Cancerul de stomac (cancer gastric) poate aparea in orice zona a stomacului si poate afecta nodulii limfatici, plamanii si ficatul. Aflati mai multe despre aceasta maladie din materialul urmator.
Cancerul gastric, denumit si cancer de stomac sau cancer stomacal, apare, de obicei, in celulele producatoare de mucus de la nivelul stomacului. Acest tip de cancer poarta denumirea de adenocarcinom gastric.
In ultimele decenii, cazurile de cancer dezvoltat in partea principala a stomacului (corpul stomacului) au scazut in intreaga lume. In aceeasi perioada, mult mai frecvente au devenit cazurile de cancer care apare in zona in care partea superioara a stomacului (cardia) intalneste capatul inferior al esofagului. Aceasta zona a stomacului se numeste jonctiune gastroesofagiana.
Acest tip de cancer este dificil de diagnosticat deoarece majoritatea oamenilor nu prezinta simptome in stadiile incipiente.
Desi cancerul de stomac este relativ rar in comparatie cu alte tipuri de cancer, una dintre cele mai mari pericole ale acestei boli este dificultatea de diagnosticare. Cancerul gastric ramane adesea nediagnosticat pana cand se raspandeste in alte parti ale corpului. Din aceasta cauza, afectiunea este mai dificil de tratat.
Alimentele contaminate microbian pot genera cancerul de stomac, dar si compusii chimici (metalele grele, pesticide, hormoni de crestere, antibiotice folosite in furajele animalelor). De asemenea, consumul de alimente fierbinti sau foarte reci, excesul de condimente si aditivi alimentari artificiali pot genera malignizarea celulelor de pe peretii stomacului.
Foarte multi factori de risc au fost asociati cu dezvoltarea cancerului gastric, iar patogeneza este probabil multifactoriala. Desi semnificative, anomaliile genetice (cum sunt aneuploidia ADN, amplificarea oncogenelor sau mutatia, pierderea alelelor genelor supresoare tumorale) nu sunt cunoscute suficient de bine pentru a permite formularea secventei dezvoltarii cancerului gastric.
Una din teoriile dezvoltarii cancerului gastric include o succesiune a anumitor modificari histologice care incep cu gastrita atrofica, metaplazie mucoida si in final malignitate.
95% din tumorile gastrice maligne sunt adenocarcinoame, restul de 5% include limfoame, tumori stromale si alte tumori rare. Scaderea incidentei generale a cancerului gastric se refera numai la tumorile stomacului distal cauzate de Helicobacter pylori. Tumorile stomacului proximal (regiunea cardiala) de fapt au crescut in incidenta in ultimii ani. Acest trend a fost atribuit incidentei crescute a esofagului Barrett si corelarii sale directe cu dezvoltarea adenocarcinomului esofagian.
Toti acesti factori de risc sunt legati de dezvoltarea unui adenocarcinom gastric. Din cauza evolutiei indolente a tumorilor gastrice stromale, termenul de malignitate este rareori valid sau aplicabil.
Anumite sindroame genetice sau familiale, colonizarea cu Helicobacter pylori a stomacului, precum si displazia gastrica au fost raportate ca factori siguri de risc pentru dezvoltarea cancerului gastric. Fumatul, factorii care tin de dieta (alimente sarate, afumate, conservate necorespunzator, aportul scazut de fructe si legume), ca si abuzul de alcool, au fost de asemenea considerate factori cauzali ai cancerului gastric. Se pare ca un aport crescut de vitamina C poate avea un efect protector.
In functie de localizarea tumorii:
Prezentarea acestor manifestari clinice are valoare strict informativa (orientativa). Lecturarea lor poate crea unor persoane mai influentabile parerea ca sunt bolnave. De aceea, se recomanda ca in cazul oricaror suspiciuni in acest sens, pentru precizarea cat mai rapida a diagnosticului dar si pentru a evita o posibila cauza de anxietate sa contactati medicul gastroenterolog.
Pentru a detecta o tumoare la stomac, medicii au la dispozitie o serie de teste si analize, printre care:
Diagnosticarea precoce a cancerului gastric este adesea intarziata deoarece aproximativ 80% din pacienti sunt asimptomatici in fazele timpurii ale cancerului gastric.
In Japonia, incidenta crescuta a adenocarcinoamelor gastrice si screeningul riguros au condus la un numar mai mare de cancere gastrice diagnosticate precoce, intr-un stadiu incipient (in faza limitata la mucoasa si submucoasa, cu sau fara implicare ganglionara).
Scaderea ponderala, durerea abdominala, greturile si varsaturile, satietatea precoce si simptomele de ulcer peptic pot apare in stadiile tardive de cancer gastric. La examenul obiectiv, acesti pacienti pot avea un stomac mare, palpabil, o masa tumorala palpabila (rar), hepatomegalie, prezenta nodulului Virchow supraclavicular stang, nodulul Sister Mary Joseph periombilical sau detectarea unei mase tumorale metastatice la examinarea rectala, cu dezvoltare in spatiul rectouterin sau rectovezical.
Pacientii care se prezinta cu simptomele de mai sus sau cei cu multipli factori de risc pentru cancerul gastric necesita evaluare ulterioara. Esofagogastroduodenoscopia (EDS) este procedura diagnostica imagistica de electie pentru cancerul gastric. Totusi, o radiografie cu pasta de bariu poate fi prima metoda imagistica folosita. Studiul radiologic furnizeaza informatii preliminare si ajuta clinicianul sa determine daca o leziune gastrica are caractere benigne sau maligne.
EDS este o metoda inalt sensibila si specifica de diagnosticare a cancerului gastric, in special combinata cu biopsia endoscopica. Trebuie prelevate multiple specimene bioptice din toate zonele vizual suspecte.
