Empatia se refera la abilitatea de a simti emotiile celorlalti si de a-ti putea imagina ce ar putea gandi sau simti acestia intr-o anumita situatie. Cum se dezvolta empatia, de ce este o abilitate importanta pentru functionarea noastra si cum o putem cultiva – aflati pe larg din acest articol.
1. Ce este empatia?
2. Tipuri de empatie
3. Cum functioneaza empatia?
4. Trasaturile persoanei empatice
5. Beneficiile empatiei
6. Cum putem dezvolta empatia?
7. Lipsa empatiei
Termenul de „empatie” este unul foarte larg si se refera la reactiile emotionale si cognitive pe care o persoana le are fata de experientele pe care le observa la o alta. Pe scurt, se refera la capacitatea de a te pune in pielea sau papucii celuilalt.
Empatia joaca un rol important in interactiunile psihologice si sociale, de aceea este un subiect de studiu de mare interes pentru psihologi si cercetatorii din neurostiinte.
Empatia nu se refera doar la a fi capabil de a simti suferinta cuiva (empatia afectiva), ci si la a vedea situatia din punctul de vedere al persoanei in cauza si de a gandi ce actiuni ar putea-o face sa se simta mai bine (empatia cognitiva).
Empatia nu este o trasatura innascuta, insa suntem programati genetic sa invatam sa fim empatici. Foarte mult contribuie factorii de mediu si educatia in dezvoltarea empatiei, in special a empatiei cognitive (cele doua tipuri de empatie sunt descrise mai jos). Primele semne de empatie apar in copilarie, apoi se dezvolta pe durata copilariei mari si a adolescentei.
Empatia este o trasatura despre care se considera ca ar avea si un important rol in evolutia speciei noastre. A putea sa te pui in pielea celuilalt, sa ii intelegi perspectiva si sa poti avea reactii emotionale fata de ceea ce acesta iti spune sau experimenteaza ajuta la conectarea dintre oameni, la cresterea probabilitatii de a-i ajuta pe ceilalti si de a le arata compasiune. Tot din perspectiva evolutionista, o alta teorie este ca dezvoltarea empatiei ar avea la baza un motiv egoist, si anume folosirea celorlalti ca pe un fel de „antena sociala” pentru detectarea pericolului; din acest punct de vedere, dezvoltarea sensibilitatii la semnalele din partea celorlalti ar fi putut fi salvatoare de vieti.
Desi par similare, exista o diferenta intre cele doua concepte. Conform Encyclopedia of Social Psychology, empatia se refera la a intelege experienta unei alte persoane ca si cum ai trai tu insuti ce experimenteaza ea, insa fara sa se intample in realitate acest lucru. In empatie, persoana poate face clar distinctie intre sine si celalalt.
Cand vorbim de simpatie, ne referim la afectiunea, atasamentul, sentimentele pozitive pe care le avem fata de cineva. Spunem ca cineva ne este simpatic sau ca avem o simpatie fata de acea persoana.
In cazul simpatiei, persoana este atinsa/afectata emotional de ce traieste celalalt, iar reactia sa este de a incerca sa-i diminueze sau sa-i previna suferinta. Simpatia implica o „impartire” a suferintei, persoana care simpatizeaza cu cineva imparte durerea si sufera alaturi de celalalt, in timp ce in empatie apare o „detasare implicata”.
Psihologii fac distinctia intre doua tipuri diferite de empatie: empatia afectiva (empatia emotionala) si empatia cognitiva. Empatia nu se refera doar la a fi capabil de a simti suferinta cuiva (empatia afectiva), ci si la a vedea situatia din punctul de vedere al persoanei in cauza si de a gandi ce actiuni ar putea-o face sa se simta mai bine (empatia cognitiva).
Empatia afectiva se refera la a avea o reactie emotionala fata de ce spune sau traieste cealalta persoana (simtim la randul nostru anumite emotii sau senzatii legate de ceea ce spune sau traieste aceasta).
Empatia afectiva are trei componente:
Inseamna a intelege perspectiva celeilalte persoane, a putea sa te pui in pielea ei. Se refera la cat de bine o persoana poate percepe si intelege starile emotionale pe care altcineva le are.
Specialistii din domeniul neurostiintelor sociale au propus doua teorii pentru a explica modul in care empatizam cu ceilalti. Acestea sunt teoria simularii si teoria mintii.
Conform acesteia, empatia este posibila pentru ca, atunci cand vedem o alta persoana exprimand o emotie, „simulam” sau reproducem acea emotie, pentru a ne da seama cum se simte. La nivel neuronal se considera ca asa numitii „neuroni in oglinda” sunt implicati in capacitatea noastra de a putea simti ceea ce simte si celalalt. Acesti neuroni se activeaza atunci cand observam si experimentam emotii.
Conform acestei teorii, procesele noastre cognitive ne ajuta sa ne explicam starile mentale ale celorlalti si sa dezvoltam teorii despre comportamentul lor, astfel incat sa putem sa prezicem sau sa explicam actiunile si reactiile lor.
Intre cele doua teorii nu exista un consens, insa se presupune ca empatia si mecanismele empatiei sunt foarte complexe si implica atat reactii emotionale, automate, cat si procese mentale complexe.
Empatia este o abilitate care continua sa fie studiata, de aceea probabil ca viitoare studii vor aduce mai multe informatii privind modul in care functioneaza aceasta.
A fi empatic cu cineva inseamna a avea capacitatea de a intelege ce simte o alta persoana, de ce simte astfel si ce anume poti face care sa o ajute, sa o aline.
O persoana empatica incearca sa vada si sa inteleaga lucrurile prin ochii celuilalt, mai exact prin filtrele lui si prin modul lui propriu de a privi lumea. Este atenta la nevoile celorlalti si tine cont in actiunile sale de efectele pe care acestea le-ar putea avea asupra lor.
Asa cum mentionam mai sus, empatia ajuta la conectarea dintre oameni, la cresterea probabilitatii de a-i ajuta pe ceilalti si de a le arata compasiune. Persoanele cu un nivel ridicat de empatie, conform studiilor de specialitate, este mult mai probabil sa ii ajute pe cei in nevoie, chiar si pe cei care sunt in categorii stigmatizate.
Empatia ne ajuta sa ne intelegem unii pe altii, sa rezonam cu emotiile si perspectivele celorlalti. Empatia este o abilitate care sustine sanatatea mintala si starea de bine; de asemenea, este un element important in relatii, pentru ca ne ajuta sa intelegem nevoile, perspectivele si intentiile celorlalti.
Empatia este foarte importanta si la locul de munca. Studiile arata ca angajatii ai caror manageri arata empatie au mai putine probleme de sanatate si un nivel mai ridicat al starii de bine. Liderii empatici stimuleaza o performanta mai mare a angajatilor lor, pentru ca angajatii au o mai mare incredere in ei si in faptul ca interesele lor vor fi luate in considerare.
Empatia afectiva se dezvolta inca din primele luni de viata; bebelusii percep emotiile parintilor si ale adultilor care ii ingrijesc si cu ajutorul neuronilor in oglinda, exprima si ei aceste emotii.
Empatia cognitiva incepe sa se dezvolte mai tarziu pe parcursul copilariei, in jurul varstei de 3-4 ani; in aceasta perioada se dezvolta si „teoria mintii”, adica intelegerea de catre cei mici a faptului ca ceilalti traiesc si exprimenteaza lucrurile diferit de cum o fac ei. Empatia isi continua dezvoltarea si in perioada copilariei mari, varstei scolaritatii si adolescentei. Iar studiile arata ca factorii sociali si culturali isi pun puternic amprenta asupra empatiei. S-a observat ca avem tendinta de a arata empatie in special catre cei pe care ii percepem ca fiind similari noua si suntem mai putin empatici fata de cei din afara familiei, comunitatii, etniei sau rasei din care facem parte.
Specialistii considera ca ne putem cultiva empatia si putem deveni mai empatici.
Practicarea ascultarii active ne ajuta sa devenim mai empatici. Ascultarea activa inseamna ascultarea cu interes si fara intrerupere a celeilalte persoane; a acorda atentie la mesajul verbal si la ce transmite non-verbal (prin mimica, gesturi, pozitia corpului), cu incercarea de a o intelege, chiar daca nu suntem de acord cu ideile sau convingerile ei.
De asemenea, sa avem rabdare sa ascultam pana la capat; sa punem intrebarile necesare pentru a ne lamuri si pentru a intelege cat mai bine situatia sau problema celuilalt, pentru a nu trage concluzii pripite. Suntem mai putin empatici atunci cand consideram ca daca e persoana sufera e pentru ca merita ceea ce traieste.
Sa ne imaginam activ ce ar putea sa experimenteze oamenii in anumite situatii sau confruntati cu anumite probleme s-a observat ca ne poate creste nivelul de empatie.
Implicarea in actiuni de voluntariat ajuta de asemenea la dezvoltarea empatiei. Cei care petrec mai mult timp cu persoane diferite de ei tind sa fie mai empatici fata de acestea. Implicarea in astfel de actiuni umanitare ofera contextul potrivit pentru a afla diferite povesti de viata
Studiile din neurostiinte au aratat faptul ca meditatia ne ajuta sa cultivam anumite stari cerebrale care cresc nivelul de empatie. Este vorba in special de meditatia care pune accentul pe exprimarea iubirii si bunatatii fata de ceilalti.
Cititul cartilor de fictiune este o alta activitate care poate creste nivelul de empatie, prin faptul ca expunerea la povestile, emotiile si intentiile personajelor ne antreneaza in a vedea noi perspective fata de ale noastre.
Pana la varsta adulta, sub influenta factorilor genetici, sociali si culturali, majoritatea persoanelor invata sa fie empatice, intr-o anumita masura. Lipsa empatiei este de obicei un indicator al unei tulburari, cum ar fi tulburarea de personalitate antisociala sau tulburarea de personalitate narcisica.
(1) Empathy – https://greatergood.berkeley.edu/topic/empathy/definition
(2) The Psychology of Emotional and Cognitive Empathy – https://lesley.edu/article/the-psychology-of-emotional-and-cognitive-empathy
(3) An Overview of Empathy – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5571783/
(4) Empathy – https://www.psychologytoday.com/intl/basics/empathy
(5) The Science of Empathy – https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/2374373517699267