Daltonism sau discromatopsia – este incapacitatea de a diferentia anumite culori, fiind o problema ce poate fi mostenita sau dobandita pe parcursul vietii.
1.Ce este daltonismul?
2.Simptome
3.Cauze
4.Diagnostic
5.Discromatopsie: tratament
6.Recomandari generale pentru cei care au daltonism
Daltonismul este incapacitatea de a face diferenta intre anumite culori. Aceasta afectiune, numita si discromatopsie, rezulta din absenta unui pigment sensibil la culoare in celulele cu conuri din retina. Aceasta problema apare cand celulele cu conuri nu functioneaza sau sunt deteriorate.
De cele mai multe ori, cauzele pentru daltonism sunt de natura genetica. Nu exista tratament, dar majoritatea oamenilor se adapteaza. Ce inseamna daltonist? Majoritatea persoanelor cu daltonism pot vedea culori, dar au dificultati in diferentierea intre urmatoarele culori:
Aceasta problema poate varia de la usoara la severa, in functie de cauza. Afecteaza ambii ochi daca este mostenita si, de obicei, doar unul daca este cauzata de ranire sau de boala.
Aceste celule cu conuri au pigmenti sensibili la lumina care ne permit sa recunoastem culoarea. Fiecare celula cu conuri este sensibila la lumina rosie, verde sau albastra. Aceste celule recunosc luminile pe baza lungimilor lor de unda. In mod normal, pigmentii din celulele cu conuri inregistreaza diferite culori si trimit informatia prin intermediul nervului optic la creier. Acest lucru ne permite sa distingem nenumarate nuante de culoare. In schimb, daca celulele cu conuri nu au unul sau mai multi pigmenti sensibili la lumina, nu vom putea vedea una sau mai multe dintre cele trei culori primare.
Cele mai frecvente tipuri apar atunci cand genele pe care le mostenim de la parinti ce ajuta la transformarea fotopigmentilor in celulele cu conuri nu functioneaza corect. Uneori acest lucru inseamna ca persoana este mai putin sensibila la unele culori decat altele, iar alteori inseamna ca nu poate vedea anumite culori.
Daltonismul sau deficienta de a distinge rosu-verde apare atunci cand fotopigmentii rosii si verzi din celulele cu conuri nu functioneaza corect – sau deloc. Exista mai multe tipuri:
– Deuteranomie – este cea mai comuna forma de daltonism, fiind mai frecventa la barbati, si apare cand pigmentul pentru verde nu functioneaza corect, culorile galben si verde arata mai rosii si e greu de diferentiat albastrul de violet;
– Protanomalie – pigmentul pentru rosu din celulele cu conuri nu functioneaza asa cum ar trebui, culorile portocaliu, rosu si galben arata mai verzi si culorile sunt mai putin luminoase.
– Protanopia – nu sunt prezente celule cu conuri rosii, culoarea rosie este vazuta ca negru, iar unele nuante de portocaliu, galben si verde sunt vazute ca galben;
– Deuteranopia – nu sunt prezente celule cu conuri verzi, rosul arata maroniu, iar verdele cu aspect de bej.
Daltonismul albastru-galben apare cand lipseste sau nu functioneaza corect fotopigmentul albastru, fiind al doilea cel mai frecvent tip de daltonism. Poate fi de mai multe tipuri:
– Tritanomalii – celulele albastre cu conuri functioneaza in mod limitat, albastrul are nuanta de verde si e greu de diferentiat rozul dintre galben si rosu;
–Tritanopia – cunoscuta sub numele de daltonism albastru-galben, nu sunt prezente celule cu conuri albastre, albastrul este vazut ca verde, iar galbenul este gri deschis sau violet.
Daltonism complet – numit si monocromie, inseamna ca nu se poate distinge nicio culoare si vederea nu este foarte clara.
– Monocromie celulelor cu conuri – apare cand 2 dintre cei 3 fotopigmenti ai celulelor cu conuri – rosu, verde sau albastru – nu functioneaza. Atunci cand functioneaza un singur tip de con, este greu sa se diferentieze o culoare de alta, iar daca unul dintre tipurile de celule cu conuri este cel albastru, vederea nu este foarte clara, poate fi insotita de miopie sau nistagmus.
-Acromatopsia – este cea mai severa forma de daltonism, cand nicio celula cu conuri nu are fotopigmenti functionabili, iar persoana vede doar in negru, alb si gri, apare sensibilitate la lumina si miscari necontrolate ale ochilor (nistagmus).
Simptomele daltonismului pot varia de la usoare la severe. Multi oameni au astfel de simptome usoare incat nu stiu ca au o deficienta de culoare. Simptomele obisnuite ale daltonismului sunt dificultatea de a distinge culorile si incapacitatea de a vedea nuante sau tonuri de aceeasi culoare.
Daltonismul apare atunci cand nu puteti vedea culorile in mod normal. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de discromatopsie si apare cand o persoana nu distinge anumite culori.
In retina, exista doua tipuri de celule care detecteaza lumina. Ele sunt numite celule cu conuri si celule cu bastonase. Celulele cu bastonase detecteaza numai lumina si intuneric si sunt foarte sensibile la niveluri scazute de lumina. Celulele cu conuri, in schimb, detecteaza culoarea. Exista trei tipuri de celule cu conuri care permit distingerea culorilor: pentru rosu, verde si albastru. Daltonismul apare cand unul sau mai multi fotoreceptori din celulele cu conuri lipsesc, nu functioneaza sau nu detecteaza o culoare. Forma severa apare cand toti cei 3 fotoreceptori de culoare lipsesc, iar forma usoara apare cand fotoreceptorii sunt prezenti, dar un tip de celule cu conuri nu functioneaza corect.
Daltonismul este de obicei prezent de la nastere, dar poate fi si dobandit pe parcursul vietii. Forma cu care o persoana se poate naste se numeste daltonism congenital si poate fi mostenit de la mama. Alte cazuri sunt cauzate de lipsa partiala sau completa a celulelor cu conuri.
Cauzele care pot duce la daltonismul dobandit sunt:
Daltonismul produs de unele boli este de obicei mai putin sever decat forma congenitala, dar se agraveaza de multe ori in timp.
Barbatii prezinta un risc mult mai mare de a se naste cu daltonism decat femeile. Anumite boli cresc riscul de daltonism dobandit, si anume:
Anumite medicamente pot, de asemenea, sa creasca riscul de a dezvolta daltonism, cum ar fi hidroxiclorochina utilizata pentru tratarea artritei reumatoide.
Alti factori de risc includ imbatranirea – abilitatea de a distinge si de a vedea bine culorile scade treptat odata cu varsta, si contactul cu anumite substante chimice.
De obicei, daltonismul este o afectiune mostenita, o maladie genetica ce este cauzata de o gena comuna recesiva legata de X, care este transmisa de la o mama la fat. Femeile sunt in mod obisnuit doar purtatori ai genei daltonismului. Severitatea deficientei de vedere a culorii mostenite ramane, in general, constanta pe tot parcursul vietii si nu duce la pierderea suplimentara a vederii sau la orbire.
Cromozomii X si Y, cunoscuti sub denumirea de cromozomi sexuali, determina daca o persoana se naste de sex feminin (XX) sau masculin (XY) si poarta, de asemenea, alte trasaturi care nu au legatura cu genul, ce tin de fenotip. In daltonismul legat de X, mama poarta gena mutanta pe unul dintre cromozomii X si va transmite gena mutanta la 50% dintre copiii ei. Daca o mama este un purtator al unei boli legate de X (si tatal nu este afectat), exista 1 la 2 riscuri ca un fiu sa aiba boala si 1 la 2 riscuri ca o fiica sa fie purtatoare, dar nu exista risc ca o fiica sa fie purtatoare. Cand doi purtatori au un copil, exista risc de 1 la 4 de a avea un copil cu boala, risc de 1 la 2 de a avea un copil care este un purtator si risc de 1 la 4 de a avea un copil care nu are boala si nici nu este purtator.
Detectarea precoce a daltonismului este vitala, deoarece multe materiale de invatare depind in mare masura de perceptia culorilor sau de codificarea culorilor.
Oftalmologul va efectua un test simplu pentru a determina daca o persoana are daltonism. Aceste teste ochi se bazeaza pe o serie de modele formate in general din puncte multicolore. In caz de ochi fara deficiente de culoare, pacientul va putea vedea numere si forme intre puncte. In schimb, in caz de daltonism, persoana va avea dificultati in gasirea numarului sau a formei in model. Testarea placii pseudoizocromatice poate determina daca exista o deficienta a vederii color si tipul de deficienta. Cu toate acestea, pot fi necesare teste suplimentare pentru a determina natura exacta si gradul de afectare.
De asemenea, pe langa aceste teste daltonism, se va efectua si o examinare completa a ochiului.
Testul de culoare Ishihara este cel mai frecvent test pentru daltonism rosu-verde. Testul consta dintr-o serie de cercuri colorate, numite placi Ishihara, fiecare continand o colectie de puncte in diferite culori si dimensiuni. In interiorul cercului sunt puncte care formeaza o forma clar vizibila pentru cei cu o vedere normala, dar invizibila sau greu de vazut pentru cei cu daltonism rosu-verde.
Un alt test Cambridge Color utilizeaza o matrice vizuala similara placilor Ishihara, cu exceptia afisarii pe un monitor de computer. Scopul este de a identifica o forma C diferita de culoare fata de fundal. Testul de culoare Pseudoizocromatic HRR este un alt test de daltonism rosu-verde care foloseste placi de culoare pentru a testa daltonismul.
Testul Farnsworth-Munsell 100 Hue foloseste un set de blocuri care sunt aproape de aceeasi culoare, dar in nuante diferite. Scopul este de a le aranja intr-o linie in ordinea nuantei. Acest test masoara capacitatea de a distinge schimbarile subtile de culoare.
Testul Farnsworth Lantern este utilizat de armata americana pentru a determina severitatea daltonismului.
Pot fi efectuate si o serie de teste online, ca acest test pentru daltonism , dar nu inlocuieste consultul medical de specialitate.
Nu exista niciun remediu pentru daltonismul mostenit, dar atunci cand cauza este o boala sau rani oculare, tratarea acestor afectiuni poate imbunatati vizibilitatea culorii.
Se pot recomanda ochelari pentru discromati sau purtarea unei lentile de contact rosii la un ochi (lentile de contact pentru discromati), ce pot spori capacitatea de a diferentia culorile, dar nimic nu va trata problema.
S-au dezvoltat si sisteme vizuale pentru a ajuta oamenii sa faca fata daltonismului. Exista aplicatii pentru iPhone si iPad, de exemplu, care ajuta persoanele cu daltonism sa diferentieze culorile. Aplicatiile mai sofisticate le permit utilizatorilor sa afle atat culoarea, cat si nuantele de culoare.
Daltonismul poate fi frustrant si poate limita participarea la anumite activitati, dar in majoritatea cazurilor nu reprezinta o amenintare grava la adresa vederii. Cu timp, rabdare si practica, oamenii se pot adapta. O serie de sfaturi pentru persoanele cu daltonism sunt:
Referinte:
(1) Color vision deficiency, link: https://www.aoa.org/patients-and-public/eye-and-vision-problems/glossary-of-eye-and-vision-conditions/color-deficiency
(2) How color blindness is tested, link: https://www.aao.org/eye-health/diseases/how-color-blindness-is-tested
(3) What is color blindness, link: https://www.webmd.com/eye-health/color-blindness#2
(4) Facts about color blindness, link: https://nei.nih.gov/health/color_blindness/facts_about
(5) Color blindness, link: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11604-color-blindness