Anevrismul cerebral reprezinta o afectiune cerebrovasculara a vaselor de sange de la nivelul craniului. Se manifesta prin slabirea unei parti din peretele vasului de sange, care mai apoi se umfla si poate duce la aparitia unor hemoragii cerebrale. Afla in cele ce urmeaza ce este un anevrism cerebral, care sunt cauzele si simptomele, dar si care este tratamentul recomandat.
Un anevrism cerebral, care este cunoscut si sub denumirea de anevrism intracranian, apare atunci cand o parte din peretele unui vas de sange de la nivelul creierului este slabita. Acest lucru duce la umflarea excesiva si la acumularea de sange. Din cauza faptului ca o parte din peretele vasului de sange este slabita, exista riscul unei rupturi, care poate conduce la aparitia hemoragiei. In lipsa unui tratament adecvat, ruptura de anevrism poate fi fatala.
Peretele unei artere este compus din trei straturi. Slabirea peretelui apare atunci cand stratul muscular lipseste si mai raman doar doua straturi. In acest caz, poate sa apara anevrismul cerebral in punctele slabe din peretele arterial.
De regula, un anevrism cerebral apare cu precadere la nivelul arterelor din lobul frontal al creierului, care are rolul de a transporta oxigenul catre creier. Totusi, anevrismele cerebrale se pot dezvolta pe orice artere de la nivelul creierului.
Cele mai multe anevrisme cerebrale nu prezinta niciun simptom si sunt de dimensiuni reduse (10 milimetri in diametru sau mai putin). De asemenea, anevrismele de mici dimensiuni au un risc scazut de aparitie a unei rupturi.
Cauzele care duc la anevrism cerebral nu sunt cunoscute cu exactitate, insa exista o serie de factori de risc care pot favoriza aparitia acestuia.
Anevrismele cerebrale sunt mult mai frecvente in cazul adultilor decat in cazul copiilor si, de asemenea, apar cu precadere in randul femeilor, fiind mai rare in cazul barbatilor. In timp ce unii factori de risc se pot dezvolta in timp, exista cazuri in care acestia sunt prezenti inca de la nastere.
Printre factorii de risc care se dezvolta in timp se numara:
In ceea ce priveste factorii de risc care pot fi prezenti la nastere, exista anumite afectiuni, printre care:
De asemenea, predispozitia la aparitia anevrismelor cerebrale poate fi mostenita pe cale ereditara.
In cazul unei rupturi de anevrism, apar sangerari care, de obicei, dureaza cateva secunde. Sangele poate afecta direct celulele din imprejurimi, ducand la deteriorarea si distrugerea altor celule din creier. De asemenea, sangerarea creste nivelul tensiunii arteriale din interiorul craniului. Pe masura ce creste tensiunea arteriala, sangele si oxigenul nu mai ajung la creier si este posibila pierderea cunostintei sau, in cazuri severe, se poate ajunge pana la deces.
Dupa o ruptura de anevrism poate aparea o alta ruptura de anevrism, care deterioreaza si mai mult celulele de la nivelul creierului. Se mai pot intalni si alte complicatii, cum ar fi:
Riscul crescut de aparitie a unei rupturi de anevrism este asociat cu anevrismele care au un diametru mai mare de 10 milimetri si sunt localizate in partea din spate a creierului. Conteaza si daca au mai avut loc anterior alte rupturi de anevrism. Trebuie avut in vedere ca ruptura de anevrism este asociata cu risc ridicat de deces.
Accidentele vasculare cerebrale hemoragice apar atunci cand vasele de sange de la nivelul creierului se rup si sangereaza. Astfel, celulele si tesuturile nu mai sunt oxigenate si nu mai primesc nutrientii necesari. In plus, se acumuleaza presiune in tesuturile inconjuratoare si apar inflamatii si iritatii la nivel local.
Majoritatea anevrismelor cerebrale nu prezinta niciun simptom pana in momentul in care apare ruptura de anevrism. Totusi, uneori pot aparea simptome inainte de ruptura, din cauza unor mici scurgeri de sange. Alte simptome pot exista din cauza ca anevrismul pune presiune pe tesuturi adiacente, precum nervii oculari. In acest caz, simptomele pot fi pierderea vederii sau diminuarea mobilitatii oculare.
Simptomele care sunt asociate cu anevrisme care nu s-au rupt includ:
In cazul cand apar ruptura de anevrism si hemoragia subarahnoida, simptomele sunt urmatoarele:
Durerile de cap asociate cu hemoragia subarahnoida reprezinta urgenta medicala si necesita tratament imediat. Trebuie avut in vedere ca aceste simptome sunt asemanatoare cu cele ale altor boli, asa ca este necesar un consult de specialitate pentru un diagnostic corect.
Cel mai intalnit tip de anevrism cerebral este cel sacular si apare in 90% din cazuri. Acesta are aspectul unui sac sau al unei boabe, cu o tulpina ingusta care il leaga de vasul de sange.
Celelalte doua tipuri de anevrism cerebral sunt cel fuziform si pseudoanevrismul. Anevrismul fuziform arata precum doua umflaturi pe vasul de sange, formand o artera dilatata. Acesta este asociat cu ateroscleroza si este rar intalnit.
Pseudoanevrismul apare atunci cand se formeaza o deschizatura in stratul interior al peretelui unei artere care permite acumularea de sange intre celelalte straturi ale peretelui arterial. Astfel, sangele care vrea sa iasa ramane blocat si poate obstructiona fluxul de sange in interiorul arterei. Pseudoanevrismul poate aparea spontan, dar si din cauza unei leziuni traumatice. In functie de dimensiune si locatie, se recomanda un tratament special.
Un anevrism cerebral este diagnosticat, de cele mai multe ori, in momentul in care apare ruptura de anevrism. In acest moment, incep sa se manifeste simptome precum durerile severe de cap. Anevrismul cerebral nerupt poate fi diagnosticat si din intamplare, in cazul unei examinari cu un computer tomograf (CT) sau RMN.
In cazul in care apar simptomele asociate unei rupturi de anevrism, se vor efectua o serie de investigatii si examinari pentru a determina daca exista sangerari intracraniene (hemoragie subarahnoida) sau un accident vascular cerebral. In aceste situatii, este necesara o interventie de urgenta.
Daca simptomele indica faptul ca nu exista ruptura de anevrism, precum dureri ale ochilor sau tulburari de vedere, trebuie efectuate investigatii pentru a identifica tipul si localizarea anevrismului.
Diagnosticarea anevrismului cerebral presupune urmatoarele investigatii:
Angiografie cerebrala – pentru a examina arterele de la nivelul craniului, sunt folosite radiografiile furnizate de angiografia RMN, numite angiograme. Procedura presupune introducerea unui cateter intr-o artera si injectarea unei substante de contrast. Aceasta examinare este invaziva si este folosita in cazul in care celelalte investigatii nu au oferit suficiente informatii pentru a pune un diagnostic.
Tratamentul pentru anevrismul cerebral este determinat de medic in functie de varsta, starea generala de sanatate, istoricul medical, simptomele aparute, toleranta la anumite medicamente, dar conteaza si daca este vorba de un anevrism cerebral rupt sau nerupt. In functie de fiecare caz in parte, medicul va recomanda un tratament adecvat.
Indiferent de tratament, scopul este de a scadea riscul de aparitie a unei hemoragii subarahnoide si a altor complicatii. De asemenea, se vor lua in calcul dimensiunea si localizarea anevrismului, prezenta sau absenta simptomelor, dar si prezenta factorilor de risc care pot duce la o ruptura de anevrism.
In majoritatea cazurilor, anevrismul nu poate fi tratat si este necesara monitorizarea regulata a pacientului de catre medic. In celelalte cazuri, este indicata o interventie chirurgicala. Exista doua tipuri de interventii chirurgicale pentru tratarea unui anevrism cerebral rupt:
Chiar daca embolizarea endovasculara a anevrismului este o varianta mai sigura, exista riscul ca procedura sa fie repetata pe viitor din cauza faptului ca ar putea sa apara o ruptura de anevrism.
Ca in cazul oricarei interventii chirurgicale, si acestea prezinta anumite riscuri, precum aparitia sangerarilor la nivelul creierului sau reducerea fluxului de sange catre creier. De asemenea, alte riscuri ale interventiilor chirurgicale pot fi formarea unor cheaguri de sange, inflamarea creierului sau infectii, accident vascular cerebral, probleme de coordonare sau memorie, schimbari comportamentale din cauza unor leziuni neurologice aparute in timpul interventiei. Problemele pot fi temporare sau permanente.
Medicul va discuta cu pacientul inainte de interventie pentru a-i prezenta aceste riscuri si pentru a decide daca va avea loc sau nu interventia chirurgicala. Insa trebuie avut in vedere ca riscurile sunt mai mari daca nu se apeleaza la aceasta procedura pentru tratarea unui anevrism rupt.
Dupa aceste interventii, pacientul trebuie tinut sub permanenta observatie in spital timp de 10-14 zile, astfel incat medicul se poata interveni rapid in cazul in care apar complicatii. Recuperarea dupa interventia chirurgicala pentru tratarea unui anevrism rupt este mai dificila decat in cazul unui anevrism nerupt. Timp de cateva luni, pot sa persiste starile de oboseala si slabiciune. Pentru recuperare, se poate apela la kinetoterapie sau la sedinte de logopedie, de la caz la caz, pentru a accelera procesul de vindecare.
Alte tratamente pentru tratarea unui anevrism cerebral rupt sunt cele care ajuta la ameliorarea simptomelor si reducerea riscului de aparitie a complicatiilor. Pot fi recomandate calmante, pentru a reduce durerile de cap sau blocante ale canalului de calciu, care previn patrunderea calciului in peretele vaselor de sange si aparitia vasospasmului.
In cazul in care nu exista ruptura de anevrism, nu este indicata interventia chirurgicala, ci alte metode de tratament recomandate de medicul neurolog. Si in aceste situatii se iau in calcul dimensiunea, localizarea si aspectul anevrismului, varsta, starea generala de sanatate si istoricul medical.
Pacientilor care au tensiune arteriala ridicata le este recomandat un tratament medicamentos pentru a reduce tensiunea arteriala. Astfel, este micsorat riscul de rupere a anevrismului cerebral si de sangerare.
De asemenea, este indicata monitorizarea periodica a pacientilor cu anevrism cerebral nerupt pentru a vedea daca apar modificari de forma si de dimensiuni. Interventia chirurgicala poate fi recomandata in cazul in care anevrismul cerebral nu are o forma normala, este mare, se afla intr-o zona dificila, sub presiune ori pacientul are hipertensiune.
Anevrismul cerebral cauzat de predispozitia genetica nu poate fi prevenit, insa, in celelalte cazuri, exista cateva metode care pot preveni aparitia acestuia. Un stil de viata sanatos si o alimentatie echilibrata pot reduce factorii de risc, insa trebuie avut in vedere ca anevrismul cerebral nu poate fi intotdeauna prevenit in totalitate.
Totodata, este indicata pastrarea in limite normale a tensiunii arteriale, dar si mentinerea sub control a greutatii, evitarea tutunului si efectuarea de exercitii fizice in mod regulat.