Ruptura de timpan este caracterizata de un orificiu mic sau o crapatura aparuta in timpan. Aflati din materialul urmator totul despre perforatia timpanului.
Ruptura de timpan (perforatia membranei timpanice) reprezinta, de fapt, un orificiu sau o crapatura aparuta in tesutul subtire care separa canalul urechii de urechea medie (timpan).
Timpanul vibreaza atunci cand undele sonore patrund in ureche. Vibratia trece mai departe prin oasele urechii medii. Deoarece aceasta vibratie va permite sa auziti, auzul poate suferi daca timpanul este deteriorat.
Un timpan perforat poate duce la pierderea auzului. De asemenea, din cauza acestei probleme, urechea medie poate deveni mai vulnerabila la infectii.
Un timpan zgariat se vindeca de obicei in cateva saptamani fara tratament. Uneori, insa, este nevoie de aplicarea unui plasture sau de reparatie chirurgicala pentru a vindeca ruptura de timpan.
Ruptura de timpan poate avea mai multe cauze diferite:
Ruptura de timpan poate aparea fie din cauza unei infectii severe a urechii, fie a unei infectii usoare, dar care se repeta. Otita medie acuta, care este o infectie a urechii medii, se dezvolta atunci cand bacteriile sau virusurile provoaca o acumulare de lichide in urechea medie. Cand lichidul sau puroiul se acumuleaza in spatele timpanului, presiunea poate provoca ruperea timpanului.
Infectiile urechii pot fi foarte dureroase si pot provoca uneori probleme de auz.
Traumatismele directe pot provoca ruperea timpanului. Acest tesut al urechii este un strat subtire care se poate rupe cu usurinta daca persoana in cauza primeste lovituri in urma practicarii diverselor activitati, cum ar fi sportul.
Traumatismele severe la nivelul urechii sau leziunile la nivelul capului pot deteriora uneori atat urechea interna, cat si cea medie.
In aceste cazuri, oamenii se pot alege cu o rana in ureche de la betisoare. Au fost cazuri in care ruptura de timpan s-a produs in urma introducerii unui creion sau a unui pix in ureche. Cei mici prezinta riscuri mari sa-si introduca accidental obiecte in ureche. Oamenii ar trebui sa evite pe cat posibil sa-si insereze obiecte in ureche.
O explozie sau un zgomot extrem de puternic care se produce aproape de ureche poate provoca ruperea timpanului. Muzicienii si cei care asculta muzica la un volum mare sunt cei mai predispusi la astfel de incidente.
Oamenii pot acuza pierderi de auz si un sunet in ureche, cunoscut sub denumirea de tinitus, ore intregi sau chiar zile dupa o ruptura de timpan.
Barotraumatismul urechii apare cand urechea este afectata de modificarile presiunii aerului sau a apei. Se poate produce atunci cand exista o diferenta de presiune intre urechea interna si cea exterioara.
Trompa lui Eustachio conecteaza urechea medie la partea din spate a nasului si gatului si echilibreaza presiunea de o parte si de alta a timpanului. Daca acest tub nu se poate deschide din cauza modificarilor extreme ale presiunii, presiunea inegala poate rupe timpanul.
Barotraumatismul urechii apare cel mai frecvent in urma scufundarilor in apa (scuba diving) si a calatoriilor aeriene. Scufundarile pot creste presiunea asupra urechii, ceea ce poate provoca ruperea timpanului, in special atunci cand o persoana coboara si mai mult in adancime.
O schimbare a presiunii poate face ca vidul din urechea medie sa traga timpanul spre interior si in cele din urma sa provoace ruperea acestuia.
Calatoriile cu avionul poate schimba presiunea intre urechea exterioara si cea medie. Aceasta crestere a presiunii poate determina intinderea timpanului si, in unele cazuri, ruperea lui.
O persoana cu un timpan rupt poate prezenta urmatoarele semne si simptome:
La persoanele care acuza o pierdere a auzului, amploarea acestei pierderi poate depinde de dimensiunea gaurii din timpan.
Luati legatura cu medicul daca prezentati semne sau simptome ale unei rupturi de timpan. Urechile medii si interioare sunt alcatuite din structuri delicate sensibile la traumatisme sau boli. Este important sa incercati sa aflati cauza simptomelor si sa determinati daca va confruntati cu o ruptura de timpan.
Un timpan perforat poate produce dureri, insa majoritatea se vindeca de la sine in maximum cateva saptamani. Daca nu se vindeca, medicii opteaza uneori pentru o interventie chirurgicala de reparare a gaurii. Cauzele in cazul copiilor sunt aceleasi ca la adulti, principalele motive fiind traumatismele, zgomotele puternice, introducerea unor obiecte in urechi, barotraumatismele, loviturile la nivelul capului si infectiile urechii, cum ar fi otita.
Primul semn tipic al rupturii de timpan este durerea. Un copil ar putea avea:
Consultati imediat medicul daca micutul are simptome de timpan perforat. Chiar daca majoritatea rupturilor se vindeca singure, este important sa va asigurati ca orice pierdere auditiva este temporara.
Mergeti imediat la camera de urgenta daca micutul prezinta:
In unele cazuri, ruptura de timpan la copii se vindeca de la sine. In alte situatii, poate fi nevoie de administrarea de antibiotice, plasturi sau de efectuarea unei interventii chirurgicale reparatorii.
Medicul de familie sau specialistul ORL poate afla foarte simplu daca aveti o o perforatie de timpan printr-o inspectare vizuala facuta cu un instrument luminat (otoscop sau microscop).
De asemenea, specialistul poate efectua sau recomanda teste suplimentare pentru a determina cauza simptomelor sau pentru a detecta prezenta oricarei pierderi de auz. Printre aceste teste se numara:
Daca pacientul prezinta o scurgere de lichid din ureche, medicul poate comanda un test de laborator sau cultura pentru a detecta o infectie bacteriana a urechii medii.
In cadrul acestui test, medicul foloseste un timpanometru. Acesta este un dispozitiv care este introdus in canalul urechii si care masoara raspunsul timpanului la modificari usoare ale presiunii aerului. Anumite tipare de raspuns pot indica o ruptura de timpan.
Acest cuprinde o serie de teste strict calibrate, care masoara cat de bine aude pacientul sunetele la diferite volumuri si pozitii. Testele sunt efectuate intr-o cabina izolata fonic.
Majoritatea timpanelor perforate se vindeca fara tratament in cateva saptamani. Medicul va poate prescrie picaturi cu antibiotice pentru timpan fisurat daca exista dovezi de infectie. Daca ruptura sau gaura din timpan nu se vindeca de la sine dupa un anumit timp, medicul va efectua proceduri de inchidere a rupturii, fisurii sau orificiului. Printre aceste proceduri se numara:
Daca ruptura sau orificiul din timpan nu se inchide de la sine, un specialist ORL o poate sigila cu un plasture de hartie (sau cu un plasture din alt material). In cadrul acestei proceduri de cabinet, medicul ORL aplica un produs chimic pe marginile rupturii, care poate favoriza vindecarea timpanului, si apoi un plasture direct peste gaura. Este posibil ca procedura sa fie repetata de mai multe ori inainte ca gaura sa se inchida.
Interventia chirurgicala este solutia optima in cazul in care orificiul nu s-a vindecat cu ajutorul plasturilor sau daca specialistul in ORL stabileste ca problema nu poate fi rezolvata cu ajutorul plasturilor.
Cea mai frecventa procedura chirurgicala poarta denumirea de timpanoplastie. Chirurgul extrage o grefa din propriul tesut pentru a inchide gaura din timpan. Aceasta procedura se face in regim ambulatoriu. In cazul unei proceduri in ambulatoriu, pacientul poate pleca acasa in aceeasi zi, cu exceptia cazurilor in care trebuie sa mai ramana internat in spital din cauza conditiilor de anestezie medicala.
Ruptura de timpan se vindeca, de obicei, de la sine in cateva saptamani. In unele cazuri, vindecarea dureaza cateva luni. Pana cand medicul va spune ca urechea s-a vindecat, protejati-o astfel:
Timpanul (membrana timpanica) are doua roluri principale:
Cand undele sonore il lovesc, timpanul vibreaza, acesta fiind primul pas prin care structurile urechilor mijlocii si interioare transforma undele sonore in impulsuri nervoase.
Timpanul actioneaza, de asemenea, ca o bariera, protejandu-va urechea mijlocie de apa, bacterii si alte substante straine.
Daca timpanul se rupe, pot aparea probleme mai putin frecvente, mai ales daca problema nu se rezolva de la sine in maximum sase luni. Printre posibilele complicatii se numara:
De obicei, pierderea auzului este temporara si dureaza doar pana cand se vindeca ruptura sau orificiul din timpanului. Marimea si localizarea rupturii pot afecta gradul de pierdere a auzului.
Ruptura de timpan le poate permite bacteriilor sa patrunda in ureche. Daca perforatia nu se vindeca de la sine, anumiti pacienti pot fi vulnerabili la infectii. Aceste persoane se pot confrunta cu scurgeri cronice de lichid si pierderi de auz.
Cu toate ca este foarte rar, acest chist, care este compus din celule ale pielii si alte resturi, se poate dezvolta in urechea medie ca rezultat pe termen lung al rupturii timpanului.
Reziduurile din canalul urechii calatoresc in mod normal catre urechea exterioara cu ajutorul cerumului de protectie a urechii. Daca timpanul este rupt, resturile de piele pot ajunge in urechea medie si pot forma un chist.
Un chist in urechea medie asigura un mediu prietenos pentru bacterii si contine proteine care pot deteriora oasele urechii medii.
Urmati aceste sfaturi pentru a evita perforarea timpanului:
Fiti atenti la semnele si simptomele infectiei urechii medii, cum ar fi durerile, febra, congestia nazala si scaderea auzului. Copiii care au dezvoltat infectii ale urechii medii sunt adesea obositi si nu au pofta de mancare. Solicitati ajutor medical imediat pentru a preveni posibila deteriorare a timpanului.
Daca este posibil, este recomandat sa nu zburati daca sunteti raciti sau aveti o alergie activa care cauzeaza congestie nazala. In timpul decolarii si aterizarilor, folositi dopuri de urechi care echilibreaza presiunea, cascati sau mestecati guma.
Sau folositi manevra Valsalva. Aceasta manevra se efectueaza atunci cand se expira fortat aerul, cu buzele si nasul blocate, fortand aerul sa iasa spre urechea medie. De asemenea, nu dormiti in timpul decolarilor si aterizarilor.
Nu incercati niciodata sa scapati de excesul de ceara din ureche sau de ceara intarita impingand betisoare de ureche sau agrafe de par. Aceste articole va pot sfasia sau perfora timpanul. Explicati-le copiilor ce daune se pot produce prin introducerea obiectelor straine in urechi.
Evitati activitatile care va expun urechile la explozii. Daca aveti hobby-uri sau lucrati intr-un mediu in care se produc zgomote explozive, protejati-va urechile de deteriorare purtand dopuri de protectie.
Referinte: