Transplantul de ficat poate fi indicat atunci cand ficatul nu isi mai indeplineste functiile, ajungandu-se la insuficienta hepatica. Aflati totul despre transplantul hepatic din materialul urmator.
Transplantul de ficat este o procedura chirurgicala prin care este eliminat un ficat care nu mai functioneaza corect (insuficienta hepatica) si este inlocuit cu un ficat sanatos de la un donator decedat sau o portiune a ficatului sanatos de la un donator viu.
Ficatul este cel mai mare organ intern si indeplineste mai multe functii absolut esentiale, printre care:
Un transplant hepatic este necesar in cazul persoanelor care au complicatii semnificative din cauza bolilor hepatice cronice in stadiu final. Transplantul de ficat poate fi, de asemenea, o optiune de tratament in cazuri rare de esec brusc al unui ficat anterior sanatos.
Numarul de persoane care asteapta un transplant de ficat depaseste cu mult numarul de organe disponibile provenite de la donatori decedati.
Transplantul de ficat de la un donator viu poate fi una dintre variante pentru cei care nu mai pot sa astepte un ficat de la un donator decedat. Transplantul de ficat de la donator viu este posibil, deoarece ficatul uman se regenereaza si revine la dimensiunea normala la scurt timp dupa indepartarea chirurgicala a unei parti din organ.
In 2017, in SUA au fost efectuate aproximativ 8.000 de transplanturi de ficat, atat in randul adultilor, cat si al copiilor. Dintre acestia, aproximativ 360 de organe au provenit de la donatori vii. In acelasi timp, aproximativ 11.500 de persoane au fost inregistrate pe lista de asteptare pentru un transplant de ficat.
Transplantul de ficat poate fi varianta salvatoare pentru persoanele cu insuficienta hepatica a caror afectiune nu poate fi controlata cu alte tratamente si pentru unele persoane cu cancer la ficat.
Insuficienta hepatica poate aparea rapid sau dupa o perioada lunga de timp. Insuficienta care apare rapid, in cateva saptamani, se numeste insuficienta hepatica acuta. Insuficienta hepatica acuta este o afectiune neobisnuita, aparand de obicei in urma unor complicatii produse de anumite medicamente.
Desi transplantul de ficat poate trata insuficienta hepatica acuta, este utilizat mai des pentru a trata insuficienta hepatica cronica. Insuficienta hepatica cronica se dezvolta incet si apare dupa luni sau chiar ani.
Insuficienta hepatica cronica poate fi cauzata de o multime de afectiuni. Cea mai frecventa cauza a insuficientei hepatice cronice este cicatrizarea ficatului (ciroza). Cand apare ciroza, tesutul cicatrizat inlocuieste tesutul hepatic normal, iar ficatul ajunge sa nu mai functioneze corect. Ciroza este cel mai frecvent motiv pentru solicitarea unui transplant de ficat.
Cauzele majore ale cirozei care duc la insuficienta hepatica si transplant hepatic sunt:
Transplantul de ficat poate trata, de asemenea, anumite tipuri de cancer care isi au originea in ficat.
Obiectivul procesului de evaluare este acela de a determina daca pacientul:
Dupa finalizarea acestor teste si consultari, comisia de selectie a centrului de transplant se reuneste pentru a discuta despre situatia pacientului. Comitetul stabileste daca transplantul de ficat este cel mai bun tratament pentru pacient si acesta este suficient de sanatos pentru a fi supus procedurii.
Daca raspunsul la ambele intrebari este da, atunci pacientul este plasat pe lista de asteptare a transplantului de ficat.
Timpul de asteptare a unui ficat donat poate varia foarte mult. Unii oameni asteapta zile, altii asteapta luni, in timp ce multi se sting inainte de a primi un nou ficat. In perioada in care asteapta vesti bune privind transplantul, pacientul primeste tratament pentru complicatiile insuficientei hepatice.
Complicatiile insuficientei hepatice in stadiu final sunt grave, iar pacientul ar putea fi internat frecvent.
Transplantul de ficat de la un donator in viata reprezinta un procent mic dintre transplanturile de ficat in fiecare an. Transplanturile de ficat de la donatori vii au fost initial folosite in cazul copiilor care au nevoie de un transplant de ficat. Acum, interventia este utilizata si in cazul adultilor care au boala hepatica in stadiu final.
Primul pas este identificarea unui donator viu care este sanatos si capabil sa fie supus in siguranta unei proceduri chirurgicale majore. Varsta donatorului, grupa de sange si dimensiunea organelor sunt, de asemenea, considerente esentiale in determinarea compatibilitatii dintre cele doua persoane.
Majoritatea donatorilor vii sunt membri apropiati ai familiei sau prieteni ai persoanei care asteapta un transplant hepatic. Daca are un membru al familiei sau un prieten care este dispus sa doneze o parte din ficatul sau, pacientul trebuie sa se adreseze echipei de transplant.
Fie ca asteapta un ficat donat, fie ca este deja programat pentru operatia de transplant, persoana in cauza trebuie sa ramana sanatos. Acest lucru o poate ajuta, de asemenea, sa grabeasca recuperarea in urma operatiei. De aceea, este bine sa:
Daca i se comunica faptul ca exista un ficat de la un donator decedat, pacientului i se va cere sa se prezinte imediat la spital. Acesta va fi supus unui examen medical pentru ca doctorii sa se asigure ca este suficient de sanatos pentru operatie.
Interventia se face sub anestezie generala, astfel incat pacientul va fi sedat in timpul procedurii. Chirurgul face o incizie lunga pe tot abdomenul pentru a avea acces la ficat. Locul de efectuare si dimensiunea inciziei variaza in functie de abordarea chirurgului si de propria anatomie.
Chirurgul indeparteaza apoi ficatul bolnav si plaseaza ficatul provenit de la donator in corpul pacientului. Apoi, chirurgul leaga vasele de sange si canalele biliare la ficatul donat. Operatia poate dura pana la 12 ore, in functie de situatia personala.
Dupa ce ficatul este asezat pe pozitie, chirurgul foloseste cusaturi si capse pentru a inchide incizia chirurgicala. Apoi, persoana in cauza este mutata la unitatea de terapie intensiva pentru a incepe recuperarea.
Acest tip de interventie este efectuata in avans. In prima faza, chirurgii il opereaza mai intai pe donator pentru a-i indeparta portiunea de ficat care urmeaza sa fie transplantata. Apoi, doctorii indeparteaza ficatul bolnav si plaseaza portiunea de ficat donata in corpul bolnavului. Dupa aceea, medicii conecteaza vasele de sange si canalele biliare la noul ficat.
Portiunea de ficat transplantata in corpul bolnavului si portiunea ramasa in corpul donatorului se regenereaza rapid, atingand volumul normal dupa doar cateva saptamani.
Sansele de reusita si de supravietuire pe termen lung depind de situatia particulara a pacientului. In general, aproximativ 75% dintre persoanele care sufera un transplant de ficat traiesc cel putin cinci ani.
Cei care primesc un ficat de la un donator viu au adesea sanse de supravietuire mai bune pe termen scurt decat cei care primesc un ficat de la un donator decedat. Cu toate acestea, compararea rezultatelor pe termen lung este dificila, deoarece persoanele care au un donator viu, de obicei, asteapta mai putin pentru un transplant si nu sunt la fel de bolnave ca persoanele care primesc un ficat de la un donator decedat.
Ratele de supravietuire in randul primitorilor de transplant hepatic difera, de asemenea, in functie de centrele de transplant.
Dupa transplantul de ficat, sunt indicate:
Medicii si asistentele ii vor monitoriza starea pentru a urmari semnele de complicatii. De asemenea, ii vor testa functia hepatica frecvent pentru a observa daca noul ficat functioneaza.
Dupa ce starea sa a fost stabilizata, pacientul este dus intr-o alta zona pentru a continua recuperarea.
Medicii ii vor trasa un program al vizitelor de verificare. Pacientul poate fi supus unor teste de sange de cateva ori pe saptamana la inceput si apoi mai rar odata cu trecerea timpului.
Persoana in cauza va fi nevoita sa ia medicamente dupa transplantul de ficat, multe dintre ele pentru tot restul vietii. In primul rand, imunosupresoarele vor impiedica sistemul imunitar sa atace noul ficat. Alte medicamente ajuta la reducerea riscului de alte complicatii dupa transplantul de ficat.
Pana la vindecarea completa, timpul de recuperare va fi sase luni sau chiar mai mult. Activitatile zilnice vor putea fi reluate la cateva luni dupa operatie. De asemenea, timpul de recuperare poate depinde de cat de bolnav era pacientul inainte de transplantul de ficat.
Dupa transplantul de ficat, pacientul trebuie sa urmeze o dieta bine echilibrata, care sa sprijine recuperarea si sa mentina ficatul sanatos. In general, alimentatia dupa transplantul de ficat trebuie sa fie saraca in sare, colesterol, grasimi si zahar.
Pentru a preveni deteriorarea noului ficat, este importanta evitarea alcoolului. Persoana nu trebuie sa bea alcool si nici sa nu foloseasca alcool la gatit.
Sportul ar trebui sa fie o parte regulata a vietii pacientului dupa un transplant hepatic pentru a continua imbunatatirea sanatatii fizice si mentale generale. Este recomandat ca la putin timp dupa transplant, pacientul sa inceapa sa mearga cat poate. Apoi, in functie de progresul sau, poate sa inceapa si alte activitati fizice pe care sa le efectueze zilnic.
Mersul pe jos, mersul pe bicicleta, inotul, antrenamentul de forta cu impact redus si alte activitati fizice trebuie incluse in noul stil de viata sanatos si activ dupa transplant.
Cel mai mare risc al acestei operatii este esuarea transplantului. In acest caz, corpul respinge noul ficat, deseori din motive pe care medicii nu le pot determina. Transplantul de ficat vine, de asemenea, la pachet cu un risc ridicat de infectie. Alte complicatii pe termen lung:
Pana in anul 2000, transplantul de ficat era imposibil de realizat in tara noastra. De atunci, insa, in mai multe spitale din Romania au inceput sa fie efectuate astfel de proceduri.
Transplantul de ficat la Fundeni
In Bucuresti, aceasta procedura poate fi efectuata la Institutul Clinic Fundeni.
Transplant ficat Turcia
In Turcia exista o complexa activitate privind transplantul de ficat. Aceasta tara detine 50 de centre specializate pe acest tip de transplant.
Transplantul de ficat costuri
Un transplant de ficat costa 65.000-70.000 de euro in tara, in timp ce in strainatate variaza intre 150.000 si 200.000 de euro.
Referinte: