Cotul jucatorului de tenis, care poarta denumirea medicala de epicondilita laterala, este o boala intalnita mai des la acesti sportivi, insa ii poate afecta si pe cei care nu au practicat niciodata tenisul.
Ilie Nastase, Simona Halep, Roger Federer sau Novak Djokovic sunt doar cateva dintre numele care au ridicat tenisul la rang de arta si ne-au facut sa-i admiram ca pe niste adevarate staruri mondiale. Viata de tenismen nu este insa numai lapte si miere, iar printre faima, spectacol si bani se strecoara si accidentarile, care pot fi usoare sau mai grave.
Pe langa accidentarile mai mult sau mai putin uzuale se numara si epicondilita laterala, denumita in popor si ”cotul jucatorului de tenis”.
Aceasta boala este determinata de inflamarea tendonului la partea exterioara a cotului, ducand la durere. In mod normal, cotul jucatorului de tenis este o afectiune aparuta la nivelul acestui tendon in urma loviturii repetate de rever in timpul unui meci sau al unui antrenament de tenis. Termenul medical pentru cotul jucatorului de tenis este epicondilita laterala, deoarece se produce o inflamatie la punctul de insertie al tendonului la articulatia exterioara a osului humeric, unde se regaseste articulatia cotului (epicondila).
Aceasta afectiune nu apare doar la jucatorii de tenis, ci exista nu numar important de persoane afectata de boala fara ca acestea sa fie practicante ale sportului alb.
In schimb, atunci cand tendonul care se leaga de partea interioara a cotului este inflamat, afectiunea este denumita epicondilita mediala sau „cotul golferului”, deoarece jucatorii de golf isi ranesc in mod obisnuit aceasta zona dupa ce au lovit in mod repetat terenul.
Primul si cel mai frecvent semn ca epicondilita laterala s-a instalat este durerea resimtita la exteriorul cotului. Durerea poate deveni cronica in doar cateva luni sau chiar saptamani. De asemenea, o simpla atingere a exteriorului cotului poate fi extrem de dureroasa.
Daca boala evolueaza si simptomele se agraveaza, pana si ridicarea unui pahar sau deschiderea unei usi devin actiuni greu de realizat din cauza durerii. Exista cazuri in care cotul jucatorului de tenis afecteaza ambele brate.
Exista mai mult cauze pentru care epicondilita laterala se declanseaza. Cotul jucatorului de tenis este o afectiune cauzata de miscarile repetetive ale mainii intr-un anumit fel. Si aici sunt incluse toate tipurile de activitati care suprasolicita muschii din jurul cotului si care pot da nastere acestei afectiuni. Exista, de asemenea, o boala asemanatoare care afecteaza practicantii golfului si care se numeste „cotul jucatorului de golf”.
In cazul tenismenilor, lovitura care provoaca aparitia acestei afectiuni este cea de rever. „Backhand-ul” atat de folosit in timpul unui meci tensioneaza muschii antebratului, care se contracta in mod repetat cand mingea este lovita. In plus, situatia se complica pentru cei cu o tehnica mai slaba sau pentru cei care tin racheta prea strans, acest lucru ducand la ridicarea nivelului de stres al tendoanele care leaga muschii antebratului de cot.
Specialistii atentioneaza ca repetarea acestor greseli, tenisul fiind un joc de lovituri repetate, creste riscurile dezvoltarii cotulul jucatorului de tenis.
Cum spuneam, epicondilita laterala poate fi facuta si de cei care practica alte sporturi in care este utilizata racheta, cum ar fi squash sau racquetball. Nici artistii sau „meseriasii” nu sunt feriti de posibila aparitie a bolii. Afectiunea poate fi dezvoltata de cei care folosesc miscari repetitive de brate la locuri de munca sau in timpul unor activitati, cum ar fi:
Ca o paralela, cotul jucatorului de golf difera de cotul jucatorului de tenis prin faptul ca durerea este focalizata pe interiorul cotului. Dar cauzele sunt similare: tendonul este suprasolicitat din cauza miscarilor repetitive.
Potrivit unor statistici, cotul jucatorului de tenis afecteaza pana la 3% din populatie, cu precadere in randul adultilor cu varsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani.
Inainte sa puna un diagnostic clar, medicul va lua in considerare mai multi factori si ar putea recomanda efectuarea unor teste. Specialistul va fi interesat sa afle modul in care au aparut simptomele, factorii de risc profesional si daca se obisnuieste practicarea sporturilor.
De aceea, pentru un diagnostic corect, este important ca medicul sa cunoasca:
In urmatoarea etapa a examinarii, dupa ce toate detaliile au fost prezentate, medicul va utiliza o varietate de teste pentru a stabili diagnosticul. De exemplu, primul test presupune indreptarea incheietura mainii si a degetelor pentru a vedea daca acest lucru cauzeaza durere. Daca rezultatul este pozitiv, acest lucru ii transmite medicului ca exista o problema la nivelul muschilor.
Pentru a exclude alte cauze ale problemei, medicul poate sa propuna efectuarea unor teste suplimentare.
Epicondilita laterala poate fi de obicei tratata cu exercitii fizice, terapie fizica si medicamente, cum ar fi ibuprofen (Advil, Motrin), naproxen (Aleve) si aspirina. De asemenea, este esential ca medicul sa afle daca durerea este continua pentru a prelungi tratamentul pentru o perioada mai lunga de timp.
Totodata, este necesar repausul, pe langa aplicarea unor masuri pentru reducerea inflamatiei locale. Potrivit specialistilor, compresele reci de cateva ori pe zi si medicamentele antiinflamatoare ar putea face minuni. Exercitiile de regenerare a cotului ghidate de terapeuti pot fi de ajutor in cazul in care durerea si inflamatia persista.
In cazul nefericit in care niciunul dintre aceste tratamente nu da roade, exista si varianta injectiei locale cu cortizon, metoda care poate fi extrem de benefica. Rareori este luata in considerare repararea chirurgicala a tendonului ranit.
In cazul in care situatia se complica, interventia chirurgicala este cea mai buna solutie de luat in calcul. Acest lucru se intampla, de obicei, cand simptomele nu raspund dupa 6 pana la 12 luni de tratamente neoperatorii.
Cele mai multe proceduri chirurgicale pentru tratarea epicondilitei laterale presupun inlaturarea muschilor bolnavi si reatasarea unor muschi sanatosi inapoi la os. Iar pentru abordare eficienta a operatiei, trebuie luati in calcul o serie de factori, printre care: proportiile accidentarii, starea generala de sanatate si nevoile personale ale pacientului.
De asemenea, in vederea efectuarii interventiei chirurgicale, bolnavul trebuie sa cunoasca rezultatele pe care le-a avut medicul si toate riscurile asociate cu fiecare procedura.
Riscuri chirurgicale. La fel ca in cazul oricarei interventii chirurgicale, operatia de vindecare a cotului jucatorului de tenisului presupune si riscuri. Cele mai frecvente lucruri de luat in considerare sunt:
Vindecarea. Dupa operatie, este necesara imobilizarea temporara a bratului cu o atela. Suturile si atele sunt indepartate dupa aproximativ o saptamana.
Dupa indepartarea firelor, se recomanda inceperea exercitiilor de intindere a cotului si de restabilire a flexibilitatii. Exercitiile treptate de intarire incep la aproximativ 2 luni de la operatie.
De asemenea, activitatile sportive vor fi reluate abia la recomandarea doctorului. Acest lucru se intampla de obicei la 4 pana la 6 luni dupa operatie. Operatia de reparare a cotului jucatorului de tenis are sanse de reusita de la 80% pana la 90% dintre pacienti. Cu toate acestea, exista posibilitatea sa apara o pierdere a puterii la mana respectiva.
Este recomandata evitarea traumatizarii articulatiei cotului pentru a fi impiedicata dezvoltarea epicondilitei laterale. Jucatorii de tenis au la dispozitie instructiuni adecvate in tehnicile de lovire a mingii. Exista, de asemenea, anumite benzi care se aplica pe cot si care pot fi utilizate pentru a reduce la minimum riscul de ranire a tendoanelor cotului.
Exercitiile care intaresc muschii implicati pot fi utile pentru a evita o reaparitie a bolii, odata ce simptomele au disparut.
Referinte:
https://www.medicinenet.com/tennis_elbow_lateral_epicondylitis/article.htm
https://www.webmd.com/pain-management/tennis-elbow#2
https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/tennis-elbow-lateral-epicondylitis/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tennis-elbow/symptoms-causes/syc-20351987
https://www.painscience.com/articles/tennis-elbow.php