Infectiile cu stafilococ sunt cauzate de bacteriile stafilococice, germeni care se gasesc frecvent pe piele sau in nasul persoanelor sanatoase. Aflati mai multe despre stafilococul auriu si alte infectii stafilococice din materialul urmator.
Staphylococcus reprezinta denumirea pentru un grup de bacterii care pot provoca o serie de boli, ca urmare a infectarii diferitelor tesuturi ale corpului. Aceste afectiuni legate de stafilococi pot varia de la forme usoare care nu necesita tratament, pana la forme severe care pot provoca decesul pacientului. Acest lucru se poate produce daca bacteriile patrund mai adanc in organism, daca intra in sange, articulatii, oase, plamani sau inima. Un numar tot mai mare de oameni sanatosi din diferite tari dezvolta infectii stafilolocice care le pun viata in pericol.
Tratamentul presupune de obicei administrarea de antibiotice si drenarea zonei infectate. Cu toate acestea, unele infectii cu stafilococi nu mai raspund la antibioticele obisnuite.
Numele de Staphylococcus vine din limba greaca, staphyle, care s-ar putea traduce prin ciorchine de struguri, si Kokkos, fructe de padure, ceea ce inseamna ca aceste bacterii arata sub microscop, ca un ciorchine de struguri sau fructe de padure, mici, rotunde.
Exista peste 30 de tipuri diferite de stafilococi care pot infecta oamenii, dar cele mai multe infectii sunt cauzate de Staphylococcus aureus. Stafilococii pot fi gasiti in mod normal in nas (stafilococ auriu in nas) si la nivelul pielii (si mai putin frecvent in alte zone), la aproximativ 25% – 30% dintre adultii sanatosi si la 25% din totalul personalului medical. In marea majoritate a cazurilor, bacteriile in sine nu cauzeaza boala, insa deterioarea sau vatamarea pielii permite bacteriilor sa depaseasca mecanismele naturale de protectie ale corpului, ajungandu-se la infectie.
Cand bacteriile intra in fluxul sanguin, acestea ajung si la alte organe, determinand aparitia unor infectii grave. Raspandirea stafilococica poate fi cauza principala de soc si colaps circulator, ceea ce duce la deces, la microorganismelor in sange este cunoscuta sub numele de bacteriemie sau sepsis. Pneumonia stafilococica afecteaza predominant oamenii cu boli pulmonare subiacente si poate duce la formarea de abcese in plamani. Infectia valvelor inimii (endocardita), poate duce la insuficienta cardiaca. Raspandirea stafilococilor la nivelul oaselor poate duce la inflamatia severa a oaselor cunoscuta sub numele de osteomielita. Cand bacteriile sunt prezente in sange, produc o afectiune cunoscuta sub numele de septicemie (infectie generalizata in sange) sau bacteriemie la persoanele cu grave arsuri pe suprafete intinse ale corpului. Cand sunt netratate, infectiile cu aureus provoaca deces in procent de peste 80%.
Multe persoane sunt purtatoare de bacterii stafilococice dar cu toate acestea nu dezvolta infectii. Daca insa aceste persoane se imbolnavesc de o infectie, cel mai probabil cauza ar putea fi de la aceste bacterii.
Modalitatile de transmitere sunt de la o persoana la alta. Deoarece bacteriile stafilococice sunt atat de rezistente, ele pot trai pe obiecte neinsufletite, cum ar fi fete de perna sau prosoape, suficient de mult timp pentru a fi preluate de urmatoarea persoana care le atinge.
Stafilococii sunt capabili sa supravietuiasca:
Desi in rare cazuri, stafilococul auriu a fost raportat ca fiind o cauza a corioamniotitei si a septicemiei neonatale in timpul sarcinii. Cu toate acestea, streptococii de grupul B sunt cea mai frecventa cauza bacteriana a acestei conditii care pune viata fatului in pericol.
Aceste bacterii pot trai fara probleme pe multe suprafete ale pielii, in special in jurul nasului, gurii, organelor genitale si anusului. Dar cand pielea copilului este lezata (taiata, zgariata etc), bacteriile stafilococice pot patrunde in rana si pot provoca o infectie.
Bacteriile stafilococice se pot raspandi prin intermediul suprafetelor contaminate si de la o persoana la alta. Oamenii pot transporta bacteriile dintr-o zona in alta a corpului – sau le pot transfera altora – prin maini sau cu unghii murdare.
Infectiile cu stafilococul auriu se pot raspandi de la o persoana la alta intr-un colectiv (cum ar fi cele care locuiesc in camine). De obicei, acest lucru se intampla atunci cand persoanele cu infectii cutanate impartasesc lucruri personale cum ar fi lenjeria de pat, prosoapele sau hainele.
Mediile calde si umede pot contribui la infectiile stafilolocice, astfel incat transpiratia excesiva poate creste riscurile cuiva de a dezvolta o infectie. Persoanele cu probleme ale pielii, cum ar fi arsuri sau eczeme, prezinta mai multe riscuri de a face infectii cutanate cu stafilococi.
De asemenea, stafilococul auriu in gat este contagios.
Cand stafilococii se raspandesc catre alte organe, pot provoca diverse conditii si afectiuni, cum ar fi:
Infectiile pielii sunt cel mai frecvent tip de boala produsa de Staphylococcus. Infectiile pielii pot evolua de la o simpla uscare a pielii (impetigo) pana la celulita (inflamatie a straturilor profunde ale pielii si tesutului conjunctiv, ceea ce duce la umflarea si inrosirea zonei). In situatii rare, poate aparea o complicatie grava cunoscuta sub numele de sindromul pielii oparite. La femeile care alapteaza, S. aureus poate duce la mastita (inflamatie a sanului) sau abces. Abcesele stafilococice mamare pot infecta cu bacterii laptele matern.
Intoxicatia alimentara stafilococica este o boala a intestinelor care provoaca greata, varsaturi, diaree si deshidratare. Aceasta este cauzata, in principal, de consumul de alimente contaminate cu toxine produse de Staphylococcus aureus si mai putin de o infectie reala cu bacterii. Simptomele apar, de obicei, in termen de una pana la sase ore dupa consumul de alimente contaminate. Boala dureaza, de obicei, una pana la trei zile si se vindeca de la sine. Pacientii cu aceasta boala nu sunt contagiosi deoarece toxinele nu sunt transmise de la o persoana la alta.
Sindromul de soc toxic este o boala cauzata de toxinele secretate de bacterii aureus cultivate in conditii in care exista putin sau deloc oxigen. Sindromul de soc toxic este caracterizat prin debut brusc de febra mare, varsaturi, diaree si dureri musculare, urmat de scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune arteriala), care poate duce la deces.
Artrita septica este adesea provocata de o infectie cu stafilococ. Bacteriile afecteaza adesea genunchii, umerii, soldurile si degetele de la maini sau degetele de la picioare. Semnele si simptomele pot include:
Orice persoana poate dezvolta o infectie cu stafilococi, desi anumite grupuri de persoane au un risc mai mare, inclusiv copiii nou-nascuti, femeile care alapteaza, precum si persoanele cu afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat, cancerul, bolile vasculare si cele pulmonare.
Consumatorii de droguri administrate pe cale injectabila, cei cu leziuni la nivelul pielii, care au montate catetere intravenoase, persoanele cu incizii chirurgicale, precum si cele cu un sistem imunitar slabit, fie din cauza unei boli sau ca efect al administrarii de medicamente pentru suprimarea sistemului imunitar, au un risc crescut de a dezvolta infectii stafilococice.
In cazuri de infectii minore ale pielii, infectiile stafilococice sunt de obicei diagnosticate prin aspectul lor, fara a fi nevoie de teste de laborator.
Infectiile stafilococice mai grave, cum ar fi infectia de sange, pneumonia si endocardita necesita prelevarea unei probe de sange sau fluide corporale infectate. Laboratorul stabileste diagnosticul si efectueaza teste speciale pentru a determina care antibiotice sunt eficiente impotriva bacteriilor.
Infectiile minore ale pielii sunt de obicei tratate cu un unguent ce contine antibiotic. In unele cazuri, antibioticele orale pot fi administrate in cazul infectiilor pielii. In plus, in cazul in care sunt prezente abcese, ele sunt drenate chirurgical.
Infectiile mai grave care pun viata in pericol sunt tratate cu antibiotice pe cale intravenoasa.
Alegerea antibioticului depinde de susceptibilitatea tulpinei stafilococice, determinata de rezultatele culturii in laborator. Unele tulpini sunt rezistente la mai multe antibiotice.
Medicul poate efectua anumite teste pentru a identifica bacteriile stafilococice care au provocat infectia si pentru a alege antibioticul care sa functioneze cel mai bine. Printre antibioticele prescrise in mod obisnuit pentru tratarea infectiilor cu stafilococi se numara cefalosporinele, nafcilina sau alte antibiotice inrudite, sulfati sau vancomicina.
Vancomicina este din ce in ce mai necesara pentru tratarea infectiilor grave cu stafilococ, deoarece exista multe tulpini de bacterii stafilococice care au devenit rezistente la alte medicamente traditionale. Vancomicina si alte antibiotice trebuie administrate intravenos.
Bacteriile stafilococice sunt foarte adaptabile, iar multe tipuri au devenit rezistente la una sau mai multe antibiotice. De exemplu, doar aproximativ 10% din infectiile cu stafilococi de astazi pot fi vindecate cu penicilina.
Aparitia tulpinilor de bacterii stafilococice rezistente la antibiotice – deseori descrise drept tulpini de stafilococ auriu rezistente la meticilina – a condus la utilizarea de antibiotice intravenoase, cum ar fi vancomicina, dar care prezinta riscuri pentru mai multe efecte secundare.
Daca vi se administreaza un antibiotic oral, asigurati-va ca il luati conform instructiunilor si ca veti duce tratamentul pana la capat. Intrebati-l pe doctor la ce semne si simptome trebuie sa fiti atenti, pentru a sti daca infectia se agraveaza.
Daca aveti o infectie dermatologica, medicul va face probabil o incizie in piele pentru a scurge lichidul care s-a acumulat in acel loc.
Daca infectia a aparut in urma plantarii unui dispozitiv sau a unei proteze, este necesara indepartarea prompta a acestora. In cazul unor dispozitive, indepartarea lor poate necesita operatie.
De cele mai multe ori, stafilococul auriu se vindeca in urma tratamentului cu antibiotice. In cazul in care nu se intampla acest lucru, doctorul poate recomanda autovaccinul.
Nu exista un vaccin disponibil la ora actuala contra Staphylococcus aureus. Deoarece bacteriile sunt atat de larg raspandite si pot provoca atat de multe boli diferite, pentru prevenirea acestor infectii este necesara evitarea factorilor de risc care pot creste probabilitatea de a avea un anumit tip de infectie cu stafilococi.
De exemplu, este posibil ca femeile la menstruatie sa reduca riscul de sindrom de soc toxic prin schimbarea frecventa a tampoanelor (cel putin la fiecare patru – opt ore).
O atentie deosebita trebuie acodata produselor alimentare referitor la manipularea si metodele de preparare a hranei, care pot reduce riscul de intoxicatii alimentare stafilococice.
Prevenirea infectiilor stafilococice se poate face si printr-o igiena corespunzatoare atunci cand se trateaza infectii ale pielii. Spalarea atenta a mainilor, evitarea contactului cu pielea persoanelor infectate si ingrijirea corespunzatoare a zgarieturilor, taieturilor si altor rani ale pielii, pot reduce in totalitate riscul de infectii ale pielii cauzate de stafilococi.
Referinte: