Tulburari psihice perinatale – Atat in sarcina, cat si dupa nastere, mamele se pot confrunta cu o serie de tulburari emotionale, specifice acestor perioade. Care sunt aceste tulburari, cum se pot recunoaste si trata si ce se poate face pentru a le preveni?
1. Care sunt cele mai frecvente tulburari psihice perinatale?
2. De ce pot aparea tulburari psihice in sarcina si dupa nastere?
3. Semne si simptome pentru tulburari psihice perinatale
4. Diagnostic
5. Tratamente pentru tulburari psihice perinatale
6. Masuri de preventie
Sarcina si nasterea unui copil sunt evenimente pline de bucurie pentru mame si familiile lor. Insa pentru o parte dintre ele, tulburarile psihice perinatale pot avea repercusiuni semnificative.
Conform estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aproximativ una din 10 femei insarcinate sau care a devenit mama se confrunta cu o tulburare psihica. Mai mult, studiile arata ca problemele emotionale in sarcina ar putea fi un predictor pentru sanatatea mintala a mamei dupa ce naste.
Tulburarile perinatale ale dispozitiei pot aparea atat pe durata sarcinii, cat si in perioada postpartum (respectiv un an de la nastere). Dintre acestea, cea mai frecventa atat in sarcina, cat si dupa nastere, este depresia. Tulburarile psihice perinatale apar indiferent de cultura, varsta, rasa, nivelul veniturilor. Aceste tulburari sunt considerate o complicatie semnificativa a sarcinii sau a perioadei postpartum. Pe langa suferinta pe care o provoaca mamei sau viitoarei mame, aceste tulburari ii afecteaza functionarea si indirect, dezvoltarea neuropsihologica optima a copiilor.
Termenul de „perinatal” se foloseste pentru a acoperi perioada dintre conceptie si pana la un an dupa nasterea copilului. „Antepartum”, „antenatal” sau „prenatal” sunt termenii folositi pentru perioada sarcinii. Iar „postpartum” se refera la perioada de un an dupa nastere.
Daca depresia postpartum incepe sa devina tot mai cunoscuta, despre depresia prenatala se cunoaste si se vorbeste mult mai putin. Aceasta poate trece neobservata si nediagnosticata pentru ca se considera ca modificarile biologice prin care trece organismul in sarcina sunt responsabile pentru stari similare cu ale depresiei (deprimare, tulburari de somn, pofta de mancare scazuta, libidoul scazut, lipsa de energie).
Depresia prenatala poate fi insotita si de anxietate.
Este cea mai cunoscuta tulburare emotionala la mame, insa nu singura. Poate aparea in scurt timp dupa nastere sau oricand in primul an dupa nastere.
Anxietatea se manifesta prin teama, neliniste, ingrijorari excesive si scenarii negative despre ce s-ar putea intampla copilului. De multe ori, anxietatea poate insoti depresia postpartum sau apare separat de aceasta.
In categoria tulburarilor anxioase postpartum intra si tulburarea de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietatea generalizata.
Apare atunci cand mama fie a trait, fie a fost martora unui eveniment amenintator de viata pentru ea sau pentru altcineva, iar reactia ei la evenimentul respectiv a fost de frica intensa, lipsa de ajutorare sau teroare.
Este cea mai severa tulburare mintala din perioada postpartum si este foarte rara (apare in 0,1% din cazuri, adica la aproximativ o femeie din 1000). Debutul este de obicei brusc si are loc in scurt timp dupa nastere, pana la 4 saptamani.
In general, in aparitia unei tulburari psihice sunt implicati mai multi posibili factori: factori biologici, genetici si de mediu. Modificarile hormonale specifice sarcinii si perioadei de dupa nastere contribuie la o crestere a vulnerabilitatii emotionale la viitoarele si proaspetele mame.
Exista o serie de factori de risc care pot contribui la aparitia unor tulburari emotionale, in sarcina sau in perioada postpartum:
In scurt timp dupa nastere, majoritatea femeilor (pana la 80%, arata statisticiile) pot simti „tristetea postnatala” sau „baby blues”. Este vorba despre stari emotionale normale, caracterizate prin schimbari ale dispozitiei, anxietate, plans, iritabilitate, pierderea poftei de mancare. Insa acestea trec de la sine pana la doua saptamani de la nastere.
In schimb, tulburarile psihice perinatale devin persistente si afecteaza mamele in majoritatea timpului, aproape in fiecare zi. Iata manifestarile caracteristice ale acestora, cu mentiunea ca nu e necesara prezenta tuturor simptomelor pentru un diagnostic. Acestea sunt informative, iar diagnoscticul poate fi stabilit doar de un specialist in sanatatea mintala, in urma unei evaluari.
Diagnosticul unei tulburari perinatale se poate stabili de catre un specialist in sanatatea mintala (psiholog sau psihiatru), in urma unei evaluari. Acesta are in vedere o serie de aspecte: simptomele cu care se confrunta mama, istoricul personal si familial, informatiile obtinute in urma interviului clinic si instrumentelor de evaluare.
Important este ca atunci cand mama nu se simte bine emotional, iar starea nu se amelioreaza in cateva zile sau chiar de deterioreaza mai mult, sa nu sufere in tacere, ori sa astepte ca lucrurile sa se rezolve de la sine sau sa creada ca asta inseamna maternitatea. Din pacate, astfel de mituri despre depresia postpartum si despre sanatatea mintala in general nu fac decat sa intarzie apelarea la un ajutor de specialitate si implicit, la tratament.
Sanatatea mintala a viitoarelor si proaspetelor mame este foarte importanta, atat pentru starea lor de bine, cat si a copiilor si familiei. De altfel, atunci cand unul dintre parinti se confrunta cu o tulburare psihica, in special mama, acest lucru poate avea repercusiuni si asupra dezvoltarii celor mici.
Tratamentul recomandat in tulburarile psihice perinatale este similar cu cel recomandat pentru tulburarile psihice in general – psihoterapia si tratamentul medicamentos, in functie de tipul de tulburare si de circumstantele fiecarui caz in parte. In cazul psihozei postpartum, fiind o tulburare psihica severa, necesita evaluare psihiatrica si interventie imediata, de obicei cu spitalizare.
Acolo unde exista aceasta posibilitate, foarte utila este participarea in cadrul grupurilor de suport pentru mame. Organizate fizic sau in mediul online, aceste intalniri ajuta mamele sa vorbeasca despre provocarile si dificultatile cu care se confrunta, sa primeasca si sa ofere sustinere celorlalte participante si sa invete din experientele celorlalte. Alaturi de terapie si medicatie, tratamentul acestor tulburari ar trebui sa includa si sprijin din partea partenerului si familiei si grija fata de sine.
Tulburarile psihice perinatale nu pot fi prevenite in totalitate, avand in vedere ca in dezvoltarea lor sunt implicati o serie de factori asupra carora nu putem avea control sau nu ii putem schimba.
Psihoeducatia privind modificarile care pot aparea la nivel emotional in sarcina si dupa nastere, informarea despre tulburarile perinatale si cum pot fi recunoscute pregatesc viitoarele mame si le ajuta sa isi ajusteze asteptarile privind ce provocarile emotionale ale maternitatii.
Sprijinul pe care partenerul, familia si prietenii apropiati il ofera unei persoane in general reprezinta un factor important de protectie impotriva tulburarilor emotionale, dar si un factor care ajuta mult in procesul de recuperare, acolo unde este cazul. Acest lucru este cu atat mai important in cazul mamelor proaspete, care intampina provocari cu care nu s-au mai intalnit. De aceea, ideal este ca viitoarele mame sa isi construiasca reteua sociala, formata din persoane apropiate, cu care rezoneaza si pe care stiu ca se vor putea baza, atat in sarcina, cat si dupa nastere.
Anumite actiuni simple, realizate zilnic, pot avea un efect pozitiv asupra dispozitiei si starii de bine: plimbarile in aer liber, socializarea cu prietene apropiate sau alte mame, alimentatia adecvata, evitarea pe cat posibil a surselor de stres, odihna. De asemenea, impartasirea dificultatilor intampinate si a starilor emotionale resimtite ajuta mult in gestionarea mai eficienta a acestora.
Dupa nastere, somnul devine un subiect sensibil pentru mame. Insa privarea de somn pe termen lung poate contribui la cresterea vulnerabilitatii psihice si emotionale, putand contribui la instalarea unor tulburari. De aceea, prioritizarea somnului, adaptat la conditiile alaptarii nocturne si ingrijirii bebelusului, este foarte importanta.
(1) Maternal mental health – https://www.who.int/mental_health/maternal-child/maternal_mental_health/en/
(2) Perinatal Mood and Anxiety Disorders – https://www.med.unc.edu/psych/wmd/mood-disorders/perinatal/
(3) Perinatal mental illness: Definition, description and aetiology – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7077785/