Sindromul Tourette este o tulburare manifestata prin miscari repetitive sau sunete nedorite (ticuri) care nu pot fi controlate. Aflati din materialul urmator mai multe despre sindromul Tourette (boala ticurilor).
Ticurile sunt manierisme semivoluntare ce debuteaza, de obicei, in copilarie. Exemple de ticuri pot fi:
Adolescentii au adesea asemenea ticuri care dispar cu varsta.
Sindromul Tourette este caracterizat de ticuri multiple si mai accentuate, ce apar in tinerete. Ticurile din acest sindrom pot fi ticuri vocale de genul tragerii aerului pe nas, dresului vocii, grohaitului si, uneori, folosirii de expresii obscene. Acest sindrom este de 4 ori mai frecvent in randul baietilor decat in randul fetelor si, uneori, are caracter familial.
Ticurile din sindromul Tourette nu sunt chiar involuntare, dar sunt compulsive, ca niste nevoi urgente asemanatoare cu nevoia urgenta de a va scarpina o zona pruriginoasa. Uneori, pot fi un timp reprimate pentru ca, in final, sa izbucneasca.
Cauzele acestei afectiuni sunt necunoscute, dar ea este asociata cu metabolismul anormal al unor neurotransmitatori cerebrali (dopamina, serotonina si norepinefrina) sau anomalii in anumite regiuni ale creierului (inclusiv ganglionii bazala, lobii frontali si cortexul). Avand in vedere prezentarea adesea complexa a sindromului Tourette, cauza tulburarii poate fi la fel de complexa.
Originea poate fi oboseala, nervozitatea, un efort intens, un dezechilibru emotional. Ticurile dispar in timpul somnului.
Tulburari asociate cu sindromul Tourette
Multi dintre oamenii cu sindromul Tourette sufera de obicei si de alte probleme neuro-comportamentale, printre care:
De exemplu, ingrijorarile privind murdaria si germenii pot fi asociate cu spalarea obsesiva a mainilor. De asemenea, cei ingrijorati de faptul ca li s-ar putea intampla ceva rau prezinta comportamente ritualice, cum ar fi numararea, repetarea, ordonarea si aranjarea lucrurilor.
Persoanele cu sindrom Tourette au prezentat, de asemenea, probleme legate de depresie sau tulburari de anxietate, precum si alte dificultati privind viata, care pot sau nu sa fie direct legate de sindromul Tourette. Avand in vedere gama de complicatii potentiale, persoanele care sufera de sindromul Tourette au parte de ingrijiri medicale optime, prin care li se ofera un plan de tratament cuprinzator.
Persoanele cu sindrom Tourette duc adesea o viata sanatoasa si activa. Cu toate acestea, sindromul Tourette implica frecvent provocari comportamentale si sociale care pot dauna imaginii de sine.
Psihologia si psihiatria si-au imbogatit catalogul de boli mintale au venit cu o explicatie conform careia ticurile isi gasesc originea intr-o pulsatie obscura sau intr-o anomalie a creierului. Ticul poate sa apara la orice varsta si poate afecta orice persoana. Faptul ca tinerii de la sase la paisprezece ani sunt cel mai adesea afectati s-ar explica prin stresul nebanuit la care ei sunt expusi in mod cotidian pe bancile scolii. Dar cu siguranta ca si mediul familial joaca un rol, ca si personalitatea copilului.
Ticurile sunt contractii musculare, adesea, constiente, dar involuntare. Poate fi o grimasa, o strangere a pupilelor, o tresarire a mainilor etc. care se produc neregulat, cu o frecventa mai mult sau mai putin ridicata. Nu trebuie confundate cu maniile care constau, de exemplu, in curatarea gatului, grimase, ridicarea capului, tragerea nasului, scarpinarea nasului, ridicarea umerilor etc, gesturi voluntare de aceasta data, chiar daca au devenit prea obisnuite.
Aceasta tulburare este adesea mai mult frustranta decat grava. Stresul emotional poate accentua ticurile si poate fixa atentia involuntara asupra ticurilor. Exista anumite afectiuni ce pot insoti sindromul Tourette: tulburarea obsesiv compulsiva, autismul, problemele de control al maniei si abilitatile sociale scazute. Persoanele cu sindromul Tourette pot avea perioade asimptomatice. De obicei, simptomatologia diminueaza cu varsta si, in final, poate disparea.
Ticurile motorii simple sunt miscari bruste, scurte, repetitive, care implica un numar limitat de grupe musculare. Printre cele mai frecvente ticuri simple se numara clipitul ochilor si alte nereguli ale vederii, grimasele faciale, ridicarea umerilor si miscarea capului. Vocalizele simple pot include dresul glasului, tragerea nasului sau grohaiturile.
Ticurile complexe sunt tipare distincte, coordonate de miscari care implica mai multe grupe musculare. Ticurile motorii complexe pot include grimasele faciale combinate cu o rasucire a capului si o ridicare a umerilor. Alte ticuri motorii complexe pot sa se dezvolte in mod intentionat, printre acestea numarandu-se mirosirea sau atingerea obiectelor, sariturile, aplecarile sau rasucirile. Ticurile vocale simple pot include curatarea gatului, mirositul, grohaitul sau chiar latratul. Ticurile vocale mai complexe presupun rostirea unor cuvinte sau a unor fraze. Poate ca cele mai dramatice si mai dezavantajoase ticuri includ miscarile motorii care duc la autovatamare, cum ar fi lovirea peste fata sau ticurile vocale, inclusiv coprolalia (pronuntarea cuvintelor obscene si a injuraturilor) sau ecolalia (repetarea cuvintelor sau a frazelor spuse de altcineva). Unele ticuri sunt precedate de un impuls sau de o senzatie in grupa de muschi afectata.
Ticurile se agraveaza si se intensifica daca persoanele afectate sunt emotionate sau anxioase si amelioreaza daca sunt calme si concentrate. Anumite experiente fizice pot declansa sau inrautati ticurile. De exemplu, gulerele stranse pot declansa aparitia unor ticuri la nivelul gatului. Cei care aud alte persoane care isi trag nasul sau care isi dreg glasul se pot confrunta cu declansarea unor sunete similare. Alti specialisti sustin ca ticurile nu dispar in timpul somnului, dar sunt de cele mai multe ori diminuate semnificativ.
Desi simptomele sindromului Tourette sunt involuntare, unii oameni pot sa-si suprime, sa-si camufleze sau sa-si gestioneze ticurile intr-un anumit fel, in efortul de a minimiza impactul asupra functionarii. Cu toate acestea, persoanele cu sindrom Tourette sustin adesea ca acumuleaza o anumita tensiune atunci cand suprima ticurile pana la punctul in care simt ca acestea trebuie exprimate. Ticurile care apar ca raspuns la un factor declansator din exterior par a fi voluntare sau intentionate, dar nu sunt.
Simptomele sindromului Tourette apar in mod obisnuit in copilarie, de obicei atunci cand cei mici au intre 5 si 9 ani. Afectiunea nu este foarte comuna, iar baietii au mai multe riscuri sa fie afectati decat fetele. Sindromul Tourette este o tulburare genetica, ceea ce inseamna ca este rezultatul unei schimbari a genelor care este fie mostenita (transmisa de la parinte la copil), fie se produce in timpul dezvoltarii in uter.
Ticurile la copiii cu sindromul Tourette au tendinta sa devina mai blande sau sa dispara in intregime, pe masura ce copiii cresc si se apropie de varsta adulta. Pana cand se intampla acest lucru, totusi, parintii isi pot ajuta copiii sa faca fata acestei afectiuni.
La fel ca in cazul adultilor, simptomele se pot agrava, se pot intensifica sau pot dura mai mult in situatii de stres.
Daca micutul se straduie sa-si controleze ticurile, ii poate fi greu sa se concentreze la orice altceva. Acest lucru poate face dificil pentru copiii cu sindromul Tourette sa poarte o conversatie sau sa acorde atentia necesara in clasa.
Nu exista un test specific care sa poata diagnostica sindromul Tourette. Diagnosticul se bazeaza pe istoricul semnelor si al simptomelor.
Criteriile utilizate pentru diagnosticarea sindromului Tourette includ:
Un diagnostic de sindrom Tourette trebuie bine fundamentat, deoarece semnele pot imita alte conditii. Clipitul ochilor poate fi initial asociat cu anumite probleme de vedere, in timp ce tragerea nasului poate avea legatura cu alergiile.
Ticurile motorii si vocale pot fi cauzate de alte afectiuni decat sindromul Tourette. Pentru a exclude alte cauze ale ticurilor, medicul poate recomanda:
Asocierea calciu-magneziu (gluconat de calciu si carbonat de magneziu) poate fi eficace. Trebuie identificata, in egala masura, cauza fizica sau nefizica a nervozitatii sau a stresului (conditii de viata, alimentatie dezechilibrata, bulversare, frica, timiditate…). Sustinerea psihologica si tranchilizantele usoare pot ajuta, de asemenea.
Sindromul Tourette se vindeca?
Ticurile pot fi ameliorate si diminuate, insa, din pacate, sindromul Tourette nu poate fi vindecat.
Flufenazina, haloperidolul, risperidona si pimozida pot ajuta la controlul ticurilor. Reactiile adverse posibile includ cresterea in greutate si miscarile involuntare repetitive. Este recomandata tetradenazina, desi poate provoca depresie severa.
O injectie in muschiul afectat ar putea ajuta la scaderea ticului simplu sau vocal.
Stimulantii cum ar fi metilfenidatul si medicamentele care contin dextroamfetamina pot ajuta la cresterea atentiei si a concentrarii. Cu toate acestea, medicamentele pentru ADHD le pot intensifica ticurile unora dintre pacientii cu sindrom Tourette.
Medicamente cum ar fi clonidina si guanfacina, prescrise in mod obisnuit pentru tratarea hipertensiunii arteriale, ar putea ajuta la controlarea iesirilor comportamentale, cum ar fi gestionarea impulsurilor si a atacurilor de furie. Efectele secundare pot include somnolenta.
Fluoxetina ar putea ajuta la gestionarea starilor de tristete, anxietate si tulburare obsesiv-compulsiva.
Studiile recente sugereaza ca unii oameni cu sindrom Tourette raspund la topiramat, un medicament utilizat pentru tratarea epilepsiei.
De asemenea, de ajutor poate fi si carbamazepina, un antiepileptic cu proprietati anticonvulsivante, sedative si tranchilizante.
Terapia comportamentala cognitiva pentru ticuri, inclusiv formarea inversa a obiceiurilor, va pot ajuta sa gestionati ticurile si sa invatati sa va miscati in mod voluntar intr-un mod incompatibil cu ticul.
Pe langa faptul ca va ajuta sa faceti fata sindromului Tourette, psihoterapia poate trata si problemele asociate, cum ar fi ADHD, obsesiile, depresia sau anxietatea.
Aceasta terapie este solicitata daca alte metode nu raspund la tratament si presupune implantarea unui dispozitiv medical actionat cu baterii in creier pentru a stimula electric zonele care controleaza miscarea. Cu toate acestea, acest tratament se afla inca in stadiile initiale ale cercetarii si necesita mai multe studii pentru a determina daca este un tratament sigur si eficient pentru sindromul Tourette.
Printre metodele de tratare a ticurilor la copii se numara si tratamentul naturist. Valeriana este una dintre cele mai utilizate plante pentru tratarea afectiunilor sistemului nervos. De asemenea, celor mici li se poate administra suc de salata verde pentru calmarea nervoasa.
S-a constatat ca Ignata si Cuprum Metallicum sunt unele dintre medicamentele homeopatice care pot ajuta la tratarea simptomelor sindromului Tourette, cum ar fi ticurile faciale dureroase. Agaricus Muscarius poate ajuta, de asemenea, la tratarea simptomelor ticurilor motorii.
Unii experti sustin ca ticurile se amelioreaza si sunt mai putin frecvente atunci cand copiii, adolescentii sau adultii sunt implicati intr-o activitate. Sportul, exercitiile fizice sau hobby-urile sunt modalitati excelente de concentrare asupra energiei mentale si fizice.
Activitatile creative, cum ar fi scrisul, pictura sau productia de muzica, ajuta la focalizarea mintii asupra altor lucruri – si o ajuta sa se dezvolte.
Persoanele cu sindrom Tourette se pot simti mai in controlul daca afla mai multe despre conditia lor.
Referinte:
1 Comment
buna seara.Sunt mama unui baiat de 12 ani care are ticuri de vreo cativa ani,precum intoarcerea capului drapta stanga si desul vocii.Andre este un mic muzician studiaza percutia, e destept si foarte talentat artistic, gandeste foarte mult si e un copil bun,insa ticurile sunt mai accentuate cand are perioade mai stresante si se diminueaza in eprioade linistite si cand se joaca sauface activitati placute.deseneaz foarte mult, caci il relaxeaza si e foarte vorbaret.L am dus si la psiholog,iau trecut cateva luni,dar iar iau revenit.acum face din nou psihoterapie.ce sa mai facem?va multumim