urmatoarele vitamine in ordinea descrescatoare a cantitatii din merisoare sunt: vitamina B6, vitamina B5, vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B3.

Minerale

Manganul este principalul mineral prezent in merisoare. Este un mineral de care organismul are nevoie pentru buna functionare a creierului, sistemului nervos si multe dintre sistemele enzimatice. 100 grame de merisoare asigura 18% din doza zilnica recomandata din mangan.

Alte minerale din fructele de merisor, dar regasite intr-o cantitate mult mai mica decat managanul sunt: cupru, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, zinc, sodiu si seleniu.

Merisoare proaspete vs merisoare uscate

100 g de merisoare proaspete, crude si neindulcite contin:
46 calorii;
87 % apa;
0, 4 g proteine;
11, 97 g carbohidrati;
4 g zahar;
3, 6 g fibre;
0, 13 g grasimi.

100 g de merisoare uscate contin:
308 calorii;
15, 79 % apa;
0, 17 g proteine;
82, 8 g carbohidrati;
72, 56 g zahar;
5, 3 g fibre;
1, 09 g grasimi.

Important! Atunci cand optati pentru fructele uscate, asigurati-va ca acestea nu sunt de fapt confiate. Uscarea si confierea fructelor sunt doua procese de conservare diferite, care rezulta in doua tipuri de produse diferite din punct de vedere nutritional si caloric.

In cazul merisoarelor, pentru ca fructele crude sunt acide si au un continut foarte mic de zahar, in procesul de uscare se adauga zahar. Acesta echilibreaza aciditatea si face fructele mult mai bune la gust. Din pacate, continutul caloric al merisoarelor uscate este mult mai ridicat din cauza zaharului adaugat decat in cazul merisoarelor crude. Pe piata exista si merisoare uscate fara zahar, indulcite cu suc de mere sau ananas.

Merisoare – beneficii si proprietati

De-a lungul timpului, fructele si frunzele de merisor au fost utilizate in scop medicinal, pentru tratarea unor afectiuni ale vezicii urinare, stomacului si ficatului, dar si in diabet, rani ale pielii si alte boli. Afectiunile si efectele care au fost testate in studii sunt prezentate in continuare.

Merisoarele si infectiile tractului urinar

Una dintre cele mai populare utilizari ale merisoarelor este pentru prevenirea si tratamentul infectiilor urinare. In ceea ce priveste capacitatea de a trata infectiile urinare, studiile nu sustin efectul benefic al merisoarelor. Legat de prevenirea acestor infectii, rezultatele studiilor sunt contradictorii.

O analiza a 13 studii clinice publicata in 2012 a aratat ca un consum de merisoare zilnic ar putea reduce riscul aparitiei infectiilor urinare la anumite categorii de persoane, printre care copii, femei cu infectii urinare recurente si persoanele care consuma cel putin doua produse pe baza de merisoare pe zi. O alta analiza din 2012, a 24 de studii clinice, a concluzionat ca un consum de merisoare sau de suplimente de merisoare nu previne aparitia infectiilor urinare. Analiza a fost realizata de cercetatorii de la Cochrane, o organizatie stiintifica ce are ca scop sa promoveze luarea deciziilor legate de sanatate pe baza unor dovezi stiintifice solide.

Intr-un studiu desfasurat pe durata anului 2016, cele 147 de participante au primit timp de 6 luni cate 2 capsule pe baza de merisoare sau un placebo. S-a observat ca, desi nivelul bacteriilor din urina a scazut in primele 6 luni ale studiului la participantele care au consumat suplimentele de merisoare, nu s-a redus frecventa infectiilor urinare pe durata anului respectiv.

Pentru o concluzie ferma in privinta efectului consumului de merisoare asupra infectiilor urinare este nevoie de studii suplimentare, de calitate, cu atat mai mult cu cat cele deja realizate au fost finantate de Ocean Spray, o firma din industria produselor din merisoare.

Important! Daca suferiti de o infectie urinara, este important sa va prezentati la medic pentru diagnostic si tratament! Nu va bazati pe produsele din fructe de merisor pentru a trata aceste infectii.

Fructele de merisor, sursa de vitamina C

Vitamina C este principalul micronutrient din merisoare. O portie de 100 grame de merisoare ofera aproximativ 14 mg de vitamina C, respectiv 22% din doza zilnica recomandata. Atentie insa, aceste valori sunt valabile pentru fructele de merisor in stare cruda. La merisoarele uscate, cantitatea de vitamina C este semnificativ redusa, 100 de grame oferind doar 0,2 mg de vitamina C. De aceea, in locul merisoarelor uscate va puteti orienta catre alte fructe, mult mai bogate in vitamina C si care nu au un aport caloric atat de mare cum e al merisoarelor uscate.

Merisoarele, sursa de antioxidanti si componenti antiinflamatori

Merisoarele contin antioxidanti, dintre care reprezentative sunt antocianinele, proantocianidine, quercentina. O serie de studii au aratat faptul ca suplimentarea consumului de suc de merisoare creste cantitatea antioxidantilor din plasma si o scadere a colesterolului LDL oxidat (asa-numitul “colesterol rau”). Colesterolul LDL (lipoproteine cu densitate scazuta) este asociat cu un risc cardiovascular mai mare, iar colesterolul LDL oxidat este considerat un important factor de risc pentru bolile cardiovasculare. De asemenea, produsele pe baza de merisoare se pare ca ar avea proprietati antiinflamatorii, conform studiilor.

Merisoare si alte afectiuni

Nu exista dovezi stiintifice suficiente care sa sustina eficienta merisoarelor in cazul urmatoarelor boli si afectiuni: hiperplazia benigna de prostata, raceala si gripa, boala arteriala coronariana, ulcere ale stomacului cauzate de infectia cu Helicobacter pylori, pietre la rinichi, sindromul metabolic, cancer, pleurezie, vindecarea ranilor.

Cum se utilizeaza merisoarele?

Fructele sunt rareori consumate crude pentru ca au un gust astringent si amarui. Doar 5% din productia de merisoare se consuma in general ca atare, in forma cruda.

In schimb, pot fi consumate merisoare confiate, uscate sau merisoare congelate. Mult mai des sunt consumate sub forma de bauturi, cu zahar adaugat sau eventual amestecate cu alte fructe:

• sucuri (de obicei in amestec cu suc de mere sau de struguri, pentru o aroma mai buna);
• siropuri;
• ceai;
• sosuri;
• gem sau dulceata.

Alte produse in care fructele de merisor sunt ingredientul de baza sunt suplimentele de merisoare. Acestea se gasesc sub forma de pudre, merisor capsule, tablete, extract de merisor, tinctura de merisor.

Merisoare retete

Merisoarele uscate se gasesc usor in magazine si sunt disponibile tot timpul anului. Sunt foarte versatile si pot fi consumate ca atare sau adaugate in: cereale, iaurt, salate, garnituri din orez sau grau, branza cottage, aperitive cu carne, briose, biscuiti, paine, sosuri pentru fripturi.

Precautii si contraindicatii

Merisoarele si produsele pe baza de merisoare sunt in general sigure pentru consum, daca sunt consumate cu moderatie. O atentie ridicata ar trebui insa acordata urmatoare lor aspecte:

Procesarea fructelor implica foarte mult zahar adaugat
Asa cum mentionam anterior, cea mai mare parte a merisoarelor destinate consumului sunt procesate. Acestea sunt fie uscate, fie preparate sub forma de sucuri, dulceturi, sosuri si alte produse alimentare. Procesarea acestor fructe implica adaugarea unei cantitati ridicate de zahar. De exemplu, 100 grame de merisoare crude contin 4 g de zaharuri, in timp ce 100 grame de fructe uscate contin 72, 56 g zaharuri. De asemenea, sucul de merisoare contine mai mult zahar decat Coca Cola. De aceea, atunci cand consumati fructele de merisor, varianta proaspata sau congelata este de dorit, iar daca acestea nu sunt accesibile, puteti opta pentru merisoarele indulcite cu sucuri de fructe.

Continut ridicat de oxalati
Sucul de merisoare si extractul de merisoare au un continut ridicat de acid oxalic (sau oxalat), o substanta care in combinatie cu calciul, intra in compozitia pietrelor la rinichi. Acidul oxalic este un compus natural intalnit in alimente din plante. Cand acestea sunt consumate in exces, poate aparea o inflamatie la nivel renal sau formarea de pietre la rinichi.

Unele studii arata ca anumite suplimente pe baza de extract de merisoare pot creste nivelul de oxalat din urina cu pana la 43%.
Pe termen lung, consumul in exces de suc de merisoare (mai mult de 1 litru pe zi) poate duce la aparitia pietrelor la rinichi. Persoanele care au pietre la rinichi in antecedente ar trebui de asemenea sa consume cu moderatie produse din merisoare.

Alte posibile efecte negative

• Unele persoane pot simti ca sucul de merisoare le lasa un gust neobisnuit in gura sau le irita buzele si gingiile.
• Se recomanda evitarea consumului excesiv de merisoare, pentru ca poate cauza probleme digestive (diaree, dureri de stomac) din cauza continutului mare de fibre solubile. La persoane care sufera de reflux gastroesofagian, consumul de suc sau alte produse din merisoare poate agrava aceasta afectiune, din cauza aciditatii acestor fructe.
• Persoanele cu alergie la aspirina ar trebui de asemenea sa evite consumul ridicat de merisoare si produse pe baza de merisoare, intrucat acestea au un continut ridicat de acid salicilic.
• In cazul persoanelor care urmeaza un tratament cu warfarina, consumul de merisoare poate prelungi perioada de actiune a substantei active in organism si poate creste riscul de vanatai si hemoragii.

Merisoare in sarcina

Nu s-au facut suficiente studii privind efectele consumului acestor fructein sarcina sau pe durata alaptarii, de aceea nu exista recomandari oficiale in acest sens. In lipsa lor, este de preferat consumul moderat al fructelor, sucurilor, ceaiului si mai ales suplimentelor pe baza de merisoare.

Referinte:

(1) Cranberries 101: Nutrition Facts and Health Benefits – https://www.healthline.com/nutrition/foods/cranberries
(2) Cranberry – https://nccih.nih.gov/health/cranberry
(3) About Cranberries – Dried Cranberries – https://www.cranberryinstitute.org/about-cranberries/dried-cranberries
(4) Cranberry – https://www.webmd.com/vitamins/ai/ingredientmono-958/cranberry
(5) Cranberries, dried – https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/341481/nutrients
(6) Cranberries, raw – https://fdc.nal.usda.gov/fdc-app.html#/food-details/171722/nutrients
(7) Cranberry Fruit: Nutrition Facts, Benefits, and Concerns – https://www.nutritionadvance.com/cranberry-fruit-nutrition-benefits/
(8) Cranberry – https://www.britannica.com/plant/cranberry