Pleurezia este o boala respiratorie manifestata prin inflamarea pleurei (membrana care acopera plamanii). Aflati mai multe despre pleurezie din materialul urmator.
Pleurezia este frecvent asociata cu acumularea de lichid suplimentar in spatiul dintre cele doua straturi ale pleurei (simptom cunoscut in popor sub forma de ”aprindere la plamani”). Acest fluid este mentionat sub denumirea de revarsat pleural (”apa la plamani”). Pleurezia este cauzata de inflamarea pleurei, membrana care acopera plamanii, afectiune cunoscuta sub numele de pleurita.
Pleura este formata din doua straturi de tesut subtire: un strat care acopera plamanii (numit pleura viscerala) si altul care acopera peretele interior al cutiei toracice (pleura parietala). Aceste doua straturi sunt lubrifiate de lichidul pleural. In mod normal, exista aproximativ 10-20 ml de lichid limpede, care actioneaza ca un lubrifiant intre aceste straturi. Lichidul este absorbit si inlocuit continuu, in special prin mucoasa exterioara a pleurei.
Dupa aspectul lichidului, pleureziile pot fi serofibrinoase, purulente, hemoragice si chiliforme. Ele pot fi situate in cavitatea pulmonara, pleureziile serofibrinoase, sau pot fi localizate. In aceasta categorie intra pleurezia inchistata, care poate fi apicala, axiala, diafragmatica sau interlobara. Pleureziile localizate sunt, de regula, pleurezii purulente. Colectiile de lichid din spatiul pleural pot fi determinate de procesele inflamatorii (exudate) sau neinflamatorii (transsudate).
De asemenea, pleurezia provocata de cancerul pulmonar poate fi pleurezie unilaterala (pleurezie dreapta) sau pleurezie bilaterala.
Pahipleurita poate aparea in urma unei pleurezii purulente, ducand la ingrosarea partiala sau completa a foitelor pleurale.
Simptomele de pleurezie includ:
Durerea este resimtita din cauza terminatiilor nervoase abundente de la nivelul pleurei. Durerea apare in momentul in care foitele pleurale se freaca intre ele. Ea se amelioreaza pe masura ce lichidul pleural se acumuleaza in spatiul dintre foitele pleurale, deoarece dispare contactul dintre acestea. Acumularea de lichid poate agrava dificultatile de respiratie. Durerea poate iradia spre umar, gat sau spre etajul superior al abdomenului (zona periferica a diafragmului) si se poate agrava la tuse sau stranut.
Mai pot aparea si alte simptome, cum ar fi: febra, frisoane, expectoratia si transpiratia, mai ales cand pleurezia este asociata cu afectiuni inflamatorii.
Pleureziile provocate de infectiile bacteriene (pneumonia si tuberculoza) sunt cele mai frecvente tipuri de pleurezie. Ele au incidenta maxima la adolescenti si adultii tineri, cu varste intre 15 si 30 de ani. In schimb, acestea sunt rare la copii sub 1 an sau la persoane peste 50 de ani. Repartitia pe sexe este egala. Pentru aceste afectiunii exista si o serie de factorii favorizanti:
Pleurezia este provocata de inflamarea pleurei. Pleurita, inflamarea pleurei, apare, cel mai des, ca urmare a unei infectii virale sau bacteriene (infectie la plamani). Dintre infectiile bacteriene, infectia cu bacilul Koch, ce provoaca tuberculoza pulmonara, este cea mai frecventa. Pleurezia fibrinoasa tuberculoasa se poate manifesta in orice perioada de evolutie a tuberculozei si reprezinta 60% din totalul pleureziilor.
Cauze pentru aparitia pleureziilor:
Virusuri, precum: virusul gripal, Epstein-Barr, citomegalovirus, parainfluenza, pot genera infectii virale ce conduc la aparitia pleureziilor virale.
Infectiile cu streptococ – pneumoniile, infectii ale gatului si unele tipuri de infectii ale pielii (impetigo si celulita), precum si cele stafilococice pot fi asociate cu prezenta exudatului in cavitatea pleurala.
Pleurezia neoplazica este, cel mai adesea, metastatica, secundara unui cancer visceral (bronhopulmonar in 50% din cazuri, mamar, uterin, prostatic sau digestiv).
Boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida sau lupusul, sunt o alta posibila cauza de pleurezie (pleurezia din colagenoze si pleurezia reumatismala).
Hemotoraxul, prezenta sangelui in cavitatea pleurala, apare dupa un traumatism toracic recent. In functie de cantitatea de sange revarsat intrapleural, hemotoraxul se poate resorbi, suprainfecta (piotorax) sau fibroza (conduce la pahipleurita).
Prezenta lichidului transsudat in cavitatea pleurala este, cel mai adesea, cauzata de: insuficienta cardiaca congestiva, sindromul nefrotic, denutritia, ciroza hepatica, mixedemul, etc.
Cheagurile de sange din arterele pulmonare pot conduce la infarct pulmonar, afectiune ce poate fi asociata cu aparitia pleureziei.
Acumularea de limfa in cavitatea pleurala apare in urma unei rupturi posttraumatice a canalului toracic (chilotorax). De asemenea, obstructia canalelor limfatice ca rezultat al tumorilor pulmonare poate conduce la pleurezie.
Unele afectiuni abdominale (cum ar fi pancreatita, ciroza hepatica, colecistita). In acest caz, reactia pleurala este discreta si abacteriana, fiind asociata cu afectiuni extratoracice, cel mai adesea subdiafragmatice.
Diagnosticul se poate stabili pe baza examenului clinic si, in unele cazuri, investigatii suplimentare pot fi necesare. Examenul fizic evidentiaza prezenta sindromului pleural, caracterizat prin hemitorace bombat, reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii, matitate, abolirea murmurului vezicular si identificarea frecaturilor pleurale (zgomotelor “de du-te vino”) la ascultatia pulmonara. Imobilizarea toracelui afectat este caracteristica, miscarile reducandu-si amplitudinea, respiratiile devenind superficiale si zgomotoase. Bolnavul sta culcat pe partea dureroasa pentru a-si atenua durerea.
Durerea provocata de pleurezie este distinctiva, clara si agravata de respiratie. Cu toate acestea, uneori, durerea poate fi confundata cu durerea ce se manfesta in pericardita sau infarctul miocardic.
Alte investigatii ce permit stabilirea corecta a diagnosticului:
Examene radiologice, ce evidentiaza opacitati caracteristice, functie de localizarea lichidului acumulat. Prin radiografie este posibil sa se estimeze cantitatea de lichid existent in cavitatea pleurala.
Investigatii imagistice CT sau RMN, metode precise de detectare a prezentei lichidului pleural si de vizualizarea a zonelor adiacente.
Examene hematologice, ce permit stabilirea diagnosticului diferential in pleureziile fibrinoase se constata aparitia unei leucocitoze cu polinucleoza la inceput, apoi limfocitoza. In pleurezia purulenta se remarca leucocitoza cu neutrofilie sanguine.
Punctia pleurala (toracocenteza) este procedeul esential in diagnosticarea afectiunii cauzale. Prin toraconcenteza se extrage o mostra de lichid pleural care se analizeaza ulterior. Procedeul furnizeaza probe pentru determinarea proprietatilor fizice, a continutului in proteine, a celulelor si a germenilor lichidului pleural. Culoarea fluidului, consistenta si claritatea sunt analizate in laborator. Astfel, lichidului este definit fie ca un „exudat” (caracterizat printr-un continut ridicat in proteine, nivel scazut de zahar, predominanta limfocitelor – specific unui proces inflamator) sau ca un „transsudat” (contine niveluri normale ale acestor substante chimice, caracteristic pentru procesele neinflamatorii ). Fluidul poate fi, de asemenea, testat pentru a determina prezenta organismelor infectioase si a celulelor canceroase.
In unele cazuri, in care exista o suspiciune de tuberculoza (TBC) sau cancer, un mic esantion de tesut pleural sau pulmonar poate fi studiat microscopic, pentru decelarea precoce a leziunilor specifice. Uneori, poate fi necesar recoltarea mai multor probe.
Tratamentul este dictat de afectiunea cauzala. Pentru pleurezia propriu-zisa, tratamentul consta numai in suprimarea durerii. Se poate recurge la analgezice de tipul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen). Asezarea bolnavului in decubit lateral pe partea dureroasa poate ameliora durerea. De asemenea, imobilizarea toracelui cu banda adeziva poate aduce o usurare reducand miscarile. Blocajul intercostal cu novocaina poate fi utilizat in formele mai grave.
Pleurezia se vindeca prompt, fara sechele pleurale, dupa rezolvarea procesului declansator. Uneori, pot ramane cicatrici pleurale ce pot da nastere la dificultati diagnostice, la viitoarele examene radiologice.
De asemenea, extragerea lichidului din cavitatea toracica (toracocenteza) poate calma durerea si dificultatile de respiratie. Afectiunea subiacenta stabileste tratamentul de baza, conducand astfel la restrangerea pleureziei. Daca lichidul pleural prezinta semne de infectie, tratamentul consta in antibioterapie cu spectru larg, antiinflamatoare necortizonice si drenajul fluidului. Atunci cand lichidul se infecteaza si apare pleurezia purulenta, cheia tratamentului este diagnosticarea precoce. Orice colectie lichidiana pleurala care apare in cursul unei afectiuni inflamatorii plumonare ar trebui analizata inca de la debutul bolii. Depistarea puroiului face necesara evacuarea completa a lichidului pleural prin introducerea unui tub de drenaj, spalarea spatiului pleural cu ser fiziologic steril, urmata de instilarea de antibiotice. Acest procedeu trebuie realizat zilnic, pana nu se mai acumuleaza lichid. In cazurile severe, cand exista cantitati mari de puroi si tesut, poate fi necesara interventia chirurgicala.
Tratamentul pleureziei tuberculoase este unul complex, ce se administreaza doar in spitalele de pneumoftiziologie si care vizeaza afectiunea de baza, respectiv tuberculoza. Pleureziile determinate de boli autoimune au un raspuns favorabil la corticoterapie, iar pleureziile neoplazice sunt tratate prin injectarea repetata de citostatice in lichidul pleural.
Aceasta conditie are o faima deloc buna. A provocat moartea unor figuri istorice, cum ar fi Catherine de Medici si Benjamin Franklin.
Pleurezia nu mai este, insa, o boala des intalnita. De-a lungul anilor, antibioticele au avut un succes deosebit in tratarea si prevenirea infectiilor bacteriene care au fost cauzele principale ale pleureziei.
In zilele noastre, majoritatea cazurilor de pleurezie sunt rezultatul unei infectii virale, iar decesele provocate de aceasta boala sunt destul de rare.
Usturoiul a fost utilizat in mod traditional pentru a trata pleurezia. Compusii organosulfici prezenti in acest condiment celebru ii dau puteri antiinflamatorii puternice si il ajuta sa intareasca sistemul imunitar. Mai mult, studiile arata ca poate actiona impotriva bacteriilor care provoaca infectii toracice.
Mierea este un tratament vechi pentru pleurezie. Asadar, cum functioneaza? S-a constatat ca reduce mediatorii inflamatiei cum ar fi TNF-a si COX-2 si astfel este produs un efect antiinflamator. Cercetarile arata, de asemenea, ca mierea poate reduce concentratia de prostaglandina E2, un mediator lipidic care joaca un rol important in durerile inflamatorii. Mierea are si proprietati antimicrobiene puternice si poate lupta impotriva agentilor patogeni care pot provoca infectii pulmonare, cum ar fi pneumonia.
Ghimbirul, un alt condiment des intalnit, poate fi extrem de eficient in combaterea pleureziei. Studiile arata ca ghimbirul are efecte antiinflamatorii puternice care pot inhiba eliberarea de prostaglandina. Prin urmare, ghimbirul ar putea actiona ca un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care amelioreaza durerea si inflamatia. Si nu este surprinzator, studiile pe animale arata ca ghimbirul are si efect analgezic.
Acesta este un condiment care renumit pentru proprietatile sale puternice antiinflamatorii si antibacteriene. De asemenea, functioneaza ca un analgezic si poate ajuta la ameliorarea durerii toracice cauzata de pleurezie. De fapt, la fel ca mierea, curcuma poate reduce si prostaglandina E (2).
Acumularea de lichid in cavitatea pleurala poate forta cele doua foite pleurale si poate ameliora partial durerea aparuta atunci cand cele doua se ating. Cu toate acestea, acest lichid se poate infecta uneori.
Fluidul poate impinge plamanul, facand si mai dificila respiratia.
Durerea toracica pleurala poate aparea impreuna cu un pneumotorax dupa producerea unui traumatism la nivel toracic. Colabarea unuia sau a ambilor plamani poate duce la acumularea de aer sau gaz in cavitatea pleurala.
Cel mai frecvent simptom este durerea brusca aparuta intr-o parte si scurtarea respiratiei.
O trauma la nivelul peretelui toracic poate provoca dureri in piept si acumulare de sange in spatiul pleural. Daca prea mult sange se acumuleaza in aceasta zona, pot aparea probleme serioase provocate de pierderea de sange.
Hemotoraxul poate duce, de asemenea, la hipoxie din cauza supraaglomerarii spatiului pulmonar cu sange. Hipoxia este caracterizata de aportul insuficient de oxigen in tesuturi.
Pleurezia poate fi prevenita prin depistarea precoce a diagnosticului bolii cauzale. De exemplu, interventia timpurie in tratarea pneumoniei poate preveni acumularea de fluid pleural.
Manifestarile bolii pot fi ameliorate prin repaus la pat si odihna, aeroterapie si regim alimentar echilibrat.
Referinte: