Agorafobie – o tulburare anxioasa, in care persoana se confrunta cu o frica marcanta atunci cand se afla in afara mediului pe care il considera sigur. De ce apare aceasta tulburare, cum se manifesta si cum poate fi tratata – afla mai multe informatii in acest articol.
(1) Ce este agorafobia?
(2) Cum se manifesta agorafobia?
(3) Cauze si factori de risc pentru agorafobie
(4) Diagnostic agorafobie
(5) Tratament agorafobie
(6) Sfaturi pentru prevenirea agorafobiei
Agorafobia face parte din categoria tulburarilor de anxietate. Deseori este considerata frica de spatii deschise, insa in realitate este o tulburare mult mai complexa.
Agorafobia se refera la un grup de frici legate de spatii publice, in special atunci cand persoana e singura. Teama de aglomeratie, frica de spatii deschise, frica de multime, teama de a merge cu un mijloc de transport, teama de spatii inchise sunt frici agorafobice. Conform DSM 5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale), prezenta a cel putin doua dintre aceste frici indica agorafobia.
Frica persoanei apare cand se afla sau cand anticipeaza ca va fi in situatii in care va avea un atac de panica sau va fi in pericol si nu va putea iesi din ele sau se va pune intr-o postura jenanta.
Persoanele cu agorafobie evita aceste situatii (in cazurile severe, agorafobia poate determina unele persoane sa nu mai iasa din casa.) Sau au comportamente de asigurare (se asigura ca au un insotitor sau un obiect contrafobic alaturi de ele, verifica unde sunt iesirile dintr-un spatiu, poarta cu ele anumite medicamente). Daca totusi trebuie sa ajunga in locurile agorafobice, se confrunta cu frica sau anxietate marcante de a nu avea un atac de panica, de a ameti, lesina sau muri. De aceea, agorafobia mai este denumita si “frica de frica”.
Fricile in fobii sunt irationale si chiar daca si persoanele in cauza stiu rational acest lucru, situatia nu se schimba cu nimic.
Agorafobia poate fi comorbida cu tulburarea de panica. Deseori, agorafobia apare dupa ce persoanele fac unul sau mai multe atacuri de panica. Insa in numeroase alte cazuri agorafobia apare si se manifesta fara ca persoana sa fi trait niciun atac de panica. Acesta este si motivul pentru care s-au facut modificari in ultima editie a Manualului de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale. In editia anterioara, DSM-4, categoria era “agorafobie cu sau fara tulburare de panica”. In ultima editie, DSM-5, agorafobia si tulburarea de panica sunt doua tulburari diferite, cu criterii de diagnostic distincte.
Simptomul principal al agorafobiei este frica de a fi intr-o situatie din care persoana nu poate scapa sau nu poate primi ajutor in cazul in care ar fi in pericol sau ar avea un atac de panica. Totodata, agorafobia se manifesta printr-o combinatie de ganduri, emotii, simptome fizice (senzatii corporale) si comportamente specifice:
Pot aparea si atacuri de panica la indivizii agorafobici, de teama carora vor evita acele situatii care considera ca le-ar putea provoaca.
Agorafobia poate afecta semnificativ mai multe domenii de functionalitate ale persoanei care se confrunta cu aceasta tulburare (imposibilitatea de a folosi mijloace de transport, de a trece pe poduri, de a intra in magazine, pana la cea mai severa – frica de a mai iesi din casa). Toate acestea pot face imposibile viata profesionala, deplasarile, iesirile in oras cu prietenii, mentinerea relatiilor.
Nu se cunosc cu certitudine cauzele aparitiei agorafobiei, insa exista factori de risc care cresc posibilitatea instalarii acestei tulburari anxioase:
Agorafobia se dezvolta in timp. Poate debuta in urma unui eveniment de viata stresant (de exemplu, pierderea locului de munca, despartirea de partener). Persoana sufera si incepe sa limiteze contactul cu ceilalti, iesirile. Pe masura ce continua sa evite locurile publice, ii va fi tot mai greu sa iasa din casa. O alta posibilitate este ca in urma evenimentului negativ, sa faca un prim atac de panica. Persoana va evita locurile care crede ca i-ar putea provoca un alt atac de panica, iar prin generalizare va ajunge sa evite si sa se teama de mai multe locuri si situatii, cea mai severa fiind frica de a mai iesi din casa.
Pana la aparitia editiei 5 din DSM, agorafobia nu era considerata o tulburare distincta, ci o parte a tulburarii de panica.
Conform DSM 5, agorafobia este frica sau anxietatea marcanta legata de minimum doua dintre urmatoarele cinci situatii:
Frica sau anxietatea au proportii foarte mari raportate la pericolul real implicat de situatiile de care persoana agorafoba se teme. De exemplu, a merge cu liftul nu presupune un pericol foarte mare, insa un agorafobic si-ar putea imagina ca liftul s-ar putea bloca intre etaje, el ar putea face un atac de panica, ar putea experimenta orice alt simptom fizic sau ar putea muri, neputand sa scape sau nimeni neputand ajunge la el in timp util.
Frica, anxietatea si evitarea dureaza de minimum 6 luni si sunt traite de fiecare data cand persoana se afla sau anticipeaza ca va fi in situatiile respective. De asemenea, agorafobia produce suferinta si o afectare a functionalitatii persoanei. Frica este atat de coplesitoare, incat in situatiile cele mai grave, persoana nu poate iesi din casa.
Agorafobia se vindeca, persoanele pot scapa de anxietate, atacuri de panica si agorafobie cu atat mai repede cu cat solicita ajutor specializat. Tratamentul principal al agorafobiei consta in psihoterapie, care poate fi combinata cu medicatie, in special daca sunt prezente si atacurile de panica.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este o abordare care s-a dovedit eficienta in cazul fobiilor. In cadrul terapiei, se utilizeaza metoda expunerii la diferite situatii agorafobice, de la cea mai putin anxiogena pana la cea mai anxiogena, intr-o ierarhie stabilita de persoana. Pe masura ce nivelul anxietatii scade, se trece la urmatoarea situatie, pana sunt parcurse toate. Se lucreaza si asupra reducerii comportamentelor de asigurare, considerate a fi factori care mentin problema. Se identifica gandurile automate negative si ingrijorarile, se testeaza si analizeaza, pentru a fi apoi inlocuite cu ganduri alternative mai realiste.
Foarte utile sunt exercitiile de respiratie si metodele de relaxare in cazul tulburarilor anxioase, deci si in agorafobie, mai ales daca sunt prezente si atacurile de panica. Invatarea respiratiei lente, diafragmatice, opusa hiperventilatiei (care inrautateste simptomele unui atac de panica) ajuta mult persoana sa se linisteasca si sa se reduca incidenta atacurilor de panica.
Medicatia este prescrisa de medicul psihiatru si poate consta in antidepresive si anxiolitice, in functie de patologia fiecarui caz.
Netratata, agorafobia poate afecta semnificativ calitatea vietii. Fricile de anumite spatii publice fac dificile sau chiar imposibile activitati in afara casei (mersul la scoala, la serviciu, socializarea, iesitul in oras, practicarea unor hobby-uri etc.). In aceste circumstante, pot aparea izolarea, dificultati financiare, singuratatea, plictiseala. Daca la acestea se adauga si neputinta persoanei de a schimba situatia, frustrarea si furia, impreuna pot contribui la aparitia depresiei si/sau altor frici si anxietati.
Agorafobia nu poate fi prevenita. Insa pot fi luate masuri pentru a se limita cresterea nivelului de a anxietate fata de situatiile care provoaca frica:
(1) Anxiety Disorders – https://www.nimh.nih.gov/health/topics/anxiety-disorders/index.shtml
(2) Agoraphobia – https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/agoraphobia
(3) Panic Disorder and Agoraphobia Criteria Changes from DSM-IV to DSM-5 – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519704/table/ch3.t10/
(4) What you need to know about agoraphobia – https://www.medicalnewstoday.com/articles/162169.php
(5) Agoraphobia Symptoms – https://psychcentral.com/anxiety/agoraphobia-symptoms/
(6) Psychological Treatment of Agoraphobia – https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/agoraphobia
(7) Agoraphobia – https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/agoraphobia