Tuberculoza este boala infecto-contagioasa cu evolutie cronica, provocata de bacilul Koch (bacilul tuberculozei). Aceasta maladie poate afecta toate organele corpului, cu precadere plamanii. Mai multe despre tuberculoza si metodele de tratare a acestei maladii puteti afla din materialul urmator.
Tuberculoza pulmonara este o infectie specifica provocata de un microorganism acido-rezistent numit Mycobacterium tuberculosis (Bacilul Koch). Boala este caracterizata prin aparitia unor noduli tuberculosi in tesutul pulmonar si se manifesta prin:
Se considera ca microbul tuberculozei a devenit patogen pentru om din momentul in care a trecut la cresterea animalelor ierbivore, tuberculoza fiind extrem de frecventa la ierbivore si foarte rara la animalele de prada. In decursul timpului, microbul tuberculozei a evoluat, dand nastere la bacilul patogen pentru om. Acest microorganism a descoperit in 1882 de catre Robert Koch, de aici si denumirea de bacil Koch. Infectarea cu acest bacil provoaca imbolnavirea de tuberculoza pulmonara. In plus, tuberculoza se transmite de la omul bolnav la cel sanatos prin intermediul bacilului.
Bacilii se multiplica in alveolele pulmonare si sunt transportati la distanta de catre macrofage, sange si caile limfatice. Contaminarea se produce cand inspiram microbii prezenti in aer. In unele cazuri boala poate fi transmisa de vite, de exemplu consumand laptele nepasteurizat de la un animal infectat. Perioada de incubatie este de 4-12 saptamani, dar infectia poate sa persiste luni sau ani inaintea aparitiei bolii. Un bolnav este contagios mai multe saptamani dupa inceperea tratamentului.
Potrivit specialistilor, maladia are doua stadii:
Aceasta apare in primele saptamani dupa patrunderea bacilului in organism, se manifesta prin leziuni relativ localizate, in apropierea locului de patrundere, insotite de inflamatia unuia sau mai multor ganglioni limfatici. Aceste leziuni primare se vindeca de la sine si pot ramane singura forma de manifestare a bolii. Vindecarea presupune calcifierea ganglionilor afectati, aceasta depunere de saruri de calciu fiind modalitatea organismului de a combate si izola bacilii. Acesti bacilli pot ocazional sa rupa aceste bariere, sa ajunga in sange si sa se raspandeasca in intreg corpul. Astfel apare al doilea stadiu al bolii.
Acest tip de tuberculoza presupune extinderea leziunilor progresiv, bacilii afectand organele in care gasesc conditii favorabile de fixare si multiplicare. Se mai numeste si “tuberculoza de organ”.
Exista cazuri in care tuberculoza nu se manifesta clinic, acest tip de boala purtand numele de tuberculoza latenta. Infectia tuberculoasa latenta este o stare a raspunsului sistemului imunitar persistent la stimularea antigenilor de Mycobacterium tuberculosis, fara ca boala sa devina activa. Pacientii au tuberculoza latenta, fiind infectati cu bacteria tuberculozei, insa nu prezinta simptome si nu au stari de rau. Cu toate acestea, purtatorii pot dezvolta o boala activa in viitor.
Aceasta este astazi mai putin frecventa deoarece pasteurizarea de rutina a laptelui a eliminat infectiile cu Mycobacterium bovis. Cu toate acestea, bacteriile eliminate prin tuse pot fi inhalate in tractul gastrointestinal. Leziunile clasice sunt ulceratii circumferentiale.
Infectia tuberculoasa a inimii se dezvolta la nivelul pericardului. Rezultatul este o pericardita granulomatoasa care poate fi hemoragica. Daca se extinde si devine cronica, poate aparea fibroza cu calcificare, ceea ce duce la o pericardita constrictiva.
Osteomielita tuberculoasa afecteaza, in principal, vertebrele toracice si lombare (cunoscuta sub numele de boala lui Pott), urmate de genunchi si sold. In cazul acesta, apar necrozarea, distrugerea oaselor prin fracturi si intinderea tesuturilor moi.
Salpingita tuberculoasa si endometrita rezulta din diseminarea tuberculozei in tubul uterin. Acest lucru duce la salpingita granulomatoasa, care poate sa se scurga in cavitatea endometriala si sa provoace o endometrita granulomatoasa cu sangerari menstruale neregulate si infertilitate.
La barbati, tuberculoza afecteaza prostata si epididimul, cel mai adesea, cauzand infertilitate.
Motivele pentru care rezistenta multi-drog continua sa se raspandeasca sunt gestionarea defectuoasa a tratamentului pentru tuberculoza si transmiterea de la persoana la persoana. Majoritatea pacientilor cu tuberculoza se vindeca in urma unui regim strict. Utilizarea necorespunzatoare sau incorecta a medicamentelor antimicrobiene sau administrarea unor formule ineficiente de medicamente si intreruperea prematura a tratamentului pot determina rezistenta la medicament. Aceasta poate fi transmisa mai ales in locuri populate, cum ar fi in inchisori si spitale.
In ultimii ani, Romania se confrunta cu uberculoza multidrog-rezistenta (TB-MDR) si tuberculoza extrem de rezistenta (TB-XDR), numarul de cazuri noi de TB-MDR in Romania fiind estimat de Organizatia Mondiala a Sanatatii la aproximativ 1 000, in fiecare an.
Spre deosebire de tuberculoza ”obisnuita”, care poate fi vindecata complet, cu medicamente accesibile si la costuri reduse, cazurile TB-MDR si TB-XDR necesita tratamente mult mai costisitoare, mai agresive (4-7 medicamente in asociere, administrate zilnic, cu efecte adverse importante), mai indelungate (in medie 24 de luni), cu perioade mai lungi de spitalizare (peste 100 de zile) si cu sanse mai reduse de vindecare.
Aparitia rezistentei la medicamentele anti-tuberculoase majore transforma asadar tuberculoza, dintr-o boala vindecabila, intr-o boala greu curabila sau chiar incurabila.
De asemenea, tuberculoza ganglionara este un alt tip de tuberculoza, fiind cea mai frecventa forma de tuberculoza extrapulmonara.
Boala este provocata de infectarea cu un microb, Micobacterium Tuberculosis (bacilul Koch-BK). Tuberculoza primara este determinata de infectia cu Bacilul Koch. Prin scaderea imunitatii (capacitatii de aparare a organismului), se reactiveaza infectia cu acesti microbi si apare boala. Principalii factori de risc care duc la slabirea organismului sunt:
Principalele surse sunt:
Tuberculoza se transmite cel mai frecvent pe calea aeriana. Cand un bolnav de tuberculoza tuseste, stranuta sau striga raspandeste in jurul sau milioane de microbi care sunt apoi inhalati de cei din jur. Se mai poate transmite prin:
Boala poate sa apara la orice varsta. Riscul maxim este la 6-12 luni de la infectie, cand poate sa apara boala manifesta clinic. Riscul de dezvoltare a bolii este mai mare pana la varsta de 3 ani, scade la copiii mai mari, pentru a creste din nou la adolescenti si adulti tineri. Reactivarea boliii este mai frecventa la varstnici. Un risc mai mare prezinta si persoanele cu gastrectomii, alcoolism cronic, stari imunosupresoare (cancer, HIV/SIDA), diabet, silicoza, etc.
Semnele si simptomele pot fi uneori minore, putin numeroase sau atenutate, comparativ cu extinderea bolii, asa cum apare la radiografie. Daca exista simptome generale, pulmonare si examenul radiologic releva leziuni pulmonare, boala poate fi considerate activa. De regula, simptomele lipsesc in cazul infectiei primare. Tuberculoza secundara este insotita de simptome generale si pulmonare.
Pentru formele obisnuite de boala, cu simptome usoare, persoana afectata poate deveni constienta de boala la mult timp dupa debutul real. Deseori, bolnavul poate acuza o raceala prelungita sau o tuse datorata fumatului. Doar atunci cand tuberculoza incepe cu o expectoratie cu sange (10-20% din cazuri) pacientul devine alarmat si solicita un consult medical.
Diagnosticul tuberculozei pulmonare poate fi suspectat in cazul prezentei simptomatologiei asociate, atat cea generala (stare de rau, oboseala, pierdere in greutate), cat si cea specifica, pulmonara (tuse, raluri, hemoptizie). Semnul clinic obiectiv cel mai frecvent il constituie ralurile de la nivelul campurilor pulmonare superioare. Acestea pot fi ascultate subclavicular, in axila si se ascult cel mai bine dupa o usoara tuse.
Deoarece uneori semnele si simptomele caracteristice pot fi absente sau mult atenuate, pentru stabilirea diagnosticului este necesar efectuarea altor investigatii suplimentare, cum ar fi:
Diagnosticul de tuberculoza va fi luat in considerare ori de cate ori se observa leziuni pulmonare persistente, radiografiile pulmonare fiind cel mai util procedeu de depistare a tuberculozei pulmonare. Localizarile apicale, bilaterale si excavatele sunt caractere obisnuite. Excavatul reprezinta un semn prezumtiv de activitate a tuberculozei. Pentru a-l pune in evidenta, uneori se apeleaza la tomografie. Pe baza datelor radiografice nu se poate stabili daca leziunea este activa sau nu, daca infectia este primara sau exista o reinfectare.
In cursul infectiei primare, organismul devine hipersensibilizat si rezistent la infectie, stare ce poate fi pusa in evidenta prin inocularea unor produsi de metabolism ai bacilului tuberculos, cum este tuberculina. Inocularea intradermica a unei cantitati foarte mici de tuberculina, la o persoana ce prezinta o infectie tuberculoasa evolutiva sau clinic inaparenta, este urmata la scurt timp de aparitia unui eritem, edem si chiar necroza la locul de inoculare, insotite uneori de semne si simptome generale. In acest caz, intradermoreactia este considerata pozitiva. La persoanele care nu au intrat in contact cu bacilul tuberculos nu apare nicio modificare la locul de inoculare, intradermoreactia considerandu-se negativa.
Acestea identifica bacilul Koch in sputa, suc gastric sau lichidul de spalatura bronsica. Reprezinta un element de diagnostic indiscutabil. Diagnosticul de laborator se bazeaza pe trei metode fundamentale:
De asemenea, biopsia efectuata la nivelul ganglionilor supraclaviculari sau cervicali extirpati permite diagnosticarea afectiunii pulmonare. Un revarsat pleural inexplicabil la un adolescent sau adult tanar trebuie considerat tuberculoza pana la proba contrarie.
Tuberculoza trebuie diferentiata de alte afectiuni pulmonare, cum ar fi: pneumoniile virale si bacteriene, abcesul pulmonar si carcinomul bronsic.
Infectia primara la copii este de obicei o afectiune asimptomatica, evolutia ei oprindu-se spontan. Intre infectia primara si tuberculoza de organ poate exista un interval de timp in care persoana purtatoare nu prezinta manifestari clinice, intervalul fiind variabil, de la cateva luni pana la 10-15 ani. Reinfectia progresiva apare in mod caracteristic pentru prima data la adultii tineri (rar inainte de pubertate).
Descoperirea unor antibiotice active asupra bacilului tuberculos a modificat radical prognosticul grav al afectiunilor tuberculoase. Tratamentul medicamentos este cel mai important mijloc de vindecare a tuberculozei. Pe langa tratament, este esential ca pacientul sa se odihneasca temeinic. In unele cazuri, cel mai bun remediu este tratamentul chirurgical.
Tratamentul medicamentos este indicat in toate cazurile cu forme active, eficacitatea lui fiind maxima. Este recomandata administrarea prelungita a asocierilor de doua sau mai multe medicamente pentru marirea eficientei tratamentului. De asemenea, este recomandata prelungirea tratamentului cu cel putin 12 luni, dupa ce boala a intrat in stadiul inactiv. Principalele medicamente utilizate pentru tratarea tuberculozei sunt:
Administrarea simultana a acestor trei medicamente este justificata la bolnavii cu forme grave sau cronice. De asemenea, pot fi recomandate urmatoare medicamente:
Repausul la pat si relaxarea psihica intr-un mediu confortabil, fie acasa, fie in spitale sau sanatorii, vor fi tratamente instituite mai ales in cazurile in care exista leziuni active. Repausul a ramas un mijloc terapeutic in tuberculoza pulmonara, desi durata necesara a fost redusa de tratamentele cu antibiotice. Pacientii cu forme avansate nu pot fi tratati ambulatoriu decat dupa 4-6 luni. Necesitatea prelungirii spitalizarii apare in cazul extinderii afectiunii sau cand pacientul nu raspunde la tratamentul instituit. Cand simptomele dispar este permisa realizarea de activitati usoare.
Tratamentul chirurgical implica realizarea unei rezectii pulmonare si este indicat in urmatoarele circumstante:
Tratamentul de baza al tuberculozei poate fi insotit de un tratament simptomatic ce permite ameliorarea principalelor simptome. Tusea productiva trebuie incurajata, bolnavii ce elimina cantitati mari de sputa pot fi ameliorati prin drenaj postural. In cazul hemoptiziei, trebuie evitat pericolul aspiratiei sangelui infectat si diseminarea bolii in alte zone ale plamanilor.
Tratamentul trebuie continuat pana cand se ajunge la stadiul inactiv al bolii, ceea ce implica ca sunt indeplinite urmatoare conditii, de cel putin 6 luni:
Pacientii pot opta si pentru anumite remedii naturale in procesul de prevenire si de vindecare a tuberculozei. Printre acestea se numara consumul de:
Pentru ca sursa de infectie o constituie oamenii bolnavi si animalele afectate de tuberculoza, un prim si important mijloc de preventie este tratamentul bolnavilor. Astfel, se reduce posibilitatea contactarii bolii de catre persoanele sanatoase (sputa bolnavilor de tuberculoza contine un numar enorm de bacili). Alte masuri sunt:
Referinte:
https://www.healthxchange.sg/heart-lungs/lung-conditions/tuberculosis-tb-types-symptoms-risks
http://www.healthcommunities.com/tuberculosis/types.shtml
https://library.med.utah.edu/WebPath/TUTORIAL/MTB/MTB.html
https://www.who.int/tb/areas-of-work/preventive-care/ltbi_faqs/en/
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1870199X16300696
https://www.who.int/features/qa/79/en/
https://draxe.com/tb-symptoms/
https://www.medicinenet.com/tuberculosis_tb_facts/article.htm#what_is_the_treatment_for_tuberculosis