Sifilisul – cauze, simptome, tratament, preventie

Sifilisul este o infectie bacteriana raspandita de obicei prin contact sexual. Aflati mai multe despre sifilis din materialul urmator.

Cuprins:

1. Ce este sifilisul?
2. Tipuri de sifilis
3. Sifilisul: cauze
4. Simptome
5. Sifilisul la copii
6. Diagnostic
7. Sifilis: tratament
8. Cum poate fi prevenit sifilisul?

Ce este sifilisul?

Sifilisul se considera o boala infectioasa cronica, produsa de microorganismul Spirocheta pallida, avand o evolutie caracterizata prin perioade cu simptomatologie clinica activa, intrerupte de perioade de infectie latenta.

Sifilisul definitie

Denumirea maladiei ar proveni de la cuvintele grecesti syn (impreuna) si philein (a iubi). Alti autori mentioneaza ca aceasta denumire se intalneste pentru prima oara intr-un poem scris de italianul Girolamo Fracastore (1478-1553), intitulat ”Syphilis sive morbus gallicus“. Termenul de lues provine din limba latina si inseamna ”plaga”. Microorganismul care produce sifilisul este Spirocheta pallida sau Treponema pallidum, denumit astfel in urma formei sale in spirala si din cauza posibilitatii slabe de colorare.

Forma

Are o forma de spirala, cu 5-20 ondulatii fine, regulate, o grosime de 0,5 microni si o lungime de 10-30 microni. Poseda cili terminali si o membrana fina ondulata. Inmultirea se face prin diviziune transversala, aparand granule microscopice care pot traversa membranele semipermeabile, facand posibila trecerea prin placenta la fat. Durata unui ciclu de diviziune este de aproximativ 36 de ore, microorganismul fiind strict anaerob. Se poate conserva bine la -4 °C, este distrus rapid sub actiunea uscarii si caldurii peste 48 °C, iar la peste 40 °C isi pierde virulenta.

Printre factorii de risc ai bolii se numara partenerii sexuali multipli, utilizarea drogurilor intravenoase, barbati homosexuali. Evolutia este favorabila, cu exceptia celor cu complicatii ce survin in stadiul tardiv, precum si la unii bolnavi cu infectie HIV.

Tipuri de sifilis

Sifilisul este o infectie cauzata de spirocheta Treponema pallidum, caracterizata prin stadii succesive:

Stadiul infectios (sifilis primar)

Poate induce afectarea sistemului nervos central. Fara tratament, poate fi urmat de un stadiu latent. Sancrul – este o papula care in urma erodarii se transforma intr-un ulcer nedureros, cu margini dure. Leziunea este localizata de obicei la nivelul organelor genitale. Se vindeca prin cicatrizare si nu prezinta simptome ulterioare.

Stadiul latent (sifilis secundar)

Reprezinta faza asimptomatica a bolii. Este caracterizat de eruptie bilaterala, simetrica, polimorfa si consta in leziuni palpabile cu aspect de “sunca proaspat taiata”, fara bule sau vezicule, localizate pe palme si talpi, caderea parului in placarde la nivelul capului, limfadenopatie generalizata.

Sifilisul tertiar (sifilis tardiv)

Reprezinta infectia generalizata tardiva. Se manifesta prin afectare cardiovasculara marcata, meningita, encefalita.

Sifilis congenital

Sifilisul congenital reprezinta infectia dobandita in timpul sarcinii. Este caracterizat de insuficienta cresterii, rinita, limfadenopatie, icter, anemie, hepatosplenomegalie (cresterea dimensiunii ficatului si splinei), meningita.

Varsta predominanta: anii caracterizati de prezenta activitatii sexuale.

Sifilisul: cauze

Sifilisul se transmite, in mod obisnuit, prin contactul sexual dintre o persoana bolnava cu una sanatoasa. Transmiterea mai poate avea loc prin sarut, muscatura sau, mai rar, prin utilizarea tacamului si a veselei bolnavului, prin folosirea unor obiecte personale (aparate de barbierit, masini de ras, periute de dinti etc.), prin contactul cu sange, lapte, lichid spermatic, provenite de la persoane bolnave.

Dezinfectantele il distrug rapid, sapunul si alcoolul in cateva secunde. Pe suprafete umede rezista foarte bine, fapt care favorizeaza transmiterea indirecta a bolii prin obiecte umede (pahare, sticle etc.).

Cum se transmite infectia de la mama la fat?

In timpul sarcinii, microbul poate infecta produsul de conceptie trecand prin placenta la fat si producand astfel sifilisul congenital. Femeia gravida, bolnava de sifilis poate avorta spontan, poate naste copilul mort sau in cazul in care copilul se naste viu, el poate prezenta semnele de sifilis congenital (modificari ale oaselor capului, infectii, ulceratii emanate, leziuni oculare etc.).

Aceasta boala venerica, pe langa actiunea deosebit de grava asupra bolnavilor, intereseaza si descendentii acestora din a 2-a sau chiar a 3-a generatie, sifilisul parintilor constituind una din cauzele principale ale avortului si mortalitatii infantile.

In cazul supravietuirii, descendentii din parinti sifilitici pot prezenta diverse simptome de sifilis congenital, avand o dezvoltare fizica si intelectuala anormala, uneori fiind adevarati dependenti sociali. Din aceste considerente, sifilisul poate fi considerat ca un important factor de degradare a potentialului biologic uman.

Sifilisul tratat se mai transmite?

Sifilisul nu mai revine dupa tratament, dar poate fi reluat in urma expunerii ulterioare la bacterii. O prima infectare nu impiedica o persoana sa o contracteze din nou.

Simptome

Microbul poate patrunde in organism prin cele mai mici solutii de continuitate ale tegumentului si mucoaselor, dar si prin mucoasa bucala intacta.

De la locul patrunderii in organism, prin intermediul cailor limfatice, in cateva ore spirochetele ajung in ganglionii regionali.

Debutul simptomelor

Primele simptome ale bolii apar la locul de infectie, dupa circa o saptamana, sub forma unei leziuni de dimensiuni reduse, in care se gasesc treponeme si care frecvent trece neobservata de catre bolnav. Din cauza inmultirii in timp a treponemelor, se produce o reactie din partea organismului, ilustrata prin aparitia dupa circa 21-25 de zile din momentul infectiei a sancrului sifilitic sau sifilomului primar, prin care se incheie perioada de incubatie si incepe perioada primara. Punerea in evidenta cu ajutorul examenului ultramicroscopic a spirochetelor in serozitatea severului constituie elementul cel mai sigur de diagnostic al sifilisului. In unele cazuri, sancrul este absent, bolnavul trecand direct in perioada secundara, aspect caracteristic pentru asa-numitul ”sifilis decapitat”.

Inmultirea treponemelor

In cursul perioadei primare, care dureaza in medie 40 de zile, se observa o inmultire rapida a treponemelor, cu diseminarea lor in caile limfatice si de acolo in circulatie. Diseminarea sanguina declanseaza producerea de anticorpi, a caror evidentiere prin reactiile serologice poate usura diagnosticul maladiei. Pozitivarea reactiilor serologice, are loc in circa 20 de zile de la aparitia sancrului. Acest fapt permite impartirea perioadei initiale in doua etape: una pana la circa 20 de zile din momentul contactului infectant, care este seronegativa si a doua dupa circa 40 de zile din momentul inocularii, cand reactiile serologice devin pozitive.

Perioade ale evolutiei bolii

Pe baza simptomatologiei clinice, evolutia maladiei s-a impartit in mai multe perioade:

• perioada primara, caracterizata prin simptomele clinice la nivelul portii de patrundere a microbului, ilustrata de sancru si adenopatie
• perioada secundara cu eruptii diseminate sau generalizate, in urma septicemiei treponemice
• perioada tertiara, ilustrata de leziuni distructive superficiale sau profunde.

Simptomatologia clinica in cazul sifilisului este cauzata de reactia organismului fata de prezenta germenului patogen, fata de endo si exotoxinele acestuia.

Sifilis primar

Perioada primara (sau sifilisul primar) este ilustrata de sancrul de inoculare si adenopatia satelita, iar uneori limfangita specifica, precum si simptome generale, ca: astenie, adinamie, cefalee nocturna etc.

Sifilisul primar, sancrul sifilitic sau sancrul dur se localizeaza in peste 90% din cazuri la nivelul organelor genitale. Dupa o perioada de incubatie de obicei de circa 21-27 de zile, poate varia intre 60-90 de zile de la contactul infectant. De obicei, se prezinta ca o eroziune superficiala, mai rar ca o ulceratie, mai mult sau mai putin profunda, leziunea fiind unica, mai rar multipla, avand margini regulate de forma rotunda sau ovalara cu un diametru de 0,5-2 cm. Suprafata acesteia este neteda lucioasa, cu o culoare rosie inchisa.

Sifilis primar – localizare

Sifilomul poate fi situat in regiunea genitala, pe gland, in santul preputial, pe labiile mari sau mici etc., pe un fond infiltrat, usor proeminent, dur la palpare. Aceasta zona infiltrata depaseste aproape intotdeauna lipsa de substanta, realizand o margine mai ridicata. Leziunea nu este dureroasa, atat la palpare cat si spontan, ea putand deveni sensibila in caz de suprainfectie.

Sifilomul primar mai poate fi localizat la nivelul meatului uretral, la nivelul colului uterin sau extragenital. De exemplu, la nivelul extremitatii cefalice, frecventa localizarilor ar fi urmatoarea: frunte 2%, nas 1%, obraji 2%, buze 47%, amigdale 15%, gingii 4%.

Adenopatia

Adenopatia se intalneste ca un simptom clinic constant in sifilisul primar, aparand la 1-2 saptamani dupa sancru si interesand ganglionii ce colecteaza limfa din zona sifilomului.

Adenopatia este poliganglionara, dura, indolora, neaderenta, unul din ganglioni fiind mai mare, iar ceilalti mai mici. In unele cazuri, aceasta perioada primara poate evolua neobservata sau poate lipsi din aceste cauze: sifilomul primar este localizat intr-o zona invizibila (colul uterin) sau in cazul cand microorganismul a patruns direct in sange (transfuzii) sau in conditiile in care bolnavul a fost tratat cu antibiotice pentru alta maladie, in timp ce se gasea in perioada de incubatie a sifilisului.

Sancrul sifilitic la sfarsitul perioadei primare regreseaza spontan, marind astfel riscul de ignorare a persistentei infectiei.

Sifilis secundar

Perioada secundara survine dupa circa 6 saptamani de la aparitia sifilomului primar si dureaza aproximativ 2-3 ani. Ea apare din cauza septicemiei treponemice, erodarea leziunilor bogate in spirochete marind gradul de contagiozitate. Manifestarile cutanate in perioada secundara se clasifica dupa cum urmeaza:

1. Sifilidele eritematoase

Sifilidele eritematoase, caracterizand rozeala sifilitica sub forma unor pete congestive roze, rotunde sau ovale de marimi diferite, aparand in izbucniri succesive la nivelul trunchiului si radacina membrelor. Ele produc prurit, sunt nedureroase, dispar la presiune si reapar imediat dupa incetarea acesteia. De asemenea, nu au scuame si nu sunt infiltrate.

2. Sifilidele papuloase

Sifilidele papuloase apar ceva mai tarziu la circa 3 luni de la infectie, uneori asociindu-se cu sifilidele eritematoase. Papulele au o culoare la inceput rosie cu o nuanta discreta violacee, in timp luand o culoare aramie. Dimensiunile sunt variabile de la 1 mm pana la cativa cm. Au o evolutie spre vindecare, fara a lasa urme. Nu prezinta prurit si sunt nedureroase. De cele mai multe ori, nu sunt leziuni papuloase pure, prezentand modificari de exemplu, papulo-sicuamoase, papulo-comoase, papulo-erozive, papulo-pustuloase, papulo-hipertrofice mai ales in zonele genitale etc. Sunt leziuni infiltrate, cu localizari foarte variate, foarte contagioase.

3. Sifilidele ulceroase

Sifilidele ulceroase pot aparea direct, ca atare sau pot proveni de la papulele ulcerate.

4. Sifilidele pigmentare

Sifilidele pigmentare apar cam in a 6-a pana la a 10-a luna de  infectie, mai frecvent la persoanele cu pielea pigmentata. Simptomele pot fi de tipul leucomelanodermiei, realizand mai ales la gat asa numitul ”colier al Venerei“ sau de tipul papulelor pigmentate.

5. Sifilisul secundar

Sifilisul secundar al fanerelor este ilustrat de o cadere difuza a parului, pielea paroasa a capului avand aspectul de parca ar fi mancata de molii. Caderea aceasta a parului nu produce cicatrice si este temporara. Unghiile de asemenea pot prezenta modificari privind: ingrosarea, dezlipirea sau marirea friabilitatii.

6. Sifilidele mucoaselor

Mucoasele, mai ales cea bucala si genitala, sunt frecvent afectate in aceasta perioada prezentand la inceput leziuni eritematoase. Initial, mucoasa ingrosandu-se ia un aspect de portelan, ulterior erodandu-se.

Localizarea leziunilor are loc mai frecvent pe stalpii valului palatin, amigdale, lueta, val palatin si mai rar pe limba, unde apar sub forma unor placi fara papile. Leziunile au o forma ovalara cu un diametru de 1-2 cm, in cazul in care s-au localizat pe laringe, produc raguseala. Leziunile nu sunt dureroase si pot regresa spontan, fara tratament insa recidiveaza in tot timpul perioadei secundare.

Perioada tertiara

Sifilisul tertiar survine dupa 2-3 de ani de la sifilomul primar. Perioada secundara, dupa un timp de latenta de circa 3 ani, este urmata de cea tertiara, care dureaza peste 10-15 ani, fiind caracterizata prin aparitia de leziuni la inceput infiltrative, apoi distructive, urmate de cicatrice in care nu se produc recidive. Leziunile apar intr-o regiune limitata a tegumentelor sau pe un organ sau sistem. La examenul morfopatologic se observa modificari vasculare, cu evolutie spre necrobioza si fenomene de hiperergie. Se pare ca nu toti bolnavii care au avut un sifilis primar sau secundar fac si forme tertiare, frecventa acestora fiind de aproximativ 10% comparativ cu celelalte forme ale bolii.

Sifilis tertiar – localizare

Localizarea leziunilor este diferita, estimandu-se la nivelul tegumentelor intre 25-45%. La nivelul sistemului nervos si viscere circa 45 %, iar la nivelul oaselor si articulatiilor circa 20 %.

Leziunile tertiare apar in urma reactivarii unor focare latente de treponeme, din cauza unor factori de agresiune diversi.

Leziunile elementare caracteristice sunt tuberculul si goma, ambele avand o evolutie rapida.

Tipuri de leziuni

1. Sifilidele tuberculoase sau tuberoase au o culoare rosie aramie, lasand o cicatrice supla chiar daca s-au ulcerat sau nu.
2. Gonia se prezinta sub forma unor nodozitati avand marimi variate, putand fi superficiale la nivelul tegumentelor sau profunde la nivelul oaselor sau viscerelor. Localizarile acestor leziuni sunt mai ales la cap, trunchi, radacina membrelor, la nivelul mucoasei bucale (sifilis bucal), limbii, nasului, la nivelul oaselor mai ales la cele situate in apropierea tegumentelor: tibie, radius, cubitus, clavicula, stern, oasele craniului, unde evolueaza foarte lent.

Sifilisul tertiar poate interesa de asemenea tesutul muscular, testiculele, aparatul cardio-vascular, ficatul, aparatul respirator, stomacul si in special sistemul nervos central, maduva spinarii si encefalul. In acest ultim caz pot aparea boli grave, ca: tabesul, paralizia generala progresiva, sifilisul cerebral.

Aspectele mentionate arata ca sifilisul este o boala generalizata a intregului organism, foarte grava, cu un caracter cronic.

Unele studii arata ca 33% din bolnavii de sifilis netratati mor in urma unor afectiuni produse de infectia cu Treponeme.

Impact

Orice persoana care are relatii sexuale poate contracta si transmite sifilis. Includem aici barbatii si femeile heterosexuale, homosexuale sau bisexuale. Cu cat o persoana are mai multi parteneri sexuali, cu atat este mai mare riscul de a contracta sifilis. Sifilisul creste, de asemenea, riscul de infectare cu HIV, care cauzeaza SIDA.

Aproximativ 12 milioane de noi cazuri de sifilis apar in fiecare an. Mai mult de 90% dintre aceste imbolnaviri sunt in tarile in curs de dezvoltare, unde sifilisul congenital ramane cauza principala de copiii nascuti morti si deces imediat dupa nastere.

In America de Nord si Europa de Vest, sifilisul este frecvent in randul barbatilor care fac sex cu barbati ( homosexuali) si in randul persoanelor care se drogheaza, consumand cocaina sau alte droguri interzise.

Sifilisul la copii

Femeile pot transmite sifilis la copilul nenascut in timpul sarcinii, cu consecinte potential deformante sau fatale.

Simptomele la nou-nascuti includ:

• febra
• dificultate de crestere in greutate
• eruptie cutanata la nivelul organelor genitale, anusului si gurii
• basici aparute pe maini si picioare care se transforma intr-o eruptie de culoarea cuprului
• nas curgator

Copiii mai mari pot prezenta:

• dinti Hutchinson
• dureri osoase
• pierderea vederii
• pierderea auzului
• articulatii umflate
• cicatrizarea pielii in jurul organelor genitale, anusului si gurii
• pete gri in jurul vaginului si anusului exterior

Diagnostic

Pentru sifilisul primar seronegativ ultramicroscopia este metoda de diagnostic. Daca rezultatul este pozitiv, pacientul va fi tratat. Daca rezultatul este negativ, se repeta ultramicroscopia de doua ori. Pentru pacientii pentru care ultramicroscopia nu este disponibila sau cei a caror urmarire clinica, in caz de ultramicroscopie negativa nu poate fi asigurata, vor urma tratament.

Examinarile serologice pot fi utilizate, dar in caz in care rezultatul este negativ, ele trebuie repetate deoarece se pozitiveaza in medie in 1- 4 saptamani de la aparitia sancrului.

Analize sifilis

Pentru toate celelalte tipuri de sifilis, diagnosticul prezumtiv clinic trebuie confirmat prin utilizarea a doua tipuri de teste serologice:

• un test netreponemic (VDRL sau RPR)
• un test treponemic (FTA-Abs sau TPHA sau MHA-TP).

Utilizarea doar a unui test netreponemic este insuficienta pentru diagnosticul pozitiv deoarece, din diverse motive, pot exista reactii fals pozitive ale testelor netreponemice. In situatiile in care nu exista posibilitatea efectuarii unui test treponemic, rezultatul testului netreponemic poate fi suficient cu conditia ca datele clinice si epidemiologice sa fie concordante cu rezultatul testului netreponemic

Pentru diagnosticul pozitiv al cazurilor de sifilis latent este obligatorie efectuarea ambelor tipuri de teste netreponemice si treponemice.

Recomandari

Pentru monitorizarea raspunsului la tratament este recomandabil sa se utilizeze acelasi tip de test netreponemic si, preferabil, acelasi laborator, deoarece rezultatele cantitative obtinute prin RPR si VDRL nu sunt direct comparabile. Daca acest lucru nu este posibil, la interpretarea rezultatului trebuie avut in vedere faptul ca valoarea titrului obtinut prin reactia RPR este usor mai mare decat cea obtinuta prin reactia VDRL.

Pacientii HIV-pozitivi pot avea rezultate serologice anormale (de ex. titruri neobisnuit de mari, neobisnuit de mici sau titruri fluctuante). Pentru acesti pacienti, daca datele clinice si epidemiologice sunt sugestive pentru diagnostic si serologia este repetat negativa, se poate recurge la alte metode de diagnostic (ex.: ultramicroscopie, biopsie). Cu toate acestea, datele existente arata ca, in cazul majoritatii pacientilor HIV- pozitivi, rezultatele testelor serologice sunt concordante cu situatia clinica si pot fi utilizate pentru diagnostic si pentru evaluarea raspunsului la tratament.

Sifilis: tratament

Tratamentul de baza pentru sifilis, in toate formele, il reprezinta tratamentul cu penicilina administrata parenteral.

Tipul preparatului utilizat (benzatin penicilina, penicilina cristalina, procain penicilina), dozajul si durata tratamentului depind de stadiul si de manifestarile clinice ale bolii si se stabileste de catre medic. Trebuie mentinuta o penicilemie eficienta timp de 7-10 zile in sifilisul recent si 21-30 zile in sifilisul tardiv. Preparatele parenterale de penicilina reprezinta singurul tratament cu eficacitate documentata pentru cazurile de neurosifilis sau de sifilis in cursul sarcinii.

Ar trebui ca pacientii cu alergie la penicilina sa fie desensibilizati si tratati cu penicilina. Desensibilizarea la penicilina presupune internarea intr-un serviciu de specialitate care sa dispuna de mijloace de tratament adecvat al socului anafilactic.

Reactii adverse la penicilina

In timpul tratamentului poate apare o reactie acuta, febrila, spontan rezolutiva, insotita de cefalee, mialgii si exacerbarea eruptiilor cutanate – reactia Jarisch-Herxheimer. Atunci cand apare, reactia se produce de obicei in primele 24 ore de la initierea tratamentului sifilisului, indiferent de medicatia folosita. Este mai frecventa in sifilisul recent si de aceea pacientii cu aceasta forma de boala trebuie consiliati despre posibilitatea aparitiei reactiei.

Posibile riscuri in cazul femeilor gravide

La femeile insarcinate, reactia Jarisch – Herxheimer poate induce nastere prematura sau suferinta fetala, dar aceste considerente nu trebuie sa intarzie sau sa determine neinceperea tratamentului.

Sfaturi pentru partenerii sexuali ai pacientilor cu sifilis

Toate persoanele care au avut contact sexual cu un pacient cu sifilis, indiferent de stadiul bolii acestuia, trebuie evaluate clinic si serologic avand in vedere urmatoarele recomandari:

• Persoanele care au fost expuse unui contact sexual cu un partener cu mai putin de 90 zile anterior diagnosticarii la acesta din urma a unui sifilis primar, secundar sau latent recent pot fi infectate chiar daca sunt seronegative. Prin urmare, aceste persoane vor fi tratate profilactic.
• Persoanele care au fost expuse unui contact sexual cu un partener cu mai mult de 90 zile anterior diagnosticarii la acesta din urma a unui sifilis primar, secundar sau latent recent trebuie tratate daca rezultatele testelor serologice nu sunt disponibile imediat si daca posibilitatea urmaririi clinice si/sau serologice este incerta.
• Pentru motive legate de notificarea partenerilor si pentru tratamentul profilactic al contactilor, pacientii cu sifilis de durata neprecizata, dar cu titruri egale sau mai mari de 1:32 ale testelor netreponemice pot fi considerati cazuri de sifilis recent. Insa, in general, titrurile serologiei netreponemice nu trebuie folosite pentru a diferentia sifilisul latent de cel tardiv si pentru a lua decizii terapeutice.

Intervale de evaluare

Partenerii sexuali stabili ai pacientilor cu sifilis tardiv trebuie evaluati clinic si serologic pentru sifilis si tratati in functie de rezultatele acestei evaluari. Perioadele de timp pentru identificarea partenerilor sexuali sunt: 3 luni, plus durata manifestarilor clinice pentru sifilisul primar, 6 luni plus durata manifestarilor clinice pentru sifilisul secundar si 1 an pentru sifilisul latent recent.

Toti pacientii cu sifilis vor fi consiliati sa se testeze pentru infectia cu HIV din cauza frecventei mari de asociere a infectiei duale si a implicatiilor pe care le are in acordarea ingrjirilor medicale adecvate.

Cum poate fi prevenit sifilisul?

Momentan, nu exista un vaccin impotriva acestei boli infectioase cu transmitere sexuala. Utilizarea corecta a prezervativelor din latex poate reduce riscul de sifilis in cazul in care rana sau zona potential afectata este acoperita, dar cel mai indicat este abtinerea de la sex in perioada in care orice inflamatie este prezenta in zona genitala, anala sau orala. Contactul cu o rana in afara zonei acoperite de un prezervativ din latex poate provoca infectie.

Evitarea transmiterii BTS

Cea mai sigura cale de a evita transmiterea bolilor cu transmitere sexuala (BTS), inclusiv sifilis, este abtinerea de la viata sexuala sau angrenarea intr-o relatie pe termen lung reciproc monogama cu un partener care a fost testat si este cunoscut a fi neinfectat.

Transmiterea BTS, inclusiv sifilis, nu pot fi prevenite prin spalarea organelor genitale, urinare si/sau dusuri dupa sex. Orice secretie neobisnuita, dureri sau eruptii cutanate, in special in zona genitala, ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru abtinerea de la sex si consultarea imediata a  unui medic.

Evitarea alcoolului si consumului de droguri poate ajuta, de asemenea, la prevenirea transmiterii sifilisului, deoarece aceste activitati pot conduce la un comportament sexual riscant. Este important ca partenerii sexuali sa discute deschis despre o posibila infectare HIV si istoricul unor alte boli cu transmitere sexuala, astfel incat sa se poata lua masuri de preventie.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/syphilis/symptoms-causes/syc-20351756
2. https://www.medicalnewstoday.com/articles/186656.php
3. https://www.healthline.com/health/std/syphilis