Herpangina – cauze, simptome, tratament, preventie

Herpangina este o boala frecventa a copilariei, care afecteaza in special copiii intre 3 si 10 ani. Este cauzata de infectia cu virusurile Coxsackie. Herpangina este o boala contagioasa, caracterizata prin aparitia de vezicule si ulceratii in cerul gurii si pe mucoasa faringiana.

Cuprins:

(1) Ce este herpangina?
(2) Herpangina la copii vs herpangina la adulti
(3) Cauze
(4) Simptome
(5) Diagnostic
(6) Cum se trateaza herpangina?
(7) Complicatii
(8) Sfaturi pentru prevenirea herpanginei

Ce este herpangina?

Herpangina, cunoscuta si sub denumirea de boala Zahorsky, este o afectiune enterovirala, cauzata de infectia cu virusul Coxsackie, in cele mai multe cazuri. Afecteaza cel mai frecvent copiii cu varsta cuprinsa intre 3 si 10 ani, in special cei care frecventeaza colectivitatile. Copiii din acest interval de varsta au riscul cel mai mare de a dobandi boala, pentru ca nu au fost inca expusi la aceasta infectie si deci nu au dezvoltat anticorpii necesari care sa lupte impotriva acestei infectii virale.

Herpangina se manifesta prin aparitia unor vezicule si ulceratii dureroase la nivelul cavitatii bucale, in special pe palatul moale, amigdale si faringele posterior.

Cazurile de herpangina apar cel mai des vara si toamna in climatele temperate (deci si la noi in tara). In climatele tropicale, herpangina poate aparea tot timpul anului. Epidemiile de herpangina au loc de obicei la 2-3 ani, cand un nou grup de copii care nu au imunitate la boala devin susceptibili sa o contacteze. In cazul epidemiilor, grupul de varsta cel mai afectat este reprezentat de copiii mai mici de 5 ani. Virusurile se raspandesc rapid in colectivitati (scoli, gradinite, tabere de copii).

Herpangina este asemanatoare cu boala gura-mana-picior, in cazul acesteia din urma eruptia aparand si pe maini si picioare, dupa cum sugereaza si numele.

Dupa vindecare, persoana are imunitate pe termen lung, insa este posibila o noua infectare cu un alt virus care declanseaza infectia, altul decat cel contactat la prima boala.

Herpangina la copii vs herpangina la adulti

Cazurile de herpangina la copii sunt cele mai frecvente, boala afectand mai putin adultii si adolescentii. Cand apar totusi cazuri de herpangina adulti, de obicei e vorba de o contactare a bolii in cadrul familiei, prin contagiunea de la copiii bolnavi. Incidenta herpanginei este mult mai redusa la adulti pentru ca ei au deja anticorpii necesari care lupta impotriva virusurilor ce provoaca herpangina.

La copiii foarte mici, batranii, femeile insarcinate si persoanele imunocompromise, boala poate lua forme mult mai severe decat in cazurile obisnuite.

Cauze herpangina

Herpangina este o infectie enterovirala. Enterovirusurile sunt virusuri care infecteaza tractul gastrointestinal, dar uneori se raspandesc si in alte zone ale organismului.

Herpangina este cauzata de infectia cu virusul Coxsackie de tip A sau B. Alte virusuri care pot cauza aceasta boala, dar mai putin comune, sunt enterovirus 71, echovirusuri, coxsackie B1-5, herpes simplex virus, parechovirus 1 si adenovirusuri.

De obicei copiii dobandesc infectia dupa contactul cu alti copii bolnavi, herpangina fiind foarte contagioasa. Enterovirusurile se transmit pe care fecal-orala, dar si prin ingestia de saliva si secretii nazale infectate sau contactul direct cu fluidul din vezicule sau cu suprafete ori obiecte contaminate (jucarii, prosoape, farfurii). Pot rezista in afara organismului timp de cateva zile.

Transmiterea infectiei se face de obicei intr-o comunitate de la un copil la altul si apoi de la copilul infectat la membrii familiei.

Perioada de incubatie in herpangina dureaza intre 3 si 5 zile. Copilul devine contagios dinainte sa apara simptomele. Perioada de maxima contagiune este in primele 1-2 saptamani de la infectare, apoi contagiunea prin respiratie poate dura pana la 3 saptamani de la contactarea infectiei, iar contagiunea prin materii fecale pana la 8 saptamani.

Aproximativ jumatate dintre cazurile de infectii cu enterovirusuri sunt asimptomatice. Persoanele nu dezvolta boala, dar pot transmite infectia mai departe.

Virusurile Coxsackie

Virusurile Coxsackie fac parte dintr-o familie de enterovirusuri care include si poliovirusurile si virusul hepatitei A. Aceste virusuri cauzeaza infectii in care simptomele sunt de obicei similare gripei, sunt de intensitate medie si trec de la sine, fara sa fie necesar tratamentul.

Serotipurile enteroviale cele mai des implicate in herpangina sunt virusurile Coxsackie A1 pana la A6, A8, A10 si A22.

In afara de herpangina, alte boli transmise de virusurile Coxsackie sunt:

• boala gura-mana-picior – infectia cauzeaza aparitia de vezicule rosii si dureroase in gat, pe limba si gingii, interiorul obrajilor, cerul gurii, palme si talpi;
• conjunctivita hemoragica – infectia afecteaza albul ochilor si incepe de obicei cu durere, urmata de inrosirea ochilor, lacrimare, umflarea lor, sensibilitate la lumina si vedere incetosata.

Uneori virusurile Coxsackie pot provoca infectii mult mai serioase, care pot necesita spitalizare:

• meningita virala, o infectie la nivelul meningelor, membranele care inconjoara creierul si maduva spinarii;
• encefalita, o infectie la nivelul creierului;
• miocardita, o infectie a muschiului cardiac.

Mamele pot transmite infectia nou-nascutilor la nastere sau imediat dupa nastere, bebelusii avand un risc ridicat de a dezvolta aceste infectii mai grave.

Simptome herpangina

Debutul bolii este de obicei brusc. Dupa o perioada scurta de incubatie a virusului, simptomele herpanginei apar in 2-5 zile de la expunerea la virus. Manifestarile herpanginei pot sa difere ca intensitate si tablou simptomatic de la un copil la altul. Febra este de obicei primul simptom cu care debuteaza boala, alaturi de o stare generala de rau. Febra poate fi insotita de varsaturi, dureri musculare locale, dureri de cap. Apar apoi durerea in gat, mai ales la inghitire, si aproximativ la o zi distanta, apar bubite in gura, respectiv mici pete rosii in gura si gat, care se umplu cu lichid (vezicule). Acestea au o culoare alba sau cenusie si un halou rosu.

Cele mai comune simptome in herpangina sunt:

• vezicule si ulceratii pe mucoasa orofaringiana (in gat, palatul moale, omusor, faringe, amigdale);
• durere in zona gatului;
• durere pronuntata la inghitire (disfagie);
• febra (in cele mai multe cazuri febra poate dura 3 zile);
• dureri de cap;
• oboseala;
• scaderea poftei de mancare, refuzul alimentar fiind cauzat de dificultatile si durerea la inghitire;
• cresterea in volum a ganglionilor (adenopatie).

Alte simptome includ disconfort abdominal sau senzatii de greata. La bebelusi, pot sa apara salivarea excesiva si varsaturile.

Jumatate dintre copiii care sunt expusi la infectie nu dezvolta niciun simptom, insa sunt contagiosi.

Herpangina copii cat dureaza

In general, copiii cu herpangina se recupereaza in aproximativ o saptamana. Febra poate dura intre 2 si 4 zile, iar leziunile se vindeca intre 5 si 10 zile, in functie de severitatea acestora si de aparitia sau nu a unor posibile complicatii.

Diagnostic herpangina

Copiii care incep sa prezinte simptome de herpangina ar trebui imediat consultati de medic, pentru a li se pune diagnosticul si pentru a elimina alte posibile afectiuni.

Diagnosticul se pune de catre medic in urma examinarii clinice, a tabloului simptomatic si a istoricului medical al copilului. Eruptia este tipica herpanginei si un medic recunoaste usor boala. Analizele medicale nu sunt necesare decat daca e cazul unei herpangine complicate. Cand se fac analize, serologia va indica un titru ridicat de anticorpi IgM antivirali specifici abia dupa o saptamana de la infectie.

In prima faza apar veziculele care in decurs de 24 de ore se transforma in ulceratii de culoare galbena sau alb-cenusie, cu margini (halou) rosii si un diametru de 3-4 mm. Numarul de leziuni variaza intre 2 si 14.

Eruptia este precedata de obicei de instalarea febrei inalte, care netinuta sub control, poate duce la convulsii febrile.

Alte semne care pot ajuta medicul in stabilirea diagnosticului de herpangina:

• perioada anului (vara si toamna sunt mai frecvente cazurile de herpangina decat in celelalte doua anotimpuri);
• varsta copilului;
• contactul anterior cu copii bolnavi de herpangina;
• perioada de incubatie.

Diagnosticul diferential se face cu boala gura-mana-picior, caz in care leziunile sunt prezente si pe membre. Infectia primara cu virusul herpes simplex la nivelul gurii, spre deosebire de herpangina, este extinsa si la nivelul gingiilor, este foarte dureroasa si vindecarea dureaza mai mult timp.

Cum se trateaza herpangina?

Nu exista un tratament specific pentru herpangina, tratamentul este simptomatic, adica amelioreaza simptomele si reduc (posibil) durata de manifestare.
Tratamentul are in vedere severitatea manifestarilor, varsta copilului, starea generala de sanatate.

Tratamentul simptomatic in herpangina include:

• administrarea orala de acetaminofen sau ibuprofen pentru gestionarea febrei si a durerii de cap, din gura si din gat;
• consumul de lichide pentru prevenirea deshidratarii (se recomanda ingestia de lichide la temperatura camerei sau reci – apa sau lapte rece sau chiar suptul de cuburi de gheata, intrucat acestea pot ameliora durerea);
• pentru durerea cauzata de herpangina aciclovir sau alte solutii locale pot fi aplicate pe zonele afectate;
• gargara cu apa rece sau consumul de inghetata pot de asemenea ameliora durerea;
• clatirea gurii cu apa sarata, ori de cate ori e necesar, poate ajuta la ameliorarea durerii;
• consumul de alimente usoare, care sa nu acutizeze disconfortul sau durerea la inghitire; nu sunt indicate alimentele acide (de exemplu citricele), picante sau fierbinti din acelasi motiv;
• spray antiviral herpangina.

Important!

• Herpangina este o infectie virala, deci nu se administreaza antibiotice.
• La copiii nu se administreaza aspirina, intrucat exista riscul aparitiei sindromului Reye.

Complicatii herpangina

In general, herpangina este o boala autolimitanta si nu foarte grava. Leziunile se vindeca intr-o perioada de 5 pana la 10 zile.

Deshidratarea este cea mai comuna complicatie a herpanginei. Din cauza disconfortului sau durerii la inghitire, copiii pot refuza sa ingereze alimente sau chiar lichide. De aceea, hidratarea corespunzatoare pe parcursul bolii este foarte importanta. In cazul in care copilul ajunge intr-o stare severa de deshidratare, este important sa mergeti la spital, unde copilul va primi perfuzii pentru hidratare.

Semne posibile de deshidratare sunt:

• gura uscata;
• absenta lacrimilor cand copilul plange;
• urina inchisa la culoare;
• scaderea cantitatii de urina (oligurie);
• ochi infundati;
• oboseala.

De obicei, un copil capata imunitate la virusul care a provocat infectia in herpangina. In caz de herpangina repetata, este posibil ca un alt virus decat cel de la prima boala sa fi provocat infectia in a doua situatie.

In cazuri rare, probleme neurologice, cardiace sau pulmonare severe pot complica infectiile enterovirale.

La femeile insarcinate care contacteaza boala, unele studii arata ca ar exista riscul unor efecte secundare, precum greutate mica la nastere a copilului, dimensiune mica pentru varsta gestationala a bebelusului sau nastere prematura.

Daca dupa o saptamana starea copilului nu se amelioreaza sau dimpotriva, se simte mai rau sau apar noi simptome, adresati-va medicului.

Sfaturi pentru prevenirea herpanginei

Nu exista vaccinuri pentru prevenirea infectiilor cu virusurile Coxsackie. Prevenirea herpanginei se poate face aplicand regulile de igiena, atat de catre persoanele bolnave (si contagioase), cat si de cei care pot intra in contact cu persoane infectate:

• Spalarea mainilor cu apa si sapun este cea mai importanta regula pentru a reduce riscul infectiilor. Copiii trebuie invatati sa se spele pe maini dupa fiecare utilizare a toaletei si inainte de mese. Regula este valabila pentru toti membrii familiei, nu doar pentru copii.
• Spalarea mainilor cu apa si sapun de catre parintii dupa fiecare schimbare de scutec a celor mici.
• Tusitul sau stranutul sa se faca intr-un servetel, urmate de spalarea mainilor.
• Evitarea contactului cu persoanele bolnave.
• Dupa diagnosticarea herpanginei, copilul ar trebui sa ramana acasa, sa nu mai frecventeze cresa, gradinita sau scoala pana cand nu trece perioada de contagiune.
• In familia unde exista un copil cu herpangina, ar trebui luate masuri pentru a limita pe cat posibil transmiterea infectiei la alti frati sau membri ai familiei. De exemplu, evitarea folosirii acelorasi tacamuri, pahare, farfurii, cani, prosoape, de catre membrii din familie ai copilului bolnav.
• Dezinfectarea suprafetelor si obiectelor cu care copiii intra frecvent in contact si nu numai (jucarii, bai, mese, clante de usi etc).
• Jucariile din crese, gradinite, centre de joaca ar trebui dezinfectate frecvent.
• Cand nu este posibila spalarea mainilor, se pot folosi gelurile antibacteriene.
• In bibliotecile publice unde se pot citi carti de catre copii este indicata aplicarea gelurilor antibacteriene inainte si dupa contactul cu cartile. In cazul cartilor imprumutate acasa, spalarea mainilor inainte si dupa folosirea lor poate opri raspandirea eventualelor virusuri.

Referinte:

(1) Herpangina in Children – https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=herpangina-90-P01855
(2) Herpangina – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507792/
(3) Herpangina – https://www.dermnetnz.org/topics/herpangina/
(4) herpangina – https://medlineplus.gov/ency/article/000969.htm
(5) Everything you need to know about herpangina – https://www.medicalnewstoday.com/articles/318506.php
(6) Coxsackievirus Infections – https://kidshealth.org/en/parents/coxsackie.html
(7) Herpangina – https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/herpangina