Ageneza vaginala – cauze, simptome, tratament

Ageneza vaginala, cunoscuta si sub denumirea de aplazie mulleriana sau sindrom MRKH, este o malformatie congenitala rara care se manifesta prin nedezvoltarea vaginului si a uterului. Aflati mai multe despre aceasta anomalie din materialul urmator.

Cuprins:

1. Ce reprezinta ageneza vaginala?
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Complicatii

Ce reprezinta ageneza vaginala?

Ageneza vaginala este o afectiune rara care apare atunci cand vaginul nu se dezvolta, in timp ce uterul se poate dezvolta partial sau deloc. Aceasta afectiune este prezenta inca inainte de nastere si poate fi asociata si cu anomalii ale rinichilor, inimii sau scheletului.

Afectiunea este, de asemenea, cunoscuta sub numele de aplazie mulleriana sau sindromul Mayer-Rokitansky-Kuster-Hauser (MRKH). Pentru corectarea anomaliei, pacientele au la dispozitie atat tratamente chirurgicale, cat si nonchirurgicale.

Dupa tratament, persoana afectata poate avea o viata sexuala normala. O femeie fara uter sau cu uter partial nu poate ramane insarcinata. In schimb, daca are ovare sanatoase, femeia poate avea un copil prin fertilizare in vitro folosind o mama surogat.

Cauze

Nu se cunoaste cauza exacta a acestei anomalii genetice, dar se cunosc multe conditii congenitale diferite care duc la ageneza vaginala.

Sindromul Mayer-von Rokitansky-Kuster-Hauser (MRKH) cauzeaza 90 la suta dintre cazurile de ageneza vaginala. Exista mai multe tipuri diferite ale acestei afectiuni congenitale. Unele paciente nu au vagin si nici uter. Altele pot avea uter median, dar fara vagin si fara col uterin. Uneori, MRKH este asociat cu probleme renale, scheletice si auditive. Cel mai frecvent, o pacienta cu MRKH nu are uter.

Este important ca mamele sa inteleaga ca, daca fiicele lor au MRKH, au de asemenea un cariotip de 46 XX, ceea ce inseamna ca este o afectiune genetic feminina.

Sindromul de insensibilitate la androgeni

Aproximativ 7-8 la suta dintre pacientele cu ageneza vaginala au o afectiune mai putin frecventa numita sindrom de insensibilitate la androgeni (AIS). Aceste paciente au un aspect normal de sex feminin, insa le lipsesc vaginul, colul uterin, trompele uterine si ovarele.

Nu exista grupuri etnice cunoscute care sa prezinte un risc special pentru ageneza vaginala.

Ageneza vaginala se mosteneste?

Exista putine dovezi conform carora afectiunea se transmite catre copii. Nu exista factori de risc cunoscuti pentru ageneza vaginala.

Simptome

Simptomele agenezei vaginale sunt asociate cu o afectiune numita amenoree. Amenoreea este lipsa menstruatiei dupa declansarea perioadei de pubertate.

Fetele care sufera de amenoree cauzata de ageneza vaginala se pot dezvolta normal. Cu toate acestea, pot experimenta urmatoarele simptome:

• Amenoree dureroasa. Aceasta afectiune apare la fetele care au uter.
• Amenoree nedureroasa. Aceasta afectiune se intampla la fetele care nu au uter si nu au un ciclu menstrual.
• Crampe lunare si dureri abdominale. Durerea este produsa de acumularea fluxului menstrual in urma obstructiei cauzate de vaginul lipsa.

Diagnostic

In functie de varsta pacientei, pediatrul sau ginecologul va diagnostica afectiunea pe baza istoricului medical si a unui examen fizic. Afectiunea poate fi diagnosticata in diferite momente ale vietii pacientei, cum ar fi:

• In perioada de bebelus, daca parintii sau medicul descopera ca micuta nu are niciun orificiu vaginal sau anal.
• Ca fata tanara, in timpul unei examinari pentru o problema de rinichi suspectata.
• In perioada pubertatii, cand menstruatia nu apare nici dupa ce adolescentei i-au crescut sanii si a dezvoltat par la subrat si par pubian.

Teste de diagnostic

Pentru a determina tipul de tratament potrivit, medicul poate recomanda efectuarea anumitor teste, cum ar fi:

• Analize de sange. Testele de sange cu ajutorul carora sunt evaluati cromozomii si masurat nivelul hormonilor pot confirma diagnosticul si au capacitatea de a exclude alte afectiuni.
• Imaginile cu ultrasunete ii releva medicului daca pacienta are uter si ovare si, de asemenea, unde se afla rinichii.
• Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Un RMN ii ofera medicului o imagine detaliata asupra sistemului reproducator si a rinichilor.

Tratament

Tratamentul pentru ageneza vaginala este administrat de cele mai multe ori la sfarsitul adolescentei sau dupa ce pacienta implineste varsta de 20 de ani, insa este posibil ca aceasta sa fie nevoita sa astepte pana cand mai avanseaza in varsta. Daca parintii pacientei au aflat despre starea ei inca de cand era copil sau adolescenta, aceasta poate incepe tratamentul mai devreme.

In functie de situatia individuala, medicul poate recomanda unul dintre urmatoarele metode de tratament.

Auto-dilatare

Ca prim pas, medicul va recomanda cel mai probabil auto-dilatarea. Auto-dilatarea poate permite crearea unui vagin fara a fi efectuata o interventie chirurgicala. Procedura implica dilatarea vaginului cu ajutorul unui dispozitiv de dilatare. Acesta se insereaza in vagin timp de 30 de minute zilnic, de doua ori pe zi. Este vorba, de fapt, de mai multe dispozitive din ce in ce mai mari care permit largirea treptata a vaginului pe parcursul mai multor luni.

Pielea se intinde mai usor dupa o baie calda, astfel incat acesta poate fi cel mai bun moment pentru a face aceasta miscare. Pe masura ce saptamanile trec, pacienta va trebui sa foloseasca dilatori mai mari. Pot trece cateva luni pana cand va fi obtinut rezultatul dorit.

Dilatare vaginala prin intermediul actului sexual

Deocamdata, aceasta metoda nu a fost bine studiata, insa o alta metode de auto-dilatare este dilatarea vaginala prin act sexual frecvent pentru femeile care au parteneri dispusi sa faca acest lucru.

De cele mai multe ori, este nevoie de o lubrifiere artificiala. Femeia se poate confrunta cu sangerare si durere, mai ales la inceput. Daca doriti sa incercati aceasta metoda, adresati-va medicului pentru a afla care este cea mai buna modalitate de a continua.

Interventia chirurgicala

Daca auto-dilatarea nu functioneaza, o varianta optima poate fi operatia de creare a unui vagin functional (vaginoplastie). De obicei, medicii intarzie tratamentele chirurgicale pana cand pacienta atinge maturitatea necesara pentru a face fata dilatarii.

Printre variantele de vaginoplastie se numara:

Utilizarea unei grefe de piele (procedura McIndoe)

In cadrul procedurii McIndoe, chirurgul preia o bucata de piele de pe fese pentru a crea un vagin. Chirurgul efectueaza o incizie in zona in care se va regasi vaginul, introduce grefa de piele pentru a crea structura si plaseaza un mulaj in canalul nou format. Mulajul trebuie sa stea in locul respectiv timp de o saptamana.

Dupa aceea, pacienta trebuie sa utilizeze un dilator vaginal, similar cu un tampon ferm, pe care il elimina atunci cand merge la baie sau intretine raporturi sexuale. Dupa aproximativ trei luni, dilatorul va fi folosit doar pe timpul noptii. Pentru a mentine vaginul functional, va trebui sa foloseasca lubrifiant artificial in timpul relatiilor sexuale si dilatare ocazionala.

Introducerea unui dispozitiv medical (procedura Vecchietti)

In cadrul procedurii Vecchietti, chirurgul plaseaza un dispozitiv in forma de maslina in deschiderea vaginala. Medicul va utiliza apoi un instrument de vizualizare subtire si luminat (laparoscop) pentru a se ghida si pentru a conecta dispozitivul in forma de maslina la un dispozitiv de tractiune separat, aflat in partea inferioara a abdomenului.

Pacienta trebuie sa stranga dispozitivul de tractiune in fiecare zi, tragand treptat dispozitivul in forma de maslina spre interior pentru a crea un vagin intr-o saptamana. Dupa ce medicul indeparteaza dispozitivul, femeia va avea nevoie de dilatari manuale suplimentare. In plus, va avea nevoie de lubrifiere artificiala pentru a intretine relatii sexuale.

Folosirea unei parti a colonului (vaginoplastie intestinala)

In cadrul acestei proceduri, chirurgul deviaza o portiune din colon catre o deschidere in zona genitala, creand un nou vagin. Chirurgul va reconecta apoi colonul ramas. Pacienta nu va trebui sa foloseasca un dilator vaginal in fiecare zi dupa aceasta interventie chirurgicala si, cel mai probabil, nu va avea nevoie de lubrifiere artificiala in timpul actului sexual.

Dupa tratament

Pacientele tratate cu grefa de piele trebuie sa poarte de cele mai multe ori un dilator vaginal timp de 3 luni dupa operatie. Acesta este indepartat pentru urinare, defecatie, dus si sex. Dupa 3 luni, dilatorul va fi purtat doar noaptea, timp de aproximativ 6 luni. Dezavantajul major al acestei metode este stenoza vaginala sau inasprirea vaginului.

In cazul vaginoplastiei intestinale este nevoie de o singura operatie. Pacienta trebuie sa se prezinta la doctor pentru verificari dupa 3 saptamani de la operatie si din nou dupa alte 3 luni. Este posibila sa resimta o strangere a vaginului. Daca apare acest lucru, dilatarea va fi efectuata in timp ce pacienta se afla sub anestezie. Folosirea unui dilator acasa nu este necesara.

Pacientele au multe intrebari despre viata dupa tratament.

”Cand pot face sex?”

Desi este recomandat sa discutati cu medicul sau specialistul inainte de a face sex, de multe ori este bine sa intretineti raporturi intime dupa 4-6 saptamani de la tratament. Cel mai probabil va fi nevoie de lubrifiere artificiala, deoarece pielea nu va produce aceleasi substante ca tesutul vaginal normal. Lubrifierea dupa vaginoplastia intestinala este mai putin o problema.

”Pot avea o viata sexuala normala?”

Deoarece o mare parte a placerii sexuale este produsa de stimularea clitorisului (organul erectil feminin), si nu a vaginului, ar trebui sa va bucurati de senzatii normale si de o viata sexuala buna. De asemenea, pentru ca modificarile sunt interne, nimeni nu va putea spune ca ati trecut printr-un tratament.

”Voi putea avea copii?”

Acest lucru depinde de anatomia fiecarei femei. Este foarte probabil sa ramaneti gravida daca uterul, ovarele si trompele uterine sunt normale. Este putin probabil sa puteti ramane insarcinata daca uterul este prea mic sau absent. Dar daca ovarele sunt sanatoase, puteti apela la fertilizarea in vitro folosind o mama surogat.

Nevoia de sustinere

Persoanele care au ageneza vaginala pot avea trairi mai putin faste de-a lungul vietii. De aceea, medicul recomanda ca un psiholog sau un asistent social sa faca parte din echipa de tratament a pacientei. Acesti profesionisti pot raspunde la intrebari si o pot ajuta pe persoana in cauza sa abordeze unele dintre cele mai dificile aspecte ale agenezei vaginale, cum ar fi o posibila infertilitate.

Unele femei prefera sa intre in contact cu grupurile de sprijin al femeilor care trec prin aceeasi situatie.

Complicatii

Inainte de tratament, ageneza vaginala va poate afecta relatiile sexuale. Dupa tratament, insa, ar trebui sa aveti o viata sexuala normala, satisfacatoare. Cu toate acestea, daca uterul este afectat, femeia nu va putea ramane insarcinata.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vaginal-agenesis/symptoms-causes/syc-20355737
2. https://www.urologyhealth.org/urologic-conditions/vaginal-abnormalities-vaginal-agenesis
3. http://www.childrenshospital.org/conditions-and-treatments/conditions/v/vaginal-agenesis/symptoms-and-causes