Traumatismul cranian este o conditie periculoasa. Acesta poate produce dizabilitati permanente, tulburari mintale sau chiar moarte. Afla tot ce trebuie sa stii despre traumatismul cranian din materialul urmator.
Craniul este scheletul osos al capului. Multiplele sale functii explica de ce este implicat in numeroase afectiuni. De fapt, el contine creierul, a carui protectie o asigura, este sediul organelor de simt, controleaza partea superioara a cailor respiratorii si a aparatului digestiv. Tot aici se conecteaza muschii capului si ai gatului.
Toate oasele craniului, in afara mandibulei, sunt sudate unele cu altele. Aici pot fi distinse in primul rand oasele cutiei craniene unde se afla creierul, apoi oasele fetei. Mai multe oase ale craniului situate in jurul foselor nazale contin cavitati umplute cu aer si susceptibile de a se infecta: sinusurile. In osul temporal se afla alte cavitati foarte complexe care adapostesc structurile urechii medii si interne.
Oasele craniului sunt strabatute de mai multe orificii care permit pasajul, pe de o parte, al nervilor cranieni, pe de alta parte, al marilor vase sangvine, precum arterele carotide, care iriga creierul. La nivelul osului occipital, un mare orificiu adaposteste trunchiul cerebral care leaga creierul propriu-zis de maduva spinarii si care contine centrii vitali.
La fiecare 8 minute, un roman sufera de traumatism cranio-cerebral. Traumatismele cranio-cerebrale (TCC) reprezinta principala cauza de deces la populatia tanara, cu varste de sub 40 de ani.
Traumatismele cranio-cerebrale constituie cauza a aproximativ doua treimi din decesele post-traumatice, fiind si cel cel mai frecvent generator de handicap permanent posttraumatic. Toti pacientii cu TCC sever si 75% dintre cei care au suferit o forma medie raman cu dizabilitati fizice si psihice. Datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca 11,5 milioane de europeni care au supravietuit in urma traumatismelor craniocerebrale prezinta astazi dizabilitati fizice sau tulburari cognitive si emotionale.
TCC constituie 36-40% din totalitatea traumatismelor, iar in asociere cu alte traumatisme ponderea lor creste la 60-65%. Totodata, TCC in structura invaliditatii populatiei constituie 25-30% . De altfel, 75% dintre persoanele care au decedat in urma accidentelor rutiere au suferit un traumatism cranio-cerebral. Cu o rata a deceselor in accidente rutiere produse de 92 de morti la un milion de locuitori, Romania este pe primul loc in UE, unde media acestui indicator este 52, potrivit datelor oficiale.
In timp ce mecanismele de producere a traumatismelor cranio-cerebrale sunt variate, cauzele cele mai frecvente sunt:
Numarul traumatismelor cranio-cerebrale este in crestere din cauza mai multor factori. De la dezvoltarea industriei auto si modul in care evolueaza tehnologia in transport pana la inmultirea accidentelor domestice. In Europa, incidenta oscileaza intre 1,4 milioane si 1,6 milioane, majoritatea victimelor ajungand sa fie tratate in regim de urgenta.
Studiile recente evidentiaza o legatura directa intre conditia sociala si producerea unui traumatism cranio-cerebral. Cele mai multe dintre victimele traumatismelor sunt persoanele cu un venit scazut si o conditie sociala mai modesta, starea materiala fiind considerata un factor de risc pentru traumatismul cerebral. La barbati se constata o incidenta mai mare decat la femei.
Un traumatism cranian se poate afla la originea unei rani a tegumentului capului, care sangereaza adesea abundent, a unei fracturi a craniului sau a unei leziuni a creierului.
Leziunea creierului poate fi foarte grava si, prin urmare, trebuie sa recunoastem rapid semnele, acestea putand sa apara imediat dupa traumatism sau dupa o vindecare aparenta. In afara de ameteala si de senzatia de tulburare de vedere, principalele simptome care trebuie sa sugereze leziuni cerebrale sunt: tulburarile de cunostinta, de la simpla confuzie la coma. Unele traumatisme craniene pot fi insotite de comotii cerebrale.
Aceasta alterare a cunostintei poate sa fie insotita si de:
Principalele tipuri de leziuni cerebrale traumatice sunt:
Datele oficiale indica o incidenta in crestere a traumatismelor cranio-cerebrale, 200-300 de cazuri de traumatisme craniene la 100.000 de locuitori, cu varf de incidenta la grupa de varsta de 15-24 ani si prevalenta sexului masculin fata de sexul feminin in raport de 2-4/1.
In Europa sunt aproximativ 245.000 de persoane spitalizate anual cu astfel de traumatisme, iar 66.000 dintre acestea mor din cauza complicatiilor. Si in Romania, numarul cazurilor cu traumatisme cranio-cerebrale este in crestere. Cu o incidenta de 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, tara noastra inregistreaza anual peste 60.000 de noi cazuri de TCC.
Leziunile traumatice ale creierului sunt, de obicei, urgente, iar consecintele se pot agrava rapid fara tratament. Medicii trebuie, de obicei, sa evalueze rapid situatia.
Acest test de 15 puncte ajuta un medic sa evalueze gravitatea initiala a unei leziuni cerebrale, verificand capacitatea unei persoane de a urma directiile si de a-si misca ochii si membrele. Coerenta in discurs ofera, de asemenea, indicii importante.
Abilitatile sunt punctate de la 3 la 15 in Scala de coma Glasgow. Cei care obtin scoruri cat mai mari inseamna ca au suferit traumatisme mai putin grave.
Daca ai vazut ca cineva a suferit o vatamare sau ai ajuns imediat dupa ce aceasta a avut loc, este foarte important sa-i oferi personalului medical informatii utile in vederea evaluarii starii persoanei accidentate.
De aceea, este esential sa raspunzi la urmatoarele intrebari:
Acest test este, de obicei, primul efectuat intr-o camera de urgenta pentru a fi depistata o eventuala leziune cerebrala traumatica. O scanare CT utilizeaza o serie de raze X pentru a crea o imagine detaliata a creierului. O scanare CT poate arata imediat fracturile si eventualele sangerari in creier (hemoragii), cheaguri de sange (hematoame), tesuturi cerebrale afectate (contuzii) si inflamatii ale tesutului cerebral.
Un RMN utilizeaza unde radio radio si magneti pentru a crea o imagine detaliata a creierului. Acest test poate fi utilizat dupa ce starea persoanei se stabilizeaza sau daca simptomele unui traumatism cranian nu se imbunatatesc la scurt timp dupa accident.
Umflarea tesutului cauzata de un traumatism cranian poate creste presiunea in interiorul craniului si poate cauza daune suplimentare creierului. Medicii pot introduce o sonda prin craniu pentru a monitoriza aceasta presiune.
Traumatismele craniane care sunt asociate cu alte simptome ale unei comotii, cum ar fi greata, instabilitatea, durerile de cap sau dificultatea de concentrare, ar trebui evaluate de un medic.
Suna la numarul de urgenta daca apar semne sau simptome, deoarece acestea pot indica o vatamare grava a capului.
Tipul de tratament se ofera in functie de severitatea leziunii.
Traumatismele craniene usoare nu necesita, de obicei, alte tratamente in afara de odihna si administrarea de analgezice pentru durerile de cap. Cu toate acestea, o persoana care a suferit un traumatism cranian usor trebuie monitorizata indeaproape de apropiati pentru orice simptome persistente, agravate sau noi. Aceasta, de asemenea, poate merge si la medic pentru verificari.
Medicul ii va spune cand se poate intoarce la serviciu, la scoala sau cand va putea relua activitatile recreative. Cel mai bine este ca activitatile fizice sau de gandire (cognitive) care pot inrautati lucrurile sa fie evitate pana la acceptul medicului. Cei mai multi oameni revin treptat la activitatile obisnuite.
Ingrijirea de urgenta in cazul traumatismului cranian moderat pana la sever presupune ca pacientului sa i se asigure suficient oxigen si o cantitate suficienta de sange, sa i se mentina tensiunea arteriale si sa se previna orice alte leziuni ale capului sau gatului.
Persoanele care au suferit traumatisme craniene grave pot avea, de asemenea, alte leziuni care trebuie abordate. Tratamentele suplimentare din spital se vor concentra pe minimizarea daunelor secundare date de inflamatii, sangerari sau scaderea aportului de oxigen la nivelul creierului.
Printre medicamentele care limiteaza deteriorarea ulterioara a creierului imediat dupa producerea unui traumatism cranian se numara:
Aceste medicamente reduc cantitatea de lichid din tesuturi si sporesc cantitatea de urina. Diureticele, administrate intravenos persoanelor cu traumatisme cranio-cerebrale, ajuta la reducerea presiunii din creier.
Persoanele care au suferit un traumatism cranian moderat pana la sever sunt expuse riscului de convulsii in prima saptamana de dupa accident.
Pentru a evita orice alte leziuni cerebrale care ar putea fi cauzate de o criza convulsiva, pot fi administrate medicamente anticonvulsivante in prima saptamana. Tratamentele anticonvulsivante sunt utilizate numai daca apar convulsiile.
Medicii folosesc uneori medicamente care le induc oamenilor coma temporara, pentru ca in aceasta stare, creierul are nevoie de mai putin oxigen pentru a functiona. Acest lucru este folosit mai ales daca vasele de sange, comprimate prin cresterea presiunii in creier, nu sunt in masura sa alimenteze celulele creierului cu cantitati adecvate de nutrienti si oxigen.
Operatiile pot fi de mare ajutor pentru a reduce la minimum deteriorarea suplimentara a tesuturilor cerebrale. Chirurgia poate fi utilizata pentru a rezolva urmatoarele probleme:
Majoritatea persoanelor care au traumatism cranian semnificativ au nevoie de reabilitare. Este posibil ca acestia sa fie nevoiti sa invete lucrurile de baza, cum ar fi mersul sau vorbitul, lucruri necesare pentru a-si desfasura activitati zilnice.
Terapia incepe, de obicei, in spital si continua intr-o unitate de reabilitare sau in ambulatoriu. Tipul si durata reabilitarii sunt diferite pentru toata lumea, in functie de gravitatea traumatismelor craniene si de partea creierului care a fost afectata.
Recuperarea tulburarilor functiilor cognitive (limbaj, perceptie spatiala, atentie, memorie, calcul, praxie) se poate face cu ajutorul unei echipe multidisciplinare. TCC reprezinta un domeniu al recuperarii neurologice aflat in dezvoltare continua, care a mobilizat un interes deosebit in cercetare in ultimii ani.
Este stiut ca traumatismele craniene grave produc tulburari mentale si deficite neurologice severe. Crizele epileptice sunt frecvent intalnite dupa fracturi craniene severe sau plagi cranio-cerebrale. Aproximativ 10-20% dintre pacientii cu TCC dezvolta epilepsie posttraumatica, 38% – arahnoidita si intre 30 si 90% – hidrocefalie interna posttraumatica.
Traumatismele de la baza craniului pot provoca leziuni ale nervilor cranieni. Aceste leziuni pot avea ca rezultat:
Unii oameni care au suferit traumatisme craniene semnificative se pot confrunta cu schimbari in abilitatile lor de gandire (cognitive), cum ar fi probleme:
Referinte: