Diareea este una dintre cele mai intalnite si periculoase afectiuni in randul copiilor. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru diaree la copii.
”Aoleu! Copilasul a avut un scaun moale, chiar foarte moale… Are diaree? Ca am auzit in parc foarte multe lucruri grave despre diaree!”
Diareea acuta este o afectiune pediatrica foarte comuna, dar care totusi cauzeaza 2-3 milioane de decese anual pe tot globul. Frecventa ridicata a acestor imbolnaviri este explicata prin particularitatile morfofunctionale ale tubului digestiv la sugar si prin posibilitatile de contaminare si infectare a alimentatiei, dar si prin incidenta crescuta a infectiilor, initial extradigestive ce pot determina ulterior o complicatie cu manifestare digestiva.
Se numeste diaree cresterea brusca a numarului de scaune ale copilului cu scaderea consistentei acestora. Pe scurt: scaune multe si prea subtiri. Diareea este foarte frecventa in sezonul cald. Cauza principala este infectarea stomacului si a intestinelor, de obicei din cauza unei viroze.
Un rol hotarator in aceste boli il are si constitutia sugarului. Frecventa bolilor diareice este mai mare la nou-nascutul si sugarul mic pana la 3 luni, la cei nascuti din mame ce folosesc alcool, tutun, excesul de medicamente. Acesti nou nascuti prezinta deseori greutate mica la nastere, au teren biologic cu risc mai ridicat si sunt supusi mai usor agresiunii factorilor declansatori ai bolii.
Din multitudinea de simptome pentru care mama se adreseaza medicului pediatru, unele ocupa un loc prioritar. Acestea sunt febra, tusea, varsaturile si diareea. Frecventa cea mai accentuata este a acestui ultim simptom si anume diareea acuta sau cronica. Diareea la sugari este un proces acut si autolimitat, o malabsortie temporara a apei si electrolitilor si a unor principii alimentare, determinand o evacuare fortata a continutului intestinal, prin scaune moi si lichide, cu pierderi importante de substante necesare organismului.
Etiologia bolilor diareice acute la copil cunoaste o mare diversitate de cauze.
Cauzele si semnificatia diareei difera in functie de tipul acesteia.
Acestea sunt grupate in cauze determinante in care un rol insemnat il au infectiile cu diversi germeni microbieni (Shigella, Escheria Coli), virusuri (enterovirus, echovirus), dar si de paraziti intestinali ca Giardia Lambia, Entamoeba Histolytica. Acesti agenti microbieni pot determina boala prin infectare directa a tractului digestiv.
O alta cauza determinanta frecvent intalnita in cazul diareei este administrarea indelungata sau incorecta a antibioticelor. O importanta cauza majora a diareei acute sunt greselile alimentare, atat cele referitoare la modul de preparare a alimentelor (dilutii de lapte necorespunzatoare, introducerea precoce sau tardiva a anumitor alimente, excese unilaterale in alimentatie), cat si greseli ce se refera la cantitatea alimentelor (supra sau subalimentarea). Tot in categoria cauzelor determinante intra si constitutia sugarului, alergia, tulburari cronice de nutritie (malnutritia). Nerespectarea masurilor de igiena a sugarului, de ingrijire corespunzatoare, caldura excesiva, intarcarea brusca sunt alte cauze ce pot declansa diareea.
Diareea acuta dureaza mai putin de 2 saptamani, in timp ce diareea cronica dureaza mai mult de 2 saptamani. De obicei, diareea acuta este cauzata de gastoenterita provocata de virusuri sau orice agent patogen enteric, alergii alimentare, toxinfectii alimentare si utilizarea de antibiotice. Diareea cronica este cauzata de obicei de factori ce tin de dieta, infectii, boala celiaca (intoleranta la gluten, o proteina din cereale).
Diareea cronica este cauzata de boli in care sistemul imunitar al copilului este compromis (infectii HIV, enteropatie autoimuna), tulburari digestive ce tin de dieta copilului (intoleranta la laptele de vaca, intoleranta la lactoza – zaharul din lapte, supraalimentarea, intoleranta la proteinele din soia), boli structurale si boli care interfereaza cu absorbtia sau digestia (boala celiaca), anomalii anatomice (ocluzia de intestin subtire), boli inflamatorii (boala Crohn, ileita-inflamatia ultimei parti a intestinului subtire, ileonul).
Nu se cunoaste exact care este cauza. Se considera ca la originea bolii sta o intoleranta la un element al glutenului: gliadina (proteine). Aceasta intoleranta duce la atrofia vilozitatilor intestinale (intestinul subtire). In consecinta, se ajunge la o asimilare necorespunzatoare a elementelor nutritive indispensabile cresterii.
Cel mai adesea, aceasta conditie intestinala ii afecteaza pe copiii de varsta mai mica.
Diareea acuta are ca substrat emotional dificultatea de a asimila. Este provocata de multe ori de dorinta de a evita sau fugi de o realitate dezagreabila sau noua. Bolnavul se simte prins intr-o situatie noua si sensibilitatea ii este data peste cap. Copilul se simte neputincios, el isi cauta identitatea si vrea sa corespunda asteptatilor parintilor lui. Dorinta de a evacua tot ceea ce este murdar (impur) si periculos se poate manifesta prin diaree. Deoarece aceasta evacuare nu poate fi ”facuta prin cuvinte”, corpul se exprima astfel prin diaree. Intestinul subtire refuza digestia si elimina imediat ceea ce dorim sa scoatem in exteriorul nostru. Aceasta boala poate sa mai fie corelata cu teama de a fi respins sau dorinta de a respinge pe ceilalti. Suntem in prezenta unei fiinte care are dificultati in a asimila si a accepta ceea ce vine din exterior.
Diareea acuta la sugar poate fi insotita de varsaturi, scadere brusca in greutate sau stagnari ale greutatii. De asemenea, pot aparea diaree si febra la copii, diaree si varsaturi la copii, crampe abdominale si gaze. In plus, copilul nu se opreste din plans si refuza sa manance.
Sporirea frecventei, a numarului scaunelor, modificarea consistentei acestor scaune si schimbarea aspectulului sunt semne comune ale diareei acute.
Aceste scaune pot deveni apoase, mucoase (diaree cu mucus la copii), mucogrunjoase si mai rar sanguinolente (scaune cu sange). Trebuie precizat si mirosul particular al acestor scaune. Ele pot prezenta un miros acid, fetid sau alcalin. In aceasta boala se pot intalni scaune in cantitate foarte mica, dar cu emisie foarte frecventa (uneori 20-25 pe zi).
Diareea acuta se poate manifesta de asemenea si cu semne de gravitate prin urmatoarele simptome:
In plus, copilul pare deshidratat, are gura uscata, ochii adanciti in orbite, pielea descuamata si uda mai putin scutecele. Deshidratarea poate face ca zona moale din crestetul capului acestuia (fontanela) sa devina usor concava.
Principalele simptome de diaree la copii sunt diareez persistenta, balonare, infectie a cailor respiratorii, iritabilitate neobisnuita. Aceste semne sunt insotite de scaun moale si fetid care contine grasimi si amidon. Tanarul pacient nu are pofta de mancare si slabeste considerabil, avand totodata un abdomen slabit. Acesta prezinta denutritie, carente, astenie, dureri abdominale. Boala evolueaza cu anumite crize insotite de infectii respiratorii, care mai apoi dispar treptat.
Majoritatea cazurilor de diaree au o etiologie virala, cu febra si fara prezenta de sange in scaun. Totusi, diareea bacteriana poate avea consecinte grave, manifestandu-se cu febra, scaune cu sange. In plus, pot aparea eruptii sau purpura.
Pentru diagnosticul diareei, un rol important il are anamneza – datele ce se obtin de la mama copilului. Asfel, debutul diareei poate fi precedat de agitatia sugarului, somn nelinistit, lipsa poftei de mancare, aparitia eritemului inghinalo-fesier, stagnarea in greutate. Toate aceste semne sunt sesizate de mama daca ea este atenta si urmareste atent sugarul. Aparitia scaunelor diareice nelegate cu mucus, apoase, cu miros modificat, numeroroase ca frecventa, pot fi precedate de greturi, varsaturi, distensie abdominala, flatulenta (gaze intestinale).
Nu trebuie uitata nici verificarea temperaturii copilului care poate sa fie crescuta sau chiar scazuta sub normal. Stagnarea sau scaderea greutatii sugarului este un alt semn important pentru diagnosticarea acestei boli. Schimbarea ”aspectului” sugarului, asociata cu agitatia, senzatia de sete, ”febra de deshidratare” sunt semne de asociere pentru agravarea starii sugarului. Ca urmare a pierderilor si tulburarilor hidroelectrolitice mai apar si alte semne. Acestea sunt paloare, tegument si mucoase uscate, oligulia (urina in cantitate foarte mica), semne respiratorii. Multe dintre aceste semne obiective nu se vor instala daca la primele semne de boala, copilul va fi prezentat la consultanta medicala.
Examenul abdominal se concentreaza pe distensie, pe sensibilitatea abdominala precum si pe calitatea zgomotelor intestinale (normale, ascutite, absente). Se vor examina si mucoasele pentru a vedea daca sunt umede sau uscate. Examinarea organelor genitale ne poate indica prezenta eruptiilor, a fisurilor anale sau leziuni ulcerative.
Tratamentul general are in vedere hidratarea care de obicei se face per os (hidratarea intravenoasa este rareori necesara). Medicamentele antidiareice cum ar fi loperamid nu sunt recomandate la sugari si copii mici. Rehidratarea este utilizata cu solutii de rehidratare orala ce trebuie sa contina carbohidrati complecsi. Solutiile de rehidratare sunt disponibile in majoritatea farmaciilor.
Tratament diaree copii
Diareea virala dispare de la sine.
Majoritatea copiilor cu diaree bacteriana au nevoie de tratament cu antibiotic. Parazitii trebuie anihilati intotdeauna cu medicamente anti-parazitare.
Daca o diaree usoara este cauzata de medicamente, pastrati-va copilul bine hidratat. Daca o diaree la copii este provocata de un tratament de antibiotice, este recomandat sa continuati medicatia si sa chemati medicul. Acesta va poate recomanda reducerea dozei, schimbarea dietei, adaugarea unui probiotic sau schimbarea tipului de antibiotic.
Se mai recomanda administrarea unor produse farmaceutice deosebit de benefice care contin “microorganisme antidiareice”. Se administreaza cu putina apa sau cu alimente, cate o doza in fiecare zi, pana cand copilul are scaun normal timp de cel putin doua zile. Exemple:
Mama copilului alaptat trebuie sa bea multa apa (2-3 l pe zi) pentru a rezolva problema hidratarii prin diluarea laptelui supt de copil. Pentru copilul intarcat, este binevenita hidratarea cu saruri de rehidratare (cumparate de la farmacie) sau cu apa minerala plata cu continut de sodium mai mare de 2 mg/l.
Imediat ce ati observat scaune anormale si numeroase!
Cand apar fenomene ingrijoratoare:
Este foarte important sa nu intrati in panica! Diareea usoara si medie se vindeca lesne la domiciliu, iar pentru cea serioasa (cu febra mare si varsaturi) ingrijirea din spital, inclusiv perfuzia cu solutii de rehidratare, este incununata de succes!
Alaptarea (hranirea copilului la sanul mamei) este foarte importanta. Daca, din pacate, copilasul nu mai beneficiaza de alaptare, se va oferi lapte-formula cu lactoza putina sau fara lactoza. Alte lactate admise sunt branza de vaci, casul dulce, telemeaua bine desarata, iaurtul cu zerul scurs.
Ceaiul de menta, lemn dulce, fenicul si/sau chimen prezinta beneficii mari in tratarea simptomelor de diaree la copii.
Tratamentul pentru diaree la copii necesita in primul rand un regim dietetic corespunzator, cu un repaus digestiv si aport hidric. Acesta trebuie continuat cu alimentatia de tranzitie, reprezentata de supa de morcovi, zeama de orez sub forma de decoct.
Toate aceste alimente sunt administrate in cantitati corespunzatoare varstei sugarului si indulcite cu glucoza sau chiar zaharoza. La indicatia medicului care supravegeaza sugarul, durata acestei forme de alimentatie poate fi cuprinsa intre 6 si 24 ore. Dupa aceea, se va trece la realimentare, adica reintroducerea progresiva a alimentului lactat folosit anterior. Este necesar ca reintroducerea alimentului lactat sa fie cat mai precoce pentru a nu priva organismul de principiile de baza ale alimentatiei normale. Copilul mic trebuie sa consume o dieta adecvata varstei cat mai curand dupa rehidratare si cand nu mai prezinta varsaturi. Sugarii trebuie sa primeasca doar lapte de la san sau lapte praf. In general, o diaree usoara simpla nu necesita internarea. In dese cazuri, o dieta corespunzatoare corect aplicata poate rezolva puseul acut. Alteori este necesar sa se asocieze preparate antidiareice medicamentoase. Acest lucru pentru protezarea tractului digestiv si pentru evitarea diseminarii infectiei.
Dupa 5-6 luni, cand incepe diversificarea alimentatiei, se vor oferi legume nelaxative fierte (morcov, albitura, dovlecel). Acestea trebuie sa fie sub forma de piure la care se adauga putin ulei de floarea soarelui sau de porumb. Fructele se vor limita la mar copt in cuptor sau ras si calit pe flacara mica, fara adaos de zahar sau ulei. Dupa 10-11 luni sunt bune si bananele, afinele, macesele (fara sambure), coarnele. Hranitoare si nelaxative mai sunt: painea mai veche, covrigeii, grisinele, pastele fainoase, carnea de curcan/ pui/gaina/vita/peste slab (fierte sau fripte pe gratar).
Poate fi consumat si un ou de gaina fiert tare.
Masuri de prevenire, de profilaxie a aparitiei diareei la sugar si copilul mic au o deosebita importanta si sunt usor de respectat. Acestea se pot realiza numai printr-o buna si eficienta educatie sanitara. Aceasta trebuie sa fie centrata pe notiuni de igiena generala a copilui, a mediului, a alimentatiei. Totodata, sunt importante cunoasterea de catre mama a elementelor generale de puericultura si corecta respectare a tuturor indicatiilor medicale cu privire la necesitatea alimentatiei naturale. Trebuie evitata intarcarea brusca a sugarului, mai ales vara. In plus, introducerea unui alt preparat in alimentatie sa se faca gradat si corect conform cu varsta corespunzatoare.
Medicii recomanda evitarea supraalimentarii sau a folosirii excesive a fainoaselor in dieta copiilor mici. Se considera necesara pastrarea corespunzatoare a ustensilelor si preparatelor pentru alimentatie si evitarea folosirii suzetelor. De asemenea, este important de stiut ca la orice semn de boala al copilului, familia trebuie sa se adreseze cadrului medical pentru ca acesta boala sa fie corect si prompt tratata. Este important ca mama sa se spele foarte bine inainte ce atinge copilul ca si inainte sa-l hraneasca cu lapte. Important este sa lasati copilul sa suga la san cat timp doreste el si dati cat mai multe mese zilnic.