Dupa ce se stabileste diagnosticul initial de cancer gastric, este necesara o evaluare ulterioara pentru a detecta prezenta metastazelor si a determina metoda optima de tratament. Tomografia computerizata este o metoda utila pentru detectarea metastazelor hepatice mai mari de 5 mm, a extensiei perigastrice si peritoneale. Totusi, tomografia computerizata este incapabila sa detecteze extensia tumorala la ganglionii limfatici adiacenti daca acestia nu sunt mariti. In plus, nu s-a dovedit ca este eficienta in determinarea adancimii extensiei tumorii si detectarea metastazelor unice sau multiple hepatice mai mici de 5 mm.
Ultrasonografia endoscopica este o metoda care permite o stadializare mai corecta a bolii. Un transductor este plasat direct langa peretele gastric. Specialistii folosesc ultrasunete cu frecventa ridicata pentru a determina adancimea extensiei tumorale in peretele gastric si afectarea ganglionilor limfatici.
Biopsiile aleatorii, din afara zonei lezionale, sunt de asemenea importante in stabilirea unui diagnostic corect tisular. Se recomanda minimum 5 biopsii (doua din antru la 2-3 cm de pilor, doua din corpul gastric la 8 cm de cardia si una din incisura angularis).
Deoarece profunzimea tumorii si atingerea ganglionara influenteaza semnificativ rata de supravietuire, ultrasonografia endoscopica este o unealta foarte importanta de diagnostic pentru a creste acuratetea stadializarii preoperatorii. Totusi, aceasta metoda nu permite evaluarea tesuturilor mai profunde de 5 cm. De aceea, nu poate fi folosita pentru a detecta afectarea ganglionilor situati la distanta sau pentru detectarea metastazelor hepatice sau pulmonare. Ultimele date din literatura sustin o combinatie de tomografie computerizata si ultrasonografie endoscopica pentru stadializarea endoscopica a cancerului gastric si pentru determinarea numarului si localizarii ganglionilor limfatici afectati.
Evolutia depinde de stadiul bolii si forma histologica, insa trebuie mentionat faptul ca supravietuirea la 5 ani este foarte redusa.
Evolutia afectiunii depinde de foarte multi factori precum varsta, sex, durata manifestarilor, precocitatea diagnosticului, stadiu, patologia asociata, tratamentul pe care-l urmati in prezent, etc.
Deoarece multe leziuni nu produc simptome decat tarziu in cursul evolutiei, carcinoamele gastrice sunt de obicei diagnosticate intr-o faza avansata a bolii. Chirurgia ofera singura sansa de vindecare.
Daca tumora nu s-a raspandit, interventia chirurgicala presupune indepartarea partii esofagului sau a stomacului in care se afla tumoarea. Operatia implica eliminarea cancerului si a unui zone de tesut sanatos, atunci cand este posibil. Ganglionii limfatici din apropiere sunt in mod normal eliminati, de asemenea.
Tipuri de operatii de indepartare a cancerului din corpul stomacului
Cancerele foarte mici, limitate la mucoasa interioara a stomacului, pot fi indepartate prin endoscopie, in cadrul unei proceduri numite rezectie endoscopica mucosala. Endoscopul este un tub luminat cu o camera care este introdus prin gat in stomac. Medicul foloseste unelte speciale pentru indepartarea tumorii si o bucata de tesut sanatos din invelisul stomacului.
In timpul gastrectomiei subtotale, chirurgul indeparteaza numai portiunea stomacului afectata de cancer.
Gastrectomia totala implica indepartarea intregului stomac si a anumitor tesuturi inconjuratoare. Esofagul este apoi conectat direct la intestinul subtire pentru a permite alimentelor sa treaca prin sistemul digestiv.
Chirurgul verifica si elimina ganglionii limfatici din abdomen pentru a cauta celulele canceroase.
Indepartarea unei parti a stomacului poate ameliora semnele si simptomele la persoanele cu cancer gastric avansat. In acest caz, operatia nu poate vindeca boala, dar poate imbunatati starea bolnavului.
Chirurgia prezinta un risc de sangerare si infectie. Daca este eliminat tot sau doar o parte din stomac, bolnavul poate intampina probleme digestive.
Radioterapia este o metoda terapeutica cu actiune locoregionala, care foloseste radiatiile ionizante pentru tratarea cancerului. In cazul cancerului gastric, radioterapia poate fi administrata inainte de operatie (radiatii neoadjuvante) pentru a micsora o tumora, astfel incat aceasta sa fie mai usor de indepartat. Radioterapia poate fi utilizata si dupa interventia chirurgicala pentru a ucide celulele canceroase care ar putea afecta zonele din jurul esofagului sau stomacului.
In cazul cancerului gastric, radioterapia si chimioterapia sunt, de obicei, administrate simultan (chimioradioterapie), cel mai adesea inainte de operatie.
Chimioterapia este folosita pentru a trata cancerul, pentru ca celulele canceroase cresc si se divid mai repede decat alte celule. De asemenea, poate fi administrata inainte de operatie (chimioterapie neoadjuvanta) pentru a micsora o tumora, astfel incat aceasta sa fie mai usor de indepartat. Chimioterapia poate fi utilizata si dupa interventia chirurgicala pentru a ucide celulele canceroase care ar putea ramane in corp.
Acest tip de terapie are scopul de a distruge celulele canceroase, fara a afecta celulele sanatoase ale corpului.
Tipuri de medicamente folosite pentru tratarea cancerului de stomac includ:
Nu se stie ce anume cauzeaza cancerul de stomac, deci nu exista nicio modalitate de a preveni aceasta maladie. Cu toate acestea, puteti lua masuri pentru a reduce riscul de aparitie a acestui tip de cancer, facand mici schimbari in viata de zi cu zi.
Referinte: