Prolactinomul este o tumora benigna a glandei hipofize, care produce cantitati in exces din hormonul numit prolactina. Aflati din urmatorul articol care sunt cauzele, simptomele, dar si cum se trateaza corect prolactinomul!
5 .Cum se trateaza prolactinomul?
7. Prolactinomul poate fi prevenit?
Prolactinomul sau adenomul hipofizar este o tumora benigna necanceroasa a glandei hipofize, care produce un hormon numit prolactina. Prolactinoamele sunt cel mai frecvent tip de tumora hipofizara. Simptomele prolactinomului sunt cauzate de hiperprolactinemie – prea multa prolactina in sange – sau de presiunea tumorii pe tesuturile din jur.
Prolactina stimuleaza sanul sa produca lapte in timpul sarcinii. Dupa nastere, nivelul de prolactina al mamei scade daca nu alapteaza copilul. De fiecare data cand o mama isi alapteaza copilului, nivelurile de prolactina cresc pentru a mentine productia de lapte.
Prolactinomul apare in general mai des la femei decat la barbati si rar la copii.
Glanda hipofiza numita uneori glanda pituitara sau glanda principala, joaca un rol esential in reglarea cresterii si dezvoltarii, metabolismului si a reproducerii. Aceasta glanda produce prolactina si alti hormoni cheie, inclusiv:
Glanda hipofiza se afla in mijlocul capului intr-o cutie osoasa numita saua turceasca. Nervii optici stau direct deasupra glandei hipofize. Marirea glandei poate provoca simptome, cum ar fi dureri de cap sau tulburari de vedere. Tumorile hipofizare pot afecta, de asemenea, producerea unuia sau mai multor hormoni hipofizari, determinand o functie hipofizara redusa, numita si hipopituitarism.
Glanda hipofiza contine mai multe tipuri de celule, fiecare dintre acestea fiind responsabile pentru producerea unui hormon diferit. Un prolactinom apare atunci cand celulele responsabile de producerea hormonului prolactina (cunoscute sub numele de celule lactofore) incep sa se inmulteasca fara un motiv concret. Aceasta poate duce la dezvoltarea unei cresteri de dimensiuni variabile in glanda hipofiza. Majoritatea prolactinoamelor au o dimensiune mai mica de 1 cm. Cresterea numarului de celule producatoare de prolactina duce la producerea excesiva a hormonului prolactina, ceea ce duce la niveluri ridicate in sange.
La femei, nivelurile ridicate de prolactina in sange cauzeaza adesea infertilitate si modificari ale menstruatiei. La unele femei, menstruatia se poate opri, iar la alte femei perioadele pot deveni neregulate sau fluxul menstrual se poate modifica. Femeile care nu sunt insarcinate sau care alapteaza pot incepe sa produca lapte matern.
Unele femei pot avea o scadere a libidoului, iar activitate sexuala poate deveni dureroasa din cauza uscaciunii vaginale.
La barbati, cel mai frecvent simptom al prolactinomului este disfunctia erectila. Deoarece barbatii nu au un indicator fiabil, cum ar fi modificarile menstruatiei pentru a semnala o problema, multi barbati amana sa mearga la medic pana cand au dureri de cap sau probleme de ochi cauzate de apasarea hipofizara extinsa impotriva nervilor optici din apropiere. Ei nu pot recunoaste o pierdere treptata a functiei sexuale sau libidoului. Doar dupa terminarea unui tratament, unii barbati isi dau seama ca au avut o problema cu functia sexuala.
Daca medicul suspecteaza ca simptomele unui pacient sunt legate de un nivel ridicat de prolactina, primul test este un test de sange pentru a verifica nivelul prolactinei (tumorile mai mari tind sa provoace niveluri mai mari de prolactina). Daca nivelurile sunt mari, se efectueaza din nou un test de sange pentru a verifica nivelul prolactinei. Va trebui, de asemenea, sa se efectueze un test pentru nivelurile altor hormoni produsi in glanda pituitara. Aceste teste pot fi efectuate si ambulatoriu. Daca testele de sange arata ca este probabil un prolactinom, acesta poate fi diagnosticat prin examinarea glandei hipofize cu o scanare cu rezonanta magnetica ( RMN ) sau tomografie computerizata ( CT ). De asemenea, medicul poate solicita un test pentru ochi pentru a evalua campul vizual daca se suspecteaza ca prolactinomul apasa pe nervi pana la ochi.
Totodata, daca este cazul, medicul va face o serie de analize de sange de prolactina la femeile cu secretie de lapte inexplicabila, numita galactoree sau cu menstruatii neregulate sau infertilitate si la barbatii cu functie sexuala afectata si, in cazuri rare, secretie de lapte. Daca nivelul de prolactina este ridicat, un medic va testa functia tiroidiana si va intreba pacientul mai intai despre alte afectiuni si medicamente cunoscute pentru a creste secretia de prolactina.
Tratarea prolactinomului are ca scop readucerea secretiei de prolactina la normal, reducerea dimensiunii tumorii, corectarea eventualelor anomalii vizuale si restabilirea functiei hipofizare normale. In cazul tumorilor mari, este posibila doar realizarea partiala a acestor obiective.
Deoarece dopamina este substanta chimica care inhiba in mod normal secretia de prolactina, medicii pot trata prolactinomul cu agonistii dopaminei Bromocriptina (Parlodel) sau cabergolinei (Dostinex). Agonistii sunt medicamente care actioneaza ca o substanta naturala. Aceste medicamente micsoreaza tumora si readuc nivelul normal de prolactina la aproximativ 80% din pacienti. Ambele medicamente au fost aprobate de Food and Drug Administration din SUA pentru tratamentul hiperprolactinemiei. Bromocriptina este singurul agonist dopaminic aprobat pentru tratamentul infertilitatii. Acest medicament a fost utilizat mai mult decat cabergolina si are un registru de siguranta bine stabilit.
Greata si ametelile sunt posibile reactii adverse ale bromocriptinei. Pentru a evita aceste reactii adverse, tratamentul cu bromocriptina trebuie inceput lent.
Tratamentul cu bromocriptina nu trebuie oprit fara consultarea unui endocrinolog calificat – medic specializat in tulburari ale glandelor producatoare de hormoni. Nivelurile de prolactina cresc din nou la majoritatea oamenilor atunci cand medicamentul este intrerupt. In anumite cazuri, nivelurile de prolactina raman normale, astfel incat medicul poate sugera reducerea sau intreruperea tratamentului la fiecare 2 ani pe baza analizelor.
Cabergolina este un medicament mai nou, care poate fi mai eficient decat bromocriptina in normalizarea nivelului de prolactina si reducerea dimensiunii tumorii. Cabergolina are, de asemenea, reactii adverse mai putin frecvente si mai putin severe. Cabergolina este mai scumpa decat bromocriptina si, fiind mai noua pe piata, recordul sau de siguranta pe termen lung este mai putin bine definit. La fel ca in cazul terapiei cu bromocriptina, greata si ametelile sunt posibile efecte secundare, dar pot fi evitate daca tratamentul este inceput lent. Doza initiala obisnuita este de .25 mg de doua ori pe saptamana. Doza poate fi crescuta la fiecare 4 saptamani dupa cum este necesar, pana la 1 mg de doua ori pe saptamana. Cabergolina nu trebuie oprita fara consultarea unui medic endocrinolog calificat.
Studiile recente sugereaza ca nivelul de prolactina este mai probabil sa ramana normal dupa intreruperea tratamentului cu cabergolina pe termen lung decat dupa intreruperea bromocriptinei. Sunt necesare mai multe cercetari pentru a confirma aceste descoperiri.
La persoanele care iau cabergolina sau bromocriptina pentru a trata boala Parkinson in doze de peste 10 ori mai mari decat cele utilizate pentru prolactinoame, au fost raportate leziuni ale valvei cardiace. Totodata, au fost raportate cazuri rare de deteriorare a valvei la persoanele care iau doze mici de cabergolina pentru a trata hiperprolactinemia. Inainte de a incepe acest tip de tratament, medicul va recomanda sa faceti o ecocardiograma. O ecocardiograma este o sonograma a inimii care verifica valvele cardiace si functia inimii.
Deoarece exista informatii limitate despre riscurile de utilizare pe termen lung, cu doza mica de cabergolina, medicii prescriu, in general, cea mai mica doza eficienta si reevalueaza periodic necesitatea continuarii terapiei. Persoanele care iau cabergolina care prezinta simptome ca dificultate respiratorie sau umflare a picioarelor trebuie sa anunte imediat medicul, deoarece acestea pot fi semne de deteriorare a valvei cardiace.
Interventia chirurgicala pentru inlaturarea totala sau partiala a tumorii trebuie luata in considerare numai daca terapia medicala nu poate fi tolerata sau daca nu reuseste sa reduca nivelul prolactinei, sa restabileasca reproducerea normala si functia hipofizara si sa reduca dimensiunea tumorii. Daca terapia medicala este doar partiala de succes, trebuie continuata, eventual combinata cu chirurgie sau radiatii.
Cel mai adesea, tumora este indepartata prin cavitatea nazala. Rareori, daca tumora este mare sau s-a raspandit la tesutul creierului din apropiere, chirurgul va accesa tumora printr-o deschidere in craniu.
Rezultatele interventiei chirurgicale depind foarte mult de dimensiunea tumorii si de nivelul prolactinei, precum si de abilitatea si experienta neurochirurgului. Cu cat nivelul de prolactina este mai ridicat inainte de operatie, cu atat este mai mica sansa de normalizare a prolactinei serice. Serul este portiunea de sange folosita la masurarea nivelului de prolactina. In cele mai bune centre medicale, chirurgia corecteaza nivelul de prolactina la aproximativ 80% dintre pacientii cu tumori mici si o prolactina serica mai mica de 200 nanograme pe mililitru (ng/ml).
Deoarece rezultatele interventiei chirurgicale sunt atat de dependente de abilitatea si cunostintele neurochirurgului, un pacient ar trebui sa intrebe chirurgul despre numarul de operatii pe care le-a efectuat pentru a indeparta tumorile hipofizare si pentru ratele de succes si complicatii in comparatie cu centrele medicale majore. Cele mai bune rezultate provin de la chirurgii care au efectuat sute sau chiar mii de astfel de operatii.
Rareori, radioterapia este utilizata daca terapia si chirurgia medicala nu reusesc sa reduca nivelul de prolactina. In functie de marimea si locatia tumorii, radiatiile sunt administrate in doze mici pe parcursul a 5 pana la 6 saptamani sau intr-o singura doza mare. Radioterapia este eficienta aproximativ 30% din timp.
Daca o femeie are un prolactinom mic, poate concepe o sarcina normala dupa o terapie medicala. Daca a avut o sarcina de succes inainte, sansa ca ea sa aiba sarcini mai reusite este mare.
O femeie cu prolactinom ar trebui sa discute despre planurile ei de a concepe un copil cu medicul, astfel incat sa poata fi evaluata cu atentie inainte de a ramane insarcinata. Aceasta evaluare va include o scanare RMN pentru a evalua dimensiunea tumorii si o examinare a ochilor cu masurarea campurilor vizuale. Imediat ce o femeie este insarcinata, medicul ei ii va recomanda, de obicei, sa nu mai ia bromocriptina sau cabergolina. Desi aceste medicamente sunt sigure pentru fat in sarcina timpurie, siguranta lor pe intreaga sarcina nu a fost stabilita. Multi medici prefera sa foloseasca bromocriptina la pacientii care intentioneaza sa ramana insarcinate, deoarece are un record mai lung de siguranta in sarcina timpurie decat cabergolina.
Cresterea hipofizei si productia de prolactina apar in timpul sarcinii la femei fara tulburari hipofizare. Femeile cu tumori care secreta prolactina pot suferi o extindere suplimentara a hipofizei si trebuie monitorizate indeaproape in timpul sarcinii. Mai putin de 3% dintre femeile insarcinate cu prolactinoame mici prezinta simptome ale cresterii tumorii, cum ar fi dureri de cap sau probleme de vedere. La femeile cu prolactinoame mari, riscul cresterii tumorii simptomatice este mai mare si poate ajunge la 30%.
O femeie ar trebui sa consulte imediat medicul endocrinolog daca prezinta simptome ale cresterii tumorii, in special:
Bromocriptina sau, mai rar, tratamentul cu cabergolina poate fi reinceput si poate fi necesar un tratament suplimentar daca femeia are simptomele mentionate anterior in timpul sarcinii.
Riscul aparitiei multor tipuri de cancer poate fi redus cu anumite modificari ale stilului de viata (precum ramanerea la o greutate sanatoasa sau renuntarea la fumat si la consumul de alcool). Insa tumorile hipofizare nu au fost asociate cu niciun factor cunoscut. Drept urmare, nu exista o modalitate cunoscuta de prevenire a prolactinomului in acest moment.
Referinte: