Protezarea de genunchi, la fel ca si protezarea de sold, este o indicatie a ortopedului. Este o indicatie chirurgicala pe care eu personal va sfatuiesc, atunci cand o primiti, sa nu incercati sa o amanati. Pentru ca amanarea, in afara faptului ca traiti cu durere, aveti frustrari legate de calitatea vietii dumneavoastra, poate duce si la modificari in alte articulatii afectate de faptul ca nu va folositi corect, de pilda, articulatia genunchiului.
Sa nu uitam ca o artroza de grad inalt a genunchiului da durere in sold, durere in coloana lombara, etc. Apare de fapt o modificare semnificativa de mers. Asadar, primul mesaj pe care vreau sa vi-l transmit este ca nu trebuie tras de timp. Nu trebuie lungita perioada intre momentul in care vi s-a comunicat respectiva indicatie si ziua operatiei. Mai mult decat atat, din punctul meu de vedere, chiar daca dumneavoastra nu aveti background medical, chiar daca nu sunteti de specialitate, puteti vedea foarte limpede, cel putin pe filme radiologice, cum genunchiul dumneavoastra nu mai are spatiul articular pastrat, pe RMN, cum efectiv cartilajul este ras si se vede direct osul. Gasim niste imagini relativ simple si inalt sugestive pentru aceasta patologie. Odata facuta operatia, evident, urmeaza repausul post-operator pe care medicul chirurg, medicul ortoped, care v-a operat vi-l prescrie, dupa care noi trebuie sa incepem recuperarea.
Recuperarea in cazul protezelor mie mi se pare mai importanta. Am zis mai importanta pentru ca simt lucrul acesta. In mod normal, in carti vedem ca e la fel de importanta. Mie mi se pare mai importanta, de ce? Pentru ca eu trebuie sa invat sa merg corect cu ceva ce nu e al meu si totodata invat sa merg corect dupa o perioada in care am mers prost din cauza problemelor care m-au dus la operatie. E un dublu challenge (provocare)! Imi corectez ultimii ani si vin si cu ceva nou.
Pe de alta parte, am vazut foarte multe cazuri de persoane de diferite varste, de la 50 la 85 de ani, atat de sex feminin, cat si de sex masculin, care s-au recuperat impecabil post-operator. In momentul de fata neputandu-ne da seama la un mers normal pe strada sau la un urcat-coborat de scari ca ei ar fi protezati. Dar este foarte important ca noi sa facem tot ce trebuie din punct de vedere al recuperarii.
Recuperarea la un moment dat este plictisitoare si kinetoterapia are anumite stereotipii. Dar cum sa facem altfel decat asa?! Nu avem cum! Ganditi-va si copilul mic cand invata sa mearga cat de greu este. Nu s-a ridicat astazi si de maine gata a luat-o la fuga. Este, daca vreti pastrand proportia, o reinvatare, o reeducare musculara, ca eu sa pot in perspectiva sa am confort total pe respectivul ax biomecanic. Din punctul meu de vedere, la 6 luni dupa protezare pacientul este absolut ok si in mod normal cam la 1 an, 1 an si jumatate, el „uita” ca are proteza.
De altfel, datorita faptului ca si genunchiul, si articulatia soldului, si gonatroza, si coxatroza evolueaza de multe ori bilateral, nu este o exceptie momentul in care un pacient operat la un genunchi, peste un anumit numar de ani, ajunge la indicatie de protezare si pentru celalalt. Doar ca in acest caz, pacientul cupleaza mai usor avand in vedere experienta anterioara pozitiva. Este pe principiul acela „stiu ce ma asteapta”. Ma duc altfel ca stiu ce ma asteapta. Prima data nu stiam ce ma asteapta. Acest „stiu ce ma asteapta” da o anumita incredere, da un anumit grad de confianta in operatie. Oricum pacientul care stie ce il asteapta acuza evident in continuare perioada relativ grea, relativ dificila si plictisitoare intr-o anumita masura de recuperare. Nu mai are teama operatiei, a actului chirurgical. Se duce la operatie, la kinetoterapie si asa mai departe.
Dar este evident ca indicatiile de acest tip trebuie urmate si rezolvate cat de repede se poate.