Meningita – cauze, simptome, tratament, preventie

Meningita este o inflamatie a meningelui, membrana care inconjoara si protejeaza creierul si maduva spinarii. Afla care sunt cauzele meningitei, cum recunosti simptomele, complicatiile, tratarea si prevenirea meningitei.

Cuprins:

1. Ce e meningita?
2. Tipuri de meningita si cauze
3. Cum se transmite meningita?
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Riscuri si complicatii
8. Prevenirea meningitei

Ce e meningita?

Meningita este una dintre cele mai grave boli infectioase, pentru ca afecteaza creierul si maduva spinarii, mai exact membrana care le inconjoara, numita meninge.

Inflamatia meningelui se traduce prin cresterea lichidului cefalorahidian si presiune crescuta asupra creierului. Meningita apare de obicei ca urmare a unei infectii provocate de virusuri, bacterii sau, mai rar, de fungi. Insa indiferent daca este vorba despre meningita virala sau meningita bacteriana, boala poate avea o evolutie severa, iar orice intarziere a tratamentului ar putea pune pacientul in pericol de sechele neurologice sau moarte.

Meningita virala se poate vindeca, de cele mai multe ori, fara complicatii. In schimb, meningita cauzata de bacterii poate determina complicatii severe, cu sechele neurologice (surditate, deficit cognitiv, convulsii, epilepsie) sau chiar deces. Cele mai periculoase bacterii sunt meningococul, pneumococul si Haemophilus influenzae tip B (HiB), care determina meningite cu potential de morbiditate si mortalitate.

La nivel mondial, peste 170.000 de oameni mor anual din cauza meningitei bacteriene, avertizeaza Organizatia Mondiala a Sanatatii. In Romania, meningita bacteriana are o incidenta de 15 cazuri la 100.000 de locuitori pe an. Cele mai mai frecvente cazuri sunt de meningita la copii. Rata de mortalitate in cazul meningitei bacteriene este de peste 50%.

Tipuri de meningita si cauze

In functie de etiologie exista urmatoarele forme de meningita:

Meningita virala

Este cea mai frecventa si mai putin grava forma de meningita. Meningitele virale afecteaza in principal copiii. Numeroase virusuri sunt implicate in aparitia meningitei, printre care se afla:

• virusul urlian (responsabil de oreion)
• virusul poliomielitei
• virusurile coxsackie
• enterovirusuri
• virusul Epstein-Barr (mononucleoza infectioasa)
• adenovirusuri
• virusuri herpetice
• virusurile care provoaca rujeola, rubeola, varicela

Enterovirusurile sunt adesea la originea epidemiilor de meningita din perioada verii. Insa aceste meningite sunt benigne, iar pacientii se vindeca relativ repede, fara sechele. Probleme apar in cazul celor cu deficit imunitar.

Virusurile herpetice sunt mai rar responsabile de meningita, insa acestea determina forme mai grave, asociate deseori cu meningoencefalita.

Virusurile rujeolei si rubeolei pot conduce la complicatii care se manifesta prin meningita sau meningoencefalita. Cei mai expusi sunt copiii nevaccinati.

Meningita bacteriana

Considerata o urgenta medicala, meningita bacteriana este foarte grava si necesita tratament cu antibiotic de la primele semne si simptome. Meningita bacteriana este cea mai frecventa la copiii cu varsta sub 5 ani, dar poate fi intalnita si la copii sub 1 an. De asemenea, este frecvent intalnita in randul adolescentilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani.

De obicei, este cauzata de bacterii:

• meningococul (Neisseria meningitidis) – meningita meningococica
• pneumococul (Streptococcus pneumoniae)
• Haemophilus influenzae, tipul B (HiB)
• Escherichia coli
• Streptococcus agalactiae B (GBS)
• Listeria monocytogenes (listerioza)
• Mycobacteria tuberculosis (meningita tuberculoasa)

Cele mai frecvente si cele mai periculoase sunt insa meningococul, pneumococul si haemophilus. Meningita meningococica este una dintre cele mai fulminante infectii cunoscute in practica medicala.

Meningita fungica sau parazitara

Exista atat fungi (ciuperci), cat si paraziti care pot provoca meningita, dar aceste tipuri de infectii sunt extrem de rare. Candida, Aspergillus sau Neoformans Cryptococcus sunt specii de fungi care pot duce la meningita. Aceste boli apar de obicei doar la persoane cu un sistemul imunitar slabit (in caz de HIV/SIDA, de exemplu).

Meningita non-infectioasa

Aceasta meningita nu este determinata de o infectie, ci survine in asociere cu alte afectiuni (tumori cerebrale, lupus) sau tratamente medicale (interventii neurochirurgicale). O cauza frecventa de meningita non-infectioasa o reprezinta traumatismele cerebrale.

Cauza meningitei este foarte important de precizat cu exactitate pentru stabilirea tratamentului corect.

Meningita fulminanta

In cazul meningitei cu evolutie severa, medicii vorbesc despre meningita fulminanta. Aceasta este cauzata de infectia cu meningococ. Dintre cele 13 serotipuri de meningococ, 5 sunt deosebit de agresive, avand capacitatea de a trece rapid in sange si a provoca septicemie si coma. In Europa se raspandesc in principal doua tipuri de meningococ: B si C (cele mai periculoase). Este o boala fulgeratoare care poate conduce la deces in 24 de ore de la primele simptome. Debuteaza brusc cu simptome asemanatoare unei infectii respiratorii sau enterocolite: dureri de cap, oboseala, febra, varsaturi. Simptomele specifice apar dupa cateva ore: fotofobie (pacientul nu suporta lumina), rigiditatea cefei, eruptie purpura fulminans (pete rosii-vinetii care nu dispar atunci cand sunt apasate cu degetul sau cu un pahar transparent). Boala constituie o urgenta medicala, insa chiar daca se intervine rapid, riscul de deces este major.

Meningita neonatala

Meningita care afecteaza copiii de pana la 2 sau 3 luni se numeste meningita neonatala. Indiferent daca este virala sau bacteriana, meningita la nou-nascut poate fi foarte grava. Orice intarziere a tratamentului ar putea pune copilul in pericol de surditate, dizabilitate intelectuala si moarte.

Cum se transmite meningita?

Meningita este o boala contagioasa. Virusurile si bacteriile se pot transmite de la o persoana la alta, inregistrandu-se de la cazuri sporadice sau focare epidemice mici pana la epidemii extinse, cu variatii sezoniere. Boala poate afecta persoane de orice varsta, dar afecteaza in principal copiii, prescolarii si adolescentii.

Meningita se ia

Bacteriile sau virusurile responsabile de meningita se transmit prin picaturi de saliva sau secretii respiratorii. Contactul apropiat si prelungit (cum ar fi sarutul), stranutul, tusitul faciliteaza raspandirea bolii. Transmiterea meningococului (Neisseria meningitidis) este facilitata in timpul adunarilor in masa (pelerinaje etc).

Unele persoane sunt purtatori sanatosi ai anumitor bacterii responsabile de meningita. Spre exemplu, meningococul este prezent la aproape 10% din populatie, fara insa a le provoca meningita meningococica. Insa exista riscul ca, pe fondul de stres sau imunitate scazuta, bacteria se poate reactiva declansand meningita.

Microorganismele care provoaca meningita colonizeaza tractul respirator superior (nazo-faringe) si pot fi transmise prin contact cu alte persoane, cu obiecte contaminate si prin secretii respiratorii (tuse, stranut). Infectia apare, de obicei, in tractul respirator si apoi se difuzeaza in sange, prin intermediul caruia poate ajunge la creier si maduva spinarii.

Simptome

Perioada de incubatie este, in medie, de 4 zile, dar poate varia intre 2 si 10 zile.

La debut, meningita este destul de greu de recunoscut, deoarece simptomele pot confundate cu multe dintre bolile copilariei, cu gripa sau enterocolita. Primele semne ale meningitei pot include dureri difuze de cap (nu se poate preciza unde doare capul la meningita), stare generala de rau, dureri de articulatii, picioare reci, paloarea pielii, piele vinetie in jurul buzelor.

Semnele specifice meningitei, mai ales in formele grave, includ:

• febra
• varsaturi si stare de rau
• rigiditate in zona gatului
• fotofobie (intoleranta la lumina)
• eruptie cutanata care nu dispare (purpura fulminans)

Un semn specific in caz de meningita bacteriana este eruptia cutanata. Bacteriile provenite de la o infectie meningococica se reproduc in sange si tintesc celulele in jurul capilarelor. Deteriorarea acestor celule duce la deteriorarea capilara si hemoragii usoare. Astfel apar acele pete care variaza de la roz deschis la rosu sau purpura.

Ca simptome generale pot aparea:

• oboseala, iritabilitate, stare de confuzie, somnolenta
• dureri de cap care se intensifica progresiv, dureri articulare si musculare
• respiratie mai intensa
• lipsa poftei de mancare si lipsa dorintei de a bea lichide.

Diagnostic

Consultatia incepe printr-un examen clinic pentru a evidentia simptomele meningitei. In cazul unei suspiciuni, este necesara spitalizarea pentru investigatii amanuntite. Existenta unei infectii la nivelul meningelui trebuie confirmata prin punctie medulara.

Punctia lombara

Aceasta investigatie presupune prelevarea unei probe de lichid cefalorahidian, cu ajutorul unui ac fin. Acest lichid care inconjoara meningele este analizat pentru a depista eventuale microorganisme si a determina compozitia sa.

Aspectul lichidului cefalorahidian poate oferi indicii. Daca lichidul este limpede, meningita poate fi de origine virala. Daca lichidul este purulent sau tulbure, poate fi vorba despre meningita bacteriana. Analiza va permite identificarea bacteriei responsabile de meningita.

In plus, sunt necesare si alte examene medicale pentru meningita: analize de sange, electroencefalograma, tomografie computerizata, RMN.

Tratament

Tratamentul specific pentru meningita depinde de:

• varsta pacientului
• cauza bolii (virus, bacterie, ciuperca, parazit)
• istoricul medical
• gravitatea bolii
• toleranta la anumite medicamente etc.

Ca regula generala, daca apar simptomele descrise anterior, pacientul trebuie sa ajunga cat mai rapid la medic. Tratamentul corespunzator reduce sub 15% riscul decesului in urma imbolnavirii de meningita, desi riscul ramane ridicat in caz de meningita meningococica.

Tratamentul pentru meningita bacteriana implica, de obicei, antibiotice administrate intravenos. In plus fata de antibiotice, dexametazona poate fi, de asemenea, administrata copiilor cu varsta de peste 6 saptamani care au meningita bacteriana acuta. Dexametazona ajuta la scaderea raspunsului inflamator cauzat de afectarea bacteriilor, avand ca rezultat reducerea febrei si o reducere a pierderii auzului cauzata de infectie.

Tratamentul pentru meningita virala este, de obicei, simptomatic, adica vizeaza reducerea simptomelor. Cu exceptia virusului herpes simplex, nu exista medicamente specifice pentru a trata elementele care provoaca meningita virala.

Pentru meningita fungica, se pot administra medicamente anti-fungice.

Tratament cu antibiotice pentru meningita

Antibioticele sunt indicate in caz de meningita bacteriana. In caz de meningita se recomanda adesea antibiotice intravenos, in functie de bacteriile care provoaca boala. Antibioticele includ amoxicilina si cefotamina, de obicei cate 50 mg/kg la 12 ore (copii de 0-7 zile), la 8 ore (copii de 8-28 zile) sau la 6 ore pentru copiii mai mari.

Ca tratament profilactic, in caz de meningita meningococica, persoanele care au intrat in contact cu bolnavul trebuie sa urmeze terapie antibiotice: rifampicina sau spiramicina.

Alte tratamente

Alte tratamente pot include medicamente analgezice, medicamente pentru febra persistenta si monitorizarea atenta a pacientului.

Sunt necesare: odihna, cresterea aportului de lichide si uneori oxigen suplimentar sau ventilatie mecanica daca copilul are dificultati de respiratie.

Riscuri si complicatii

Evolutia bolii depinde de tipul meningitei si de momentul administrarii tratamentului. Cu toate progresele medicale, cand vine vorba despre meningita, urmari grave pot fi luate in considerare:

• convulsii
• leziuni ale creierului
• scaderea auzului
• tulburari de vedere
• probleme de memorie
• artrita
• migrene
• hidrocefalie sau acumularea de lichid in jurul creierului
• miocardita sau inflamatia inimii
• insuficienta renala
• deces

Prevenirea meningitei

Exista vaccinuri care ofera protectie impotriva unor forme de meningita. Insa nu exista un singur vaccin care sa previna toate tipurile de meningita. Unele vaccinuri sunt gratuite, incluse in schema nationala de vaccinare, altele sunt optionale sau recomandate in cazul unor factori de risc. Spre exemplu, pentru cei care calatoresc in tari cu risc sporit de contractare a meningitei se recomanda vaccinarea cu cel putin o saptamana inainte de plecare.

Vaccinuri contra meningitei

Vaccinul hexavalent – Vaccinul DTaP / IPV / Hib / Hep B se administreaza gratuit copiilor la 2, 4 si 11 luni pentru a proteja impotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei B, poliomielitei si a Haemophilus influenzae tip b (Hib).

Vaccinul antipneumococic – se administreaza optional copiilor la 2 si 6 luni pentru a proteja impotriva a 13 serotipuri de pneumococ (inclusiv cel care provoaca meningita pneumococica).

Vaccinul antimeningococic – exista mai multe tipuri de vaccinuri contra subtipurilor de meningococ (A, B, C, W135, Y), pot fi vaccinuri polizaharidice si conjugate si se pot administra de la 12 luni, cu rapel intre 11 si 18 ani sau mai devreme in caz de expunere la patogeni.

Masuri de igiena

Pentru a reduce riscul de meningita sunt utile urmatoarele recomandari:

• Spalati-va frecvent pe maini pentru a preveni raspandirea germenilor. Invatati copiii sa se spele corect si de fiecare data cand e nevoie pe maini.
• Nu impartiti cu alte persoane obicte personale.
• Adoptati un stil de viata sanatos si activ.
• Consumati o multitudine de alimente sanatoase si proaspete.
• Evitati contactul cu persoane bolnave.

Referinte:

http://www.doctissimo.fr/html/dossiers/meningite/sa_4559_meningite_suspecter.htm

http://www.doctissimo.fr/html/dossiers/meningite/sa_4560_meningite_peur.htm

http://www.doctissimo.fr/html/dossiers/meningite/sa_5041_meningite_traitement.htm

https://www.webmd.com/children/understanding-meningitis-basics#1

https://www.medicalnewstoday.com/articles/9276.php

https://www.nhs.uk/conditions/meningitis/