Pitiriazisul este o eruptie cutanata care apare, de obicei, ca o pata circulara sau ovala mare pe piept, abdomen sau spate. Aflati mai multe despre pitiriazis versicolor din materialul urmator.
Pitiriazisul este o afectiune dermatologica, extrem de frecventa, ce se manifesta prin eruptii ale pielii sub forma de pete rosii, usor pruriginoase, scuamoase. Cauzele pitiriazisului sunt diverse, manifestarile bolii fiind diferite functie de factorii declansatori. De cele mai multe ori, aceste afectiuni se vindeca spontan, in 2-12 saptamani, si nu reprezinta o amenintare grava pentru sanatatea pacientilor.
Pitiriazisul constituie un grup de afectiuni cutanate superficiale avand cauze de natura diferita. Aceste dermatite pot fi provocate cel mai adesea de catre o infectie a stratului cornos al pielii, o reactie anormala a sistemului imunitar, iar uneori cauza aparitiei poate ramane necunoscuta.
In functie de etiologie, putem deosebi mai multe tipuri de pitiriazis:
Etiologia pitiriazisului nu este intotdeanua cunoscuta, dar o serie factori pot fi considerati raspunzatori de aparitia leziunilor caracteristice:
Afectiunea este produsa de un agent fungic (Malassesia – Microsporon furfur) cu existenta ubicuitara: aer, sol, locuinte, vesminte, stranduri si sali de gimnastica. In majoritatea cazurilor netratate, dupa expunerea prelungita si repetata la soare (in special dupa sejurul de pe litoral) leziunile devin – in lunile de toamna-hipocrome (pitiriazis versicolor acromiant), semn care ii aduce pe cei mai multi pacienti la consultatii, temandu-se de posibilitatea unui vitiligo.
Este vorba de o leucodermie ca rezultat al afectiunii hiprocomiante a unui produs metabolic al parazitului contrastand cu hiperpigmentarea tegumentelor de catre radiatiile solare (ultraviolete B). Exista cazuri rare in care hipocromia este intensa chiar in absenta radiatiilor ultraviolete, simuland un vitiligo, petele recolorandu-se foarte lent.
Leziunile au ca sediu de electie toracele si gatul, in special spatele, nedepasind regiunea abdominala si jumatatea inferioara a spatelui. Adesea se extind pe umeri si partea proximala a bratelor, iar la copiii mici – pe fata, in regiunea paroasa a pielii capului si abdomen. Pruritul este inconstant si in general moderat. Ca si in alte tipuri de epidermofitii, exista adesea si o predispozitie constitutionala, individuala, absenta imprimand afectiunii un caracter deosebit de recidivant, fara a se putea demonstra un raspuns imunologic deficitar.
De regula, simptomele de pitiriazis se manifesta progresiv, pornind de la cateva pete mai mari sau mai mici, care ulterior se dezvolta si ajung sa acopere portiuni intinse ale pielii.
Simptome comune tuturor tipurilor de pitiriazis:
Unele persoane pot observa o serie de semne si simptome initiale care se manifesta cu cateva zile inainte de aparitia eruptiei: febra usoara, stare de indispozitie, lipsa poftei de mancare, dureri de cap sau dureri articulare. Aceste manifestari dispar dupa aparitia petelor caracteristice.
Pitiriazisul rozat este caracterizat prin pete ovale, de culoare ruginie, situate in special pe trunchi, gat si brate. Eruptia poate fi precedata de o pata premonitorie, ovala, solzoasa, care se dezvolta ulterior, numita leziune heraldica (primara). La persoanele cu pielea alba, petele sunt, de obicei, de culoare roz-rosiatica, dar la pacientii cu ten mai inchis se pot observa pete de culoare maro sau brun. Eruptiile pot forma un modele simetrice (“pom de Craciun”- pe partea superioara a spatelui sau in forma de “V” pe piept). Ele nu sunt dureroase, dar poate fi insotite de mancarime (prurit). Senzatia de mancarime poate varia, de la un prurit usor pana la unul sever, deseori agravat de transpiratie sau de purtatea unor haine stranse pe corp. Din cauza acestor senzatii de mancarime, prin scarpinare, leziunile formate se pot mari si pot atinge diametre de 4 – 5 mm. Exfolierea lor se produce din centrul leziunii, extinzandu-se spre periferie, provocand aparitia unor scuame fine.
Simptomele de pitiriazis versicolor sunt sub forma unor pete catifelate, de marimi diferite (de la forme punctiforme pana la dimensiunea unui bob de linte), izolate sau unite in placi de marimi variabile, de culoare galben inchis pana la brun. Eruptiile se localizeaza cel mai frecvent pe torace, abdomen si brate, fiind caracterizate de prurit, care prin scarpinat duce la aparitia unor scuame (cruste) foarte fine. La adolescenti, boala este nepruriginoasa. Pitiriazisul versicolor se poate manifesta clinic sub forma punctiforma, in placi sau cu leziuni extinse. S-a constatat ca transpiratia favorizeaza dezvoltarea acestei infectii dermatologice. De asemenea, eruptia atrage atentia din cauza faptului ca suprafetele afectate nu se bronzeaza, ramanand pete de piele mai deschise la culoare, boala putand fi confundata cu vitiligo.
Pitiriazisul alb al fetei se deosebeste de celelalte forme de pitiriazis prin aparitia petelor rotunde sau ovale, de culoarea alba (pete albe pe piele), scuamoase, pe fata, gat, brate sau umeri. Este afectata in special pielea din jurul gurii, obrajilor si barbiei.
Pitirazisul rubra pilaris este o afectiune rara, manifestata initial printr-o roseata a pielii, urmata de aparitia unor papule foliculare in stratul cornos al pielii capului. Boala se poate agrava prin ingrosarea unghiilor sau pielii palmelor si talpilor. Leziunile insotite de prurit se pot extinde pe intreg corpul.
Pitiriazis este o afectiune dermatologica destul de frecventa, cele mai multe cazuri de pitiriazis rozat apar la copii si adulti tineri, cu varste intre 10 si 35 de ani. Insa, au fost raportate cazuri si la copii in varsta de 10 luni sau persoane de peste 80 de ani. S-a observat ca boala survine de obicei primavara sau toamna si afecteaza mai des femeile decat barbatii. Cele mai multe persoane au experimentat doar un singur episod de pitiriazis in timpul vietii, in timp ce doar una din 50 de persoane prezinta forme recidivante de boala.
La fel ca in cazul adultilor, copiii dezvolta erupții cutanate de obicei sub forma ovală de culoare roz sau pete de culoare maro pe piept, stomac sau spate. Erupția neclară începe de obicei să se vindece singură dupa 4 până la 6 săptămâni și va dispărea complet dupa 14 săptămâni.
Mai jos sunt alte simptome comune ale pitiriazisului. Trebuie mentionat faptul ca fiecare copil poate avea simptome diferite. Simptomele pot include:
Simptomele de pitiriazis pot fi confundate cu ale altor afecțiuni ale pielii sau probleme de sănătate. Vorbiți întotdeauna cu medicul copilului pentru a afla diagnosticul.
Diagnosticul va fi stabilit de catre medicul specialist dermatolog, dupa examenul clinic, pe baza aspectului leziunilor si uneori in urma examenului histopatologic. In cazul pitirazisului versicolor, examenul microscopic al scuamelor, precedat de tratarea acestora cu hidroxid de potasiu 10%, poate stabili diagnosticul cu certitudine. Se observa la microscop micelii mari, rotunjite, precum si spori inmuguriti cu peretii ingrosati. Ciuperca Malaessia Furfur este greu de cultivat.
De multe ori, pitiriazisul este confundat cu psoriazisul. Manifestarile cutanate pot fi asemanatoare, dar caracterul lor este diferit. Formele de pitirazis prezinta manifestari acute, ce se remit relativ usor, spontan sau prin tratament. Psoriazisul este o afectiune cronica caracterizata prin leziuni cutanate, acoperite cruste mari, albe, bine delimitate de marginile inrosite. Tratamentul psoriazisului este de lunga durata si nu intotdeauna eficient.
De asemenea, pitirazisul rozat trebuie diferentiat de sifilisul secundar (mai ales in cazul leziunilor numeroase), eritrasma, dermatita seboreica sau eruptiile medicamentoase. Pitiriazisul versicolor nu trebuie confundat cu vitiligo, in ciuda aspectului asemanator al pielii.
Diagnosticul clinic trebuie adesea confirmat prin investigatii paraclinice: examen direct intre lama si lamela si fluorescenta cu ajutorul lampii Wood.
In cele mai multe cazuri, majoritatea formelor de pitiriazis se vindeca spontan, in 2 – 12 saptamani. Se recomanda o igiena riguroasa a pielii, iar cazurile grave se pot trata medicamentos prin:
Pitiriazis tratament
Tratamentul are ca scop eradicarea infectiei si diminuarea senzatiilor de prurit. Uneori, terapia cu ultraviolete poate fi utila.
In cazul pitiriazisului rozat, s-a constatat ca bronzarea intensa a pielii poate suprima eruptia cutanata.
In pitiriazisul versicolor se efectuaza zilnic bandijonari cu alcool iodat si se aplica griseofulvina sau clotrimazol pe zonele afectate. In general, este suficient si eficace numai tratamentul local, pe baza de solutii cu alcool iodat. Mai recent, se utilizeaza tratamentul scurt cu Nizoral gel sau crema in 1-2 aplicatii zilnice. Aceasta forma de pitiriazis raspunde bine si la tratamentul cu sulfat de sodiu (solutie apoasa 10%), tolnaftat solutie, suspensie de sulfura de seleniu sau creme cu acrizorcin. Pentru prevenirea reinocularilor foarte frecvent (gresit considerate ca forme rezistente sau recidive), care se fac cu parazitul existent in mediul ambiant (in special casnic, cu precadere vestimentar), curele vor fi repetate la intervale de cateva luni, mai ales inainte de sezonul estival, de expunerile repetate la radiatiile solare. Intre cure, dupa baile uzuale de igiena corporala, este utila clatirea cu apa slab acidulata (acid boric, acid acetic sau otet). In formele foarte extinse si cu foarte dese infestari, unii recurg la Ketocanozol (Nizoral) administrat pe cale orala, 200 mg/zi timp de 2 saptamani (nu previne insa reinfestarile).
Medicii prescriu de obicei un medicament antifungic topic pentru tratarea pitiriazisului versicolor. Acestea pot veni sub forma de sapunuri, creme si sampoane. In cazul in care infectia revine, o persoana ar putea avea nevoie sa foloseasca ocazional un agent de curatare.
De asemenea, medicul poate prescrie comprimate antifungice pentru formele severe ale acestei afectiuni.
Unii oameni folosesc remedii la domiciliu pentru tratarea pitiriazisului versicolor, dar exista putine dovezi privind eficacitatea lor. Aceste dovezi sugereaza ca urmatoarele remedii la domiciliu ar putea ajuta:
Tratamentul pitiriazisului rubra pilaris se face cu etretinat, citostatice sau vitamina A, iar leziunile se pot trata cu calcipotriol, emolienti si corticosteroizi.
Potrivit cercetarilor, in timpul sarcinii incipiente, pitiriazisul rozat ar putea provoca avort spontan, specialistii descoperind acest lucru la 8 din 61 de femei studiate. Unele femei au nascut prematur si au avut alte probleme inainte sau dupa nastere.
O eruptie atipica a pitiriazisului rozat este adesea marcata de:
Potrivit specialistilor, afectiunea nu poate fi prevenita din cauza faptului ca inca nu este cunoscuta cauza aparitiei acesteia. Pentru a evita recidivele, tratamentul trebuie continuat o perioada de timp dupa vindecare, el fiind completat cu respectarea cu strictete a regulilor de igiena corporala, dezinfectia periodica a lenjeriei de pat si corp.
Referinte: