Sindromul Stockholm – cauze, simptome si solutii

Citeste in articolul de mai jos mai multe despre sindromul Stockholm, in care victimele formeaza o legatura psihologica si emotionala cu agresorii. Iata care sunt cauzele, cum se manifesta si ce implica tratamentul.

Cuprins:

1. Ce este sindromul Stockholm?
2. Cum se explica sindromul Stockholm?
3. Care sunt simptomele sindromului Stockholm?
4. Cauzele sindromului Stockholm
5. Cum este diagnosticat sindromul Stockholm?
6. Tratamentul sindromului Stockholm

Ce este sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm este un mecanism de adaptare la o situatie de captivitate sau situatie abuziva. Persoanele cu sindromul Stockholm formeaza o legatura psihologica si emotionala cu rapitorii sau abuzatorii si dezvolta sentimente pozitive fata de acestia. Pe langa situatia initiala rapitor-ostatic, sindromul Stockholm include acum si alte tipuri de traume in care exista o legatura intre agresor si persoana care este agresata. Se crede ca aceste sentimentele pozitive ale victimei fata de abuzator sunt un raspuns psihologic – un mecanism de adaptare – pe care il foloseste pentru a supravietui abuzului sau traumei.

Numele sindromului provine dintr-un caz real de jaf, la o banca din Stockholm. In august 1973, patru angajati ai unei bancii au fost tinuti ostatici in seiful bancii timp de 6 zile. In timpul conflictului, s-a dezvoltat o legatura intre agresori si ostatici. In momentul interventiei politiei, victimele au incercat sa ajute agresorii, s-au opus eliberarii si au refuzat sa depuna marturie impotriva lor.

Sindromul Stockholm nu este un diagnostic psihologic. In schimb, este un mod de a intelege raspunsul emotional pe care unii oameni il au fata de un rapitor sau abuzator. Nu este inteleasa pe deplin aceasta forma de raspuns, dar se crede ca poate servi ca mecanism de adaptare pentru persoanele care sufera traume.

Cum se explica sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm este un raspuns psihologic. Apare atunci cand ostaticii sau victimele abuzului dezvolta o legatura emotionala fata de rapitorii sau abuzatorii lor. Aceasta conexiune psihologica se dezvolta pe parcursul zilelor, saptamanilor, lunilor sau chiar anilor de captivitate sau abuz. De asemenea, victima poate incepe sa dezvolte sentimente negative fata de politie sau autoritati.

Psihologii care au studiat sindromul cred ca legatura este creata initial atunci cand un rapitor ameninta viata unui ostatic, dar alege sa nu-l omoare. Senzatia de usurare a victimei la inlaturarea amenintarii cu moartea se transpune in sentimente de recunostinta fata de rapitor pentru ca i-a salvat viata. Este nevoie de doar cateva zile pentru ca aceasta legatura sa se cimenteze. La baza sta instinctul de supravietuire. Victimele traiesc in dependenta fortata si interpreteaza actele de bunatate rare sau mici in conditiile date, severe, ca fiind un tratament bun.

Psihologii si-au extins intelegerea sindromului Stockholm de la ostatici la alte grupuri, inclusiv victime ale violentei domestice, membri ai sectelor, prizonieri de razboi, abuzuri asupra copiilor, trafix sexual etc. Se considera ca dezvoltarea sindromului Stockholm este un mecanism de adaptare pentru a supravietui in situatii care pun viata in pericol. Aceasta conditie nu pare sa se intample in fiecare situatie de captivitate si nu este complet clar de ce se intampla acest lucru. Marea majoritate a persoanelor captive si a supravietuitorilor abuzului nu dezvolta sindromul Stockholm.

Care sunt simptomele sindromului Stockholm?

Persoanele care au sindromul Stockholm dezvolta:

• sentimente pozitive fata de rapitori sau agresori;
• simpatie pentru convingerile, obiectivele, valorile si comportamentele rapitorilor;
• sentimente negative fata de politie sau alte figuri de autoritate.

Daca persoana a suferit abuz fizic din partea rapitorului, poate simti recunostinta atunci cand agresorul o trateaza uman sau nu o raneste fizic. O persoana poate incerca, de asemenea, sa linisteasca un agresor pentru a-si asigura siguranta. Aceasta strategie poate intari in mod pozitiv ideea ca ar fi mai bine sa coopereze cu un agresor sau un rapitor. Ar putea fi un alt factor din spatele dezvoltarii sindromului Stockholm.

Dupa eliberare, o persoana cu sindromul Stockholm poate continua sa aiba sentimente pozitive fata de rapitor. O persoana care dezvolta sindromul Stockholm experimenteaza adesea simptome de stres posttraumatic: cosmaruri, insomnie, flashback-uri, tendinta de a tresari usor, confuzie si dificultati de a avea incredere in ceilalti.

Sindromul Stockholm poate fi aplicat si in alte situatii

In timp ce sindromul Stockholm este asociat in mod obisnuit cu o situatie de ostatic sau de rapire, se poate aplica de fapt la mai multe alte circumstante si relatii. Iata cateva exemple:

Diferite forme de abuz asupra copiilor

Abuzul poate fi foarte confuz pentru copii, deoarece parintele sau adultul abuziv poate adesea sa ameninte sau sa raneasca fizic copilul, dar poate manifesta si bunatate, ceea ce poate fi interpretat ca iubire sau afectiune. Se dezvolta o legatura emotionala intre copil si adultul abuziv atat de mult incat aceasta legatura il poate proteja pe abuzator pentru o lunga perioada de timp.

Agresorii isi ameninta frecvent victimele, iar acestea pot incerca sa evite sa il supere pe agresor, conformandu-se. Agresorii pot manifesta, de asemenea, bunatate care ar putea fi perceputa ca un sentiment autentic. Acest lucru il poate incurca si mai mult pe copil si il poate face sa nu inteleaga natura negativa a relatiei.

Relatii abuzive

Se crede ca cei care se afla in relatii abuzive pot avea mai multe riscuri de a dezvolta Sindromul Stockholm. Persoanele abuzate pot dezvolta atasamente emotionale fata de agresor. Abuzul sexual, fizic si emotional poate dura ani de zile. In acest timp, o persoana poate dezvolta sentimente pozitive sau simpatie pentru persoana care o abuzeaza. In unele relatii romantice abuzive, persoana abuzata poate fi reticenta in a depune acuzatii si poate chiar incerca sa opreasca politia sa-i aresteze partenerul, chiar si dupa un act violent.

Dupa ce relatia se termina, victimele abuzului domestic pot deseori sa faca declaratii despre faptul ca-si mai iubesc agresorul sau sa gaseasca scuze pentru comportamentul sau. Acest lucru ar putea fi considerat o forma de sindrom Stockholm. Desi cei aflati in relatii romantice abuzive nu trebuie sa fie tinuti captivi fizic pentru a avea aceste sentimente, asa cum este cazul situatiilor de rapire sau luare de ostatici, se argumenteaza ca sunt tinuti captivi in sens emotional. Insa, se crede ca legaturile traumatice sunt diferite de Sindromul Stockholm, deoarece, in cazul legaturilor traumatice, este probabil ca persoana a intrat in relatie si a format un atasament strans fata de acea persoana inainte de a incepe comportamentul abuziv.

Citeste si: Ai o relatie toxica? 10 semne pe care sa nu le ignori

Traficul sexual

Persoanele care sunt in astfel de situatii se bazeaza adesea pe agresori pentru nevoi de baza, cum ar fi mancare si apa. Cand agresorul ofera acest lucru, victima poate incepe sa dezvolte sentimente pozitive fata de acesta.

Antrenori si sportivi

Copiii sau tinerii care au antrenori sportivi abuzivi ar putea dezvolta sindromul Stockholm. Daca incep sa rationalizeze comportamentul antrenorului, ar putea sa-l apere sau sa-l simpatizeze. Acest lucru ar putea duce la aparitia sindromului Stockholm. Sportivii pot suporta abuzul emotional si se pot supune unor antrenamente dureroase sau conditii extreme, convinsi fiind ca antrenorul vrea ceea ce este mai bun pentru ei. Pot chiar sa simpatizeze cu munca grea pe care a depus-o antrenorul sau sa scuze anumite forme de abuz suferite, convinsi ca este esential pentru antrenament.

Cauzele sindromului Stockholm?

Se crede ca sindromul Stockholm este un mecanism de adaptare si de aparare de ultima instanta utilizat pentru a face fata situatiilor extrem de stresante, periculoase si de neevitat. Acest mecanism de aparare este folosit in principal atunci cand o persoana nu poate scapa de acea situatie, se bazeaza pe altii pentru ajutor sau nu poate riposta. Se considera ca este un raspuns de adaptare care ajuta victima sa mentina speranta, empatia si sa limiteze efectele psihologice negative ale traumei.

O teorie este ca aceasta este o tehnica invatata transmisa de la stramosi. In civilizatia timpurie, a existat intotdeauna riscul de a fi capturat sau ucis de un alt grup social. Legaturile cu rapitorii ofera o sansa de supravietuire. Unii considera ca aceasta tehnica ancestrala este o trasatura naturala a omului.

O alta teorie este ca o situatie de captivitate sau de abuz este foarte incarcata emotional. Oamenii isi adapteaza sentimentele si incep sa manifeste compasiune pentru agresor atunci cand li se arata o oarecare bunatate in timp. De asemenea, prin cooperare cu un agresor, victimele isi pot asigura siguranta. In plus, atunci cand nu este ranita de catre abuzator, victima se poate simti recunoscatoare.

Cine este expus unui risc mai mare de a dezvolta sindrom Stockholm?

Nu toti oamenii care se afla in situatii ca cele de mai sus dezvolta sindromul Stockholm. Nu este complet clar de ce unii oameni reactioneaza in acest fel, dar se crede ca este un mecanism de supravietuire. O persoana ar putea crea aceste legaturi ca o modalitate de a face fata situatiei extreme.

Unii factori de risc ar putea include:

• a fi intr-o situatie incarcata emotional pentru o perioada lunga de timp;
• a fi intr-un spatiu comun cu abuzatorul in conditii proaste (de exemplu, lipsa de hrana sau mancare insuficienta, spatiu inconfortabil din punct de vedere fizic);
• cand ostaticii sunt dependenti de abuzator pentru nevoile de baza;
• cand amenintarile nu sunt indeplinite;
• cand ostaticii nu au fost dezumanizati;
• situatia dureaza cateva zile sau mai mult;
• daca abuzatorul manifesta o anumita amabilitate.

O persoana rapita sau abuzata se simte adesea amenintata de rapitor, dar se bazeaza in acelasi timp pe acesta pentru supravietuire. Chiar daca rapitorul este nepoliticos sau agresiv de cele mai multe ori, dar da dovada de bunatate o data, sau daca exista o lipsa de abuz intr-o situatie in care de obicei ar manifesta abuz, acest lucru poate fi interpretat gresit ca bunatate sau afectiune. Comportamentul intermitent bun/rau din partea abuzatorului poate duce la formarea de legaturi traumatice.

Legatura traumatica la nivelul creierului

Cand se confrunta cu situatii periculoase, partea logica a creierului nu este cea care preia controlul. Raspunsul la amenintare nu este logic. In realitate, frica activeaza o parte primitiva a creierului responsabila de asigurarea supravietuirii, iar substantele chimice asociate fricii suprima partea creierului care ia decizii logice. Creierul reptilian este preocupat de supravietuirea imediata, nu de impactul psihologic pe termen lung. Principalul impuls de supravietuire este de a crea atasamente fata de ceilalti. Acest lucru poate crea o situatie foarte complexa cand abuzatorul foloseste atat frica, dar si o relatie cu victima, ceea ce poate face relatiile abuzive atat de complexe si dificil de inteles pentru persoanele din afara.

Atunci cand un abuzator raneste victima, legatura traumatica (trauma bonding) inseamna ca victima isi doreste, de asemenea, sa primeasca confort de la persoana care a abuzat-o. Pentru a rupe legatura traumatica, victima trebuie ulterior izolata de agresor pentru o perioada semnificativa de timp si sa aiba relatii alternative sanatoase.

Vezi si: Gaslighting – abuz emotional si manipulare

Cum este diagnosticat sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm nu este recunoscut si clasificat ca o afectiune in sine. Cu toate acestea, psihologii recunosc comportamentele care rezulta dintr-o situatie traumatica. Criteriile pentru sindromul de stres posttraumatic sunt adesea similare cu sindromul Stockholm. Diagnosticul se bazeaza pe simptome si istoricul persoanei.

Persoanele care au acest sindrom par sa aiba si alte simptome comune, ca:

• rusine fata de emotiile sale fata de abuzator;
• confuzie;
• vinovatie;
• dificultate de a avea incredere in ceilalti;
• stres post traumatic;
• cosmaruri;
• insomnii;
• flashback-uri;
• negare;
• retragere sociala;
• sentimente de gol si deznadejde;
• depresie;
• anxietate;
• dependenta excesiva;
• pierderea interesului pentru activitati.

Daca simtiti ca aveti sindromul Stockholm sau cunoasteti pe cineva care ar putea avea aceasta problema, ar trebui sa discutati cu un terapeut. Un terapeut va poate ajuta, de asemenea, sa invatati mecanismele de adaptare si sa procesati modul in care va simtiti.

Tratamentul sindromului Stockholm

Deoarece sindromul Stockholm nu este o afectiune psihologica recunoscuta, nu exista linii directoare specifice de tratament pentru aceasta problema. Cu toate acestea, de obicei persoanele au nevoie de consiliere sau tratament psihologic pentru a procesa gandurile si sentimentele conflictuale legate de evenimentele traumatice. Psihoterapia si medicamentele (in unele cazuri) pot ajuta la ameliorarea problemelor asociate cu recuperarea dupa trauma, cum ar fi depresia, anxietatea si PTSD.

Deoarece se crede ca acest sindrom rezulta doar din trauma, se recomanda alegerea unui terapeut care foloseste o abordare asupra traumei. Psihologii si psihoterapeutii va pot invata mecanisme sanatoase de adaptare si instrumente de raspuns pentru a va ajuta sa intelegeti ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat si cum puteti merge mai departe.

Referinte:
(1) https://www.goodtherapy.org/blog/psychpedia/stockholm-syndrome
(2) https://www.webmd.com/mental-health/what-is-stockholm-syndrome
(3) https://www.medicalnewstoday.com/articles/stockholm-syndrome
(4) https://www.goodtherapy.org/blog/why-stockholm-syndrome-happens-and-how-to-help-0926184
(5) https://www.simplypsychology.org/Stockholm-syndrome.html