Virusul West Nile este responsabil de producerea unor infectii care in unele cazuri poate pune viata in pericol. Aflati ce boli provoaca virusul transmis de tantari si cum puteti actiona impotriva acestora.
Cele mai multe cazuri de infectie cu virusul West Nile sunt provocate de un virus transmis de tantari. Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile nu dezvolta semne sau simptome sau se confrunta cu semne minore, cum ar fi febra si dureri de cap usoare. Cu toate acestea, unele persoane dezvolta o boala care le poate pune viata in pericol, principalul simptom fiind inflamatia maduvei spinarii sau a creierului.
Semnele si simptomele usoare ale unei infectii cu virusul West Nile (VWN) dispar de obicei de la sine. Dar semnele si simptomele severe – cum ar fi o durere de cap puternica, febra, dezorientare sau slabiciune brusca – necesita atentie imediata.
Tantarul West Nile
Expunerea la tantarii care transporta virusul West Nile creste riscul de infectare. Protejati-va de tantari folosind repelentele pentru tantari si purtati haine care va acopera pielea pentru a va reduce riscul.
VWN este un virus din familia Flaviviridae, care mai cuprinde si virusurile responsabile de encefalita japoneza si febra dengue.
Afecteaza in principal pasarile, dar poate aparea si la mamifere si reptile. De obicei, virusul West Nile se raspandeste la oameni si animale prin intepaturile tantarilor infectati. Tantarii se infecteaza atunci cand se hranesc cu sangele pasarilor infectate. Nu va puteti infecta in urma contactului ocazional cu o persoana sau cu un animal infectat.
Majoritatea infectiilor cu virusul West Nile apar in sezonul cald, cand tantarii sunt activi. Perioada de incubatie – perioada dintre momentul in care sunteti muscat de un tantar infectat si momentul in care apar semnele si simptomele bolii – variaza de la 2 la 14 zile.
Virusul West Nile a aparut in Africa, Asia, Europa si Orientul Mijlociu.
In cateva cazuri, virusul West Nile s-ar fi raspandit prin alte cai, cum ar fi transplantul de organe si transfuziile de sange. Cu toate acestea, donatorii de sange sunt verificati prin analize de sange, reducandu-se astfel substantial riscul de infectare in urma transfuziilor de sange.
Au fost raportate, de asemenea, posibile transmiteri ale virusului de la mama la copil in timpul sarcinii sau alaptarii sau in urma expunerii la virus intr-un laborator, dar acestea sunt rare si nu sunt confirmate in mod concludent.
Virusul West Nile poate afecta oamenii in trei moduri diferite:
Simptomele apar dupa 2-8 zile de la infectare. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de perioada de incubatie. Printre simptome se numara:
Aceste simptome dispar dupa 7-10 zile. Oboseala poate dura cateva saptamani, in timp ce glandele pot ramane umflate pana la 2 luni.
Aproximativ 1 la suta dintre persoanele infectate dezvolta infectii neurologice mai grave, iar aproximativ 10 la suta dintre aceste cazuri sunt fatale. Posibilele complicatii sunt:
Semnele si simptomele sunt:
Chiar daca o persoana se infecteaza, riscul de a dezvolta o boala grava provocata de virusul West Nile este extrem de mic – mai putin de 1 la suta dintre persoanele infectate se imbolnavesc grav. In plus, majoritatea oamenilor care se imbolnavesc se recupereaza pe deplin. Riscul de a dezvolta o infectie grava sau chiar fatala este mai mare in cazul urmatoarelor categorii de persoane.
Persoanele mai in varsta au un risc mai mare de a dezvolta afectiunea.
Anumite boli, precum cancerul, diabetul, hipertensiunea arteriala si bolile de rinichi cresc, de asemenea, riscul. Situatia poate fi asemanatoare si in cazul celor care au fost supusi unui transplant de organe. De asemenea, unele efecte neurologice pot fi permanente.
Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile nu prezinta semne sau simptome.
Aproximativ 20 la suta dintre oameni dezvolta o infectie usoara numita febra West Nile. Semnele si simptomele frecvente ale acesteia sunt:
La mai putin de 1 la suta dintre persoanele infectate, virusul provoaca o infectie neurologica grava, printre care inflamatia creierului (encefalita) si a membranelor din jurul creierului si maduvei spinarii (meningita).
Semnele si simptomele infectiilor neurologice sunt:
Semnele si simptomele febrei West Nile dureaza de obicei cateva zile, spre deosebire de semnele si simptomele encefalitei sau meningitei, care pot persista saptamani sau luni.
Simptomele usoare ale febrei West Nile dispar de obicei de la sine. In schimb, daca semnele sau simptomele sunt grave, cum ar fi dureri de cap severe, gat rigid, dezorientare sau confuzie, solicitati imediat asistenta medicala. In general, o infectie grava necesita spitalizare.
Pe langa efectuarea unui examen fizic, doctorul poate confirma prezenta virusului West Nile sau a unei boli provocate de acest virus, cum ar fi meningita sau encefalita, prin efectuarea unuia dintre urmatoarele teste:
In cazul persoanelor infectate, analizele de sange pot arata un nivel crescut de anticorpi impotriva virusului West Nile. Anticorpii sunt proteine ale sistemului imunitar care ataca substantele si microorganismele straine, cum ar fi virusurile.
Cel mai frecvent mod de a diagnostica meningita este de a analiza lichidul cefalorahidian care inconjoara creierul si maduva spinarii. Punctia medulara presupune introducerea unui ac intre vertebrele inferioare ale coloanei vertebrale. Acul este utilizat pentru a recolta o proba de lichid cu scopul de a fi analizat in laborator. Analiza poate arata daca exista un numar crescut de celule albe – un semnal ca sistemul imunitar lupta cu o infectie – si anticorpi impotriva virusului West Nile.
In unele cazuri, o electroencefalografie (EEG) – o procedura care masoara activitatea creierului – sau o rezonanta magnetica (RMN) poate ajuta la detectarea inflamatiei creierului.
Deoarece este o afectiune virala, nu exista remediu pentru infectia cu virusul West Nile. In schimb, puteti lua calmante fara prescriptie medicala, cum ar fi ibuprofenul sau aspirina, pentru a usura simptomele virusului West Nile, cum ar fi durerile musculare si durerile de cap.
Daca pacientul are encefalita (inflamatie a creierului) sau alte simptome severe, medicul ii poate administra lichide intravenoase si medicamente pentru a reduce riscul de infectii.
In prezent se fac cercetari cu privire la terapia cu interferon pentru tratarea infectiei cu virusul West Nile. Terapia cu interferon are ca scop utilizarea substantelor produse de sistemul imunitar pentru a trata encefalita la persoanele infectate de virusul West Nile. Cercetarea nu este concludenta privind utilizarea acestor terapii pentru combaterea encefalitei, insa studiile sunt promitatoare.
Alte tratamente potentiale care sunt cercetate pentru encefalita provocata de virusul West Nile sunt:
Medicul poate oferi mai multe detalii despre unul sau mai multe dintre aceste tratamente daca pacientul are encefalita si simptomele sunt grave sau pot pune viata in pericol.
In cazuri rare – mai putin de un procent – infectia poate produce complicatii grave, printre care meningita si encefalita. Meningita este infectia sau inflamatia membranelor din jurul creierului (meningele), in timp ce encefalita este inflamatia creierului in sine.
Odata ajuns in fluxul sanguin, virusul se inmulteste, apoi incalca bariera hematoencefalica (bariera sange-creier). Invazia virala afecteaza serios functionarea normala a sistemului nervos si poate duce la deces sau handicap grav.
In prezent, nu exista niciun vaccin disponibil care sa protejeze impotriva virusului West Nile. Oamenii nu pot transmite boala, asa ca tot ce trebuie sa faceti este sa evitati intepaturile de tantari.
Recomandari importante:
Acoperiti cat mai mult pielea. Purtati bluze cu maneci lungi, pantaloni lungi, sosete inalte si palarie. O multime de oameni prefera sa-si acopere pantalonii cu sosetele.
Utilizati solutiile si spray-urile cu cel putin 10% concentratie de DEET. DEET nu trebuie utilizat de catre copiii mici, iar repelentul de insecte nu trebuie utilizat la sugarii sub 2 luni.
Montati ecrane impotriva tantarilor pe usi si ferestre si folositi plase peste paturi si carucioarele copiilor. Asigurati-va ca nu exista gauri.
Evitati sapunurile si parfumurile extrem de parfumate, deoarece pot atrage tantarii.
Tratati in prealabil hainele, incaltamintea si echipamentul de campare cu permetrina, un cunoscut insecticid. Unele magazine comercializeaza haine deja tratate special.
Tantarii sunt mai activi in zori si pe inserat.
Tantarii se dezvolta in apele curate si statatoare.
Pentru a reduce riscul de infectare cu virusul West Nile din cauza apei statatoare:
Pentru a indeparta ouale de tantar, curatati bine si frecati vasele, ghivecele si alte recipiente. Mentineti scurgerile deblocate si nu le acoperiti cu plante sau alte obiecte. Nu asezati recipiente sub sau deasupra unitatilor de aer conditionat.
Referinte